Către toţi cercetătorii şi toate cadrele medii din Institutul Geologic al României

• publicat la: 21 August 2012
Către toţi cercetătorii şi toate cadrele medii din Institutul Geologic al României

Către toţi cercetătorii şi toate cadrele medii din Institutul Geologic al României

Spre ştiinţă excelenţei sale Tudor Prisecaru, Preşedinte Secretar de Stat al Autorităţii Naţionale pentru Ştiinţă şi Tehnologie, e-mail: tpris@caz.mecen.pub.ro

Spre ştiinţă doamnei eurodeputat Daciana Sârbu, e-mail: dacianaoctavia.sarbu@europarl.europa.eu

Stimate colege şi stimaţi colegi,

Pe majoritatea dintre dumneavoastră vă cunosc de 20-30 de ani sau chiar de mai mult. Dintre aceştia, la aproape 10 v-am fost director ştiinţific, adică îndrumător în activitatea profesională indiferent de specialitatea dumneavoastră. Timp de peste 10 ani (ianuarie 2000 – iulie 2010) m-am rupt de activitatea ştiinţifică în cadrul IGR datorită unor cauze obiective (sănătatea din ce în ce mai precară a soţiei mele) şi subiective (relaţii tensionate cu dr. Şerban Velciu, director general al IGR – până la excluderea sa din institut).

Acum doi ani (24 iulie 2010) în urma decesului soţiei mele am dat urmare invitaţiilor insistente ale colegului dr. ing. Paul Cristea, Preşedintele Consiliului Ştiinţific al IGR şi m-am întors la institut ca să abordez un program vast de cercetări ştiinţifice.

Am fost adânc emoţionat de primirea caldă pe care mi-aţi făcut-o. Am început să lucrez cu înverşunare (8 – 12 ore pe zi) ca să recuperez timpul pierdut în ultimii patru ani, fiind intens ajutat de o serie de colege şi colegi în privinţa diverselor prelucrări şi procesări pe calculator. Printre acestea, în afară de cel deja menţionat, se detaşează colega Cristina Dumitrică, în care am recunoscut, în plus, şi pe cea care într-o zi va călca pe urmele mele. Bineînțeles , şi eu v-am ajutat cu maximă promptitudine folosind vasta mea experienţă în domeniul cercetării geologice şi geofizice, în cele mai variate domenii de aplicare. Nu am cerut să fiu reangajat decât atunci când voi participa la contractarea unor teme de cercetare în domeniul descoperirii sau punerii în valoare de noi resurse minerale (cupru, aur, argint, molibden, ţiţei, gaze naturale, gaze de şist, sare cu puritate mare, surse de ape geotermale în varianta roci uscate, fierbinţi, etc.).

Problema perspectivelor de hidrocarburi în Carpaţii Orientali şi în forlandul lor proximal, precum şi problema înfiinţării „Senatului” Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, for de analiză şi de decizie în domeniul cercetării pentru substanţe minerale utile.

Printre obiectivele principale care m-au preocupat în ultimii doi ani un loc deosebit l-a ocupat finalizarea studiului „ Noi perspective de hidrocarburi în Carpaţii Orientali şi în forlandul lor proximal. Recomandări pentru metodologia de prospectare”. După publicarea unei prime forme rezumative bilingve în Monitorul pentru Petrol şi Gaze, nr. 6, iunie 2010, am participat cu un poster la Simpozionul anual al Societăţii Geofizicienilor Prospectori (S.E.G.) de la Denver, Colorado, 17-22 octombrie 2010. Această nouă formă a studiului s-a bucurat de aprecierea unanimă a participanţilor la simpozion. Forma „in extenso” a studiului a fost comunicată la Institutul Geologic al României în martie 2011, având coautor pe Cristina Dumitrică, urmând să fie publicat în „Romanian Journal of Mineral Deposits”, vol. 85. Deşi acest studiu prezintă un interes teoretic şi practic cu totul deosebit pentru întreaga comunitate a geologilor şi geofizicienilor care activează în domeniul hidrocarburilor din România, şi nu numai, nu a mai fost publicat deoarece autorul principal a refuzat să elimine capitolul final „Încheiere”- lucru solicitat în mod imperativ de către conf. dr. ing. Ştefan Grigorescu. În această „Încheiere” autorii au expus un program de organizare a activităţii de cercetare în domeniul geologiei economice, sub forma unui „Senat” al Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, compus din: membrii ai Academiei Române, actuali sau foşti conducători ai institutelor de cercetare de profil, cadre universitare cu preocupări active în domeniul geologiei economice, precum şi cercetători activi şi pensionari cu asemenea preocupări. Acest „Senat al ANRM” răspunzător doar în faţa Preşedintelui României, având o conducere colegială, ar urma să ia hotărâri obligatorii pentru Preşedintele Secretar de Stat al ANRM. Finanţarea programelor de cercetare elaborate de către „Senatul ANRM” s-ar realiza din fonduri provenite din impunerea prin lege a societăţilor cu capital privat sau public-privat, care activează în domeniul explorărilor şi exploatărilor de substanţe minerale utile. Executanţii acestor programe de cercetare ar fi Institutul Geologic al României şi Institutul de Geologie şi Geologie Marină. Ar fi în mare măsură o întoarce la prevederile Legii Minelor ediţia 1924, elaborată de către prof. Ludovic Mrazec.

În esenţă acestea sunt prevederile „subversive” ale capitolului „Încheiere” ale studiului sus-menţionat, care l-au determinat pe conf. dr. ing. Ştefan Grigorescu, Director General provizoriu al IGR să interzică publicarea integrală a studiului fundamental cu enorme prelungiri aplicative „Noi perspective de hidrocarburi în Carpaţii Orientali şi în forlandul lor proximal. Recomandări pentru metodologia de prospectare”. Mi-am pus întrebarea cine-l dirijează pe acest personaj care îşi permite să saboteze interese superioare ale României? Este un subiect care trebuie analizat de către organele competente ale statului.

Problema marelui zăcământ de gaze naturale de la Fitoneşti – Trotuşanu (jud. Vracea) şi cea a colaborării reciproc avantajoase între S.C. „Rompetrol” S.A. şi Institutul Geologic al României.

Printre nenumăratele obiective de interes economic evidenţiate în studiul sus-menţionat figurează şi identificarea, conturarea şi estimarea potenţialului de rezerve al importantului zăcământ de gaze naturale Fitioneşti – Trotuşanu. Acest zăcământ este amplasat în cuprinsul avanfosei Carpaţilor Orientali, la aproximativ 10 km vest de conducta magistrală de gaze Ucraina – Bucureşti. În acest scop am recomandat reinterpretarea combinată a unor imagini gravimetrice şi magnetice, cu ajutorul unor date seismice şi de foraj, deja existente.

Zăcământul Fitioneşti – Trotuşanu este localizat preponderent în arenitele formaţiunilor ponţiene, făcând parte din familia zăcămintelor de gaze Balta Albă – Ghergheasa – Amara. Anomalia gravimetrică de minim Fitioneşti – Trotuşanu este determinată de deficitul de masă realizat de importanta acumulare de gaze din arenitele ponţiene ale domului amonim, iar anomalia magnetică este datorată boltiri arenitelor andezitice din cuprinsul formaţiunilor kersonian – meoţiene subiacente. Datele seismice permit determinarea variaţiei de grosime a Pietrişurilor de Cândeşti pleistocene inferioare, care realizează în raport cu formaţiunile romaniene excese de masă.

În urma tratativelor dintre IGR şi Rompetrol din perioada iulie-octombrie 2011, la care au fost implicaţi la 20 septembrie şi specialiştii geofizicieni de la KazMunaiGaz de înaltă calificare, urma să se semneze un contract corespunzător. Din păcate în mod brusc şi fără nici o motivaţie logică domnul Director Serghie Mihalache a rupt pe 8 noiembrie aceste tratative. Am fost bucuros să aflu din presă la 01.08.2012 că în fruntea Direcţiei de exploatare şi producţie a Rompetrol a fost numit în locul domnului Serghie Mihalache un nou director kazah şi că acesta a amplasat pe structura Fitioneşti sonda 1 Kaz, din păcate cu o întârziere de ½ ani. Sper că noi tratative vor relansa un amplu program de cooperare între Rompetrol şi I.G.R. în cele trei blocuri vrâncene, precum şi în blocurile Zăgujani şi Satu Mare.(…)

Problema Roşia Montană

În cursul lunii octombrie 2011 subsemnatul am fost contactat de către domnul europarlamentar Victor Boştinaru de la grupul social-democraţilor europeni, care mi-a propus o cooperare în vederea redactarii unui material intitulat „Perspectiva geologului asupra exploatării miniere de la Roşia Montană”. Acest material trebuia expus în mod rezumativ la şedinţa Comisie de Petiţii a Parlamentului European privind contestarea proiectului minier Roşia Montană, ţinută la Bucureşti în 24 noiembrie 2011. Anterior tot într-o formă rezumativă am susţinut verbal acest material în faţa Preşedintelui Comisiei de Mediu a Parlamentului European, fiind prezente şi doamnele europarlamentare Roxana Plumb şi Daciana Sârbu, membre ale aceleiaşi comisii. Recent contribuţia subsemnatului a fost publicată integral în antologia „Roşia Montană în dezbaterea europeană”, volum coordonat de Victor Boştinaru, membru al Parlamentului European. Împreună cu acest volum am primit şi o scrisoare semnată de acest distins eurodeputat, în care mi-a mulţumit pentru contribuţia mea pe care a considerat-o esenţială.

Problema descoperirii de noi zăcăminte auro-argentifere bogate, încă necunoscute în districtul minier Roşia Montană – Bucium

Această prolemă m-a preocupat începând din ianuarie 2011 şi s-a acutizat în toamna aceluiaşi an când am înţeles că nu este suficient să combat proiectul minier ticălos al companiei „Roşia Montană Gold Corporation” – „Gabriel Resources”, dar minierii şomeri din Roşia Montană, Corna şi cele şapte Buciume au dreptul la locuri de muncă în cadrul unor proiecte de foarte mare durată. Evident, fără cariere care să distrugă relicvele istorice bimilenare şi vetrele unor localităţi mirifice, care te fac să te cutremuri azi de fericire când le priveşti şi fără utilizarea în masă a cianurii de sodiu pentru a otrăvi pentru eternitate o regiune întreagă. Angajamentul care mi l-am luat în faţa roşienilor, cornenilor şi buciumenilor în nenumărate materiale publicate în ultimii doi ani, încheind cu „Perspectiva geologului asupra exploatării miniere de la Roşia Montană” şi mai ales cu „Declaraţia de presă” din 12 iunie 2012 pe care am lansat-o prin postul on-line „Cotidianul” al distinsului gazetar Cornel Nistorescu, demonstrează că districtul minier Bucium – Roşia Montană are perspective impresionante de foarte lungă durată (1 – 3 secole).

În „Declaraţia de presă” din 12 iunie 2012 am abordat şi variatele probleme legate de punerea în valoare a uriaşului zăcământ diseminat de cupru+aur+argint±molibden de la Roşia Poieni. M-am referit la probleme tehnice şi mai ales de politică de durată a privatizării, combinată cu o nouă viziune asupra prezenţei obligatorii a statului (a interesului general) în valorificarea resurselor naturale ale subsolului.

Atitudinea actualului director general provizoriu al Institutului Geologic al României, conf. dr. ing. Ştefan Grigorescu în ceea ce priveşte păstrarea tradiţiei seculare moştenită de la prof. Ludovic Mrazec ca Institutul Geologic al României să fie totdeauna promotorul interesului naţional

Institutul Geologic al României este opera întemeietorului său prof. Ludovic Mrazec. Acest savant de talie mondială a fost, în acelaşi timp, un mare patriot. El i-a învăţat pe elevii săi nu numai secretele meseriei de cercetător al tainelor Pământului, dar le-a inoculat „apostolilor” săi şi ideea că geologia o faci pentru binele patriei tale, pentru care la nevoie trebuie să îţi dai şi viaţa. Am avut şansa ca unul din cei mai mari profesori ai mei în meseria de geolog şi geofizician în domeniul prospecţiunii pentru minereuri, prof. ing. Toma Petre Ghiţulescu să fie unul dintre acei „apostoli”. A fost un specialist de talie internaţională şi un patriot care şi-a riscat viaţa pentru a evita ca secretele zăcămintelor de aur din Munţii Metaliferi să cadă în mâinile ocupanţilor sovietici. L-am cunoscut pe teren după ce executase 9 ani de muncă forţată în „minele morţii” de la Baia Sprie şi Barza.

În primăvara anului 2011, fostul director general, dr. Ştefan Marincea a fost înlocuit pentru nişte motive discutabile. Fostul director general era într-adevăr, o fire impulsivă, dar adevăratul motiv al mazilirii sale a fost opoziţia sa dârză în privinţa proiectului minier Roşia Montană – Corna, promovat de Roşia Montană Gold Corporation – Gabriel Resources. Înlocuitorul său „provizoriu”, conf. dr. ing. Ştefan Grigorescu şi-a ascuns la început cu dibăcie fidelitatea faţă de R.M.G.C.. Astfel, la începutul lui decembrie 2011 i-am propus să avansăm împreună o ofertă către Comisia de Avizare Tehnică a Ministerului Mediului şi Pădurilor pentru promovarea cercetărilor geologice şi geofizice propuse de mine în 18.02.2011 la solicitarea Acad. Ionel Haiduc, preşedintele Academiei Române, pentru elucidarea problemelor geologice şi geotehnice din amplasamentul iazului de decantare de pe valea Corna, precum şi a viitoarei uzine de cianurare preconizată de R.M.G.C. Domnul Grigorescu a mimat la început interesul, dar apoi a refuzat să înaintăm memoriul, pretextând că a discutat cu domnul Laslo Borbely, Ministrul Mediului şi Pădurilor şi că problema este rezolvată în proporţie de 95%. Memoriul meu fiind deja întocmit l-am expediat sub nume propriu. Urmarea s-a văzut. În jurul datei de 15 decembrie R.M.G.C. a trimis la I.G.R. un microbuz care a transportat pe valea Cornei o echipă de geologi şi geofizicieni. Această echipă a fost cazată la vila companiei de la Arieşieni, iar staţia de S.E.V. a executat două sondaje pe versantul stâng al văii Corna imediat în aval de axa viitorului baraj, acolo unde au indicat specialiştii R.M.G.C. Doar geologul dr. Mircea Ţicleanu a fost lăsat să facă o recunoaştere pe versanţii văii Corna, declarând la întoarcere că observaţiile sale confirmă punctele mele de vedere. Dar nu a fost lăsat să studieze materialul adunat şi nici să îşi procure imaginile de teledetecţie necesare unui studiu tectonic, deoarece a primit alte sarcini şi apoi a fost numit director ştiinţific, după ce dr. Gabriel Sabău şi-a dat demisia din acest post.

După întoarcerea expediţiei geologico-geofizice din zona Corna – Roşia Montană – Arieşeni, domnul Ştefan Grigorescu şi-a demonstrat înalta clasă. Astfel, nu s-a mulţumit să profite singur de înţelegerea cu R.M.G.C. şi atunci a organizat la observatorul Surlari o pomană cu un porc în vinerea Crăciunului. Cârcotaşii au mârâit că pomana porcului se organizează altfel, dar cine să-i asculte pe cârcotaşi? Important este ca să existe cât mai mulţi beneficiari din afacerea domnului Grigorescu cu R.M.G.C.

IGR a fost contactat la finele lunii decembrie 2011 să execute un studiu geologic – geofizic pentru S.C. Lukoil S.A., în blocurile sale de pe Marea Neagră, plasate în partea centrală şi estică a Tafrolitului bazic terţiar la care m-am referit anterior. Deşi lansasem o ipoteză revoluţionară privind perspectivele pentru acumulări de gaze din zona respectivă, am fost refuzat de dl. Ştefan Grigorescu să particip la tratativele cu Lukoil motivând că a transmis domnului dr. Mircea Ţicleanu toate indicaţiile necesare pentru întocmirea contractului, iar pe de altă parte că eu nu sunt salariat IGR ca să pot participa la aceste tratative. Când i-am replicat că nu are decât să mă angajeze a schimbat vorba. Înainte de a ne despărţi (a fost penultima discuţie pe care am purtat-o) i-am arătat că preţul contractului pe care îl promovează dr. Mircea Ţicleanu este prea mic (32.000 euro). Mi-a replicat că fără 65.000 euro nu încheie nici un contract cu Lukoil. La discuţiile finale la cere a participat personal a încheiat contractul pentru 15.000 euro. Fără comentarii.

Am mai avut o ultimă întrevedere cu domnul conf. dr. ing. Ştefan Grigorescu pe la finele lui ianuarie 2012. I-am comunicat atunci ce planuri ştiinţifice am în zona Bucium – Roşia Montană – Roşia Poieni şi în special în problema zăcămintelor bogate de aur care pot fi descoperite. Conform obiceiurilor a vrut să mă întrerupă de câteva ori, dar nu i-am mai permis.

În acea perioadă i-am cerut colegului dr. ing. Paul Cristea să-mi scoată din arhiva institutului un raport al meu din 1972. Colegul a făcut un referat şi s-a dus la directorul general să-l avizeze menţionând în referat că beneficiarul sunt eu. Domnul director general l-a refuzat spunând: domnul Andrei are destule materiale, nu are nevoie de altele. Adică dacă vrea să descopere noi zăcăminte bogate de aur să o facă din aduceri aminte. În mare măsură aşa am şi făcut, dar de această dată era vorba de o listă bibliografică.

Pe 12 martie 2012 m-am înscris cu o comunicare privind rezultatele preliminare ale studiului sus menţionat (aurul Roşiei Montane şi Buciumului), care urma să se ţină în sala mare de la parterul sediului din Kiseleff nr. 2. Colegul dr. Marian Munteanu mi-a spus că nu este nicio problemă, dar cu o zi înainte când a făcut anunţul pe internet a fost chemat la domnul Ştefan Grigorescu, domnia sa anunțându-l că această comunicare nu poate fi susţinută deoarece exact în ziua şi ora deja comunicată ar fi planificată o şedinţă de protecţia muncii! Prin urmare, după 20 de minute s-a anunţat, tot pe internet, anularea comunicării lui J. Andrei.

După cum am mai menţionat şicanele au continuat fără ca eu să reacţionez. După publicarea „Declaraţiei mele de presă” din 12 iunie 2012, publicată în „Cotidianul”, dl. Grigorescu a primit ordine ferme şi din 20 iunie mi-a fost interzis accesul în institut, totodată acest domn mic şi laş a dat dispoziţie să mi se schimbe broasca uşii de la camera 501 unde lucram. Abia atunci mi-am adus aminte că sunt bolnav grav la piciorul stâng de coxartroză şi ulcer de gambă şi că trebuie să profit de gentileţea domnului Ştefan Grigorescu pentru a-mi îngriji sănătatea.

Drage colege şi dragi colegi,

Nu degeaba vă spuneam cu amară ironie că am o inimă de leu care bate într-o carcasă zdrobită…

15 august 2012

Spitalul clinic de urgenţă Sf. Ioan

Al dumneavoastră,

Justin Andrei

P.S. Vechii greci aveau o vorbă: „Când zeii vor să te prindă, mai întâi îţi iau minţile”

sursa cotidianul.ro

Lasati un comentariu