În 2012 presiunile extraordinare ale „Europei” au schimbat voinţa poporului

• publicat la: 30 august 2012
În 2012 presiunile extraordinare ale „Europei” au schimbat voinţa poporului

În 1944 tot alţii au decis destinul României.

Pentru prima dată după 1990, 7,4 milioane de români au votat pentru o cauză. Votul nu a fost recunoscut. Uriaşele presiuni ale oficialilor UE şi CE au anulat votul popular. Cotidianul.ro vă prezintă cum s-a ajuns ca istoria să fie schimbată arbitrar în vara anului 2012 şi ce „surprize” ni se mai pregătesc.

O declaraţie care spune totul

„Preocuparea noastră a fost ca procesul juridic, procesul constitţtional să fie respectat în conformitate cu statul de drept. Am luat notă astăzi de reinstalarea preşedintelui în funcţie şi noi considerăm că este o etapă suplimentară în cadrul acestui proces. Deci, luam notă de faptul că acest proces este acum complet respectat aşa cum am cerut şi noi, dar rămânem vigilenţi”. Această declaraţie – cea mai recentă privind evoluţiile politice din România – a fost făcută marţi 28 august de purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene, Olivier Bailly în cadrul unei conferinţe de presă.

Declaraţia lui Baylli a trecut cvasi neobservată de presă. Ziarele pro-Băsescu, cele care până mai ieri făceau „breaking-news”-uri din tot ce spuneau oficiali ai CE, acum au ignorat-o. Din două motive: nu le mai erau de folos vorbele purtate de Baylli şi, în al doilea rând spusele oficialului european demonstrau cine au fost artizanii salvării miraculoase a lui Traian Băsescu

Da, declaraţia oficialului CE – mai precis formularea, „aşa cum am cerut şi noi” – sintetizează cel mai bine direcţia pe care au luat-o evenimentele majore din ultimele două luni de la Bucureşti. Demonstrează, dacă mai era nevoie de aşa ceva, că principalul rol în deciziile politice luate la Bucureşti l-au avut extraordinarele presiuni externe venite atât din partea unor oficiali ai CE cât şi din partea unor grei ai politicii europene. Cu alte cuvinte, fără aceste presiuni extraordinare, altfel s-ar fi scris istoria României în lunile iulie şi august: concret, voinţa populară, exprimată de voturile celor 7,4 milioane de români ar fi respectată şi preşedintele Traian Băsescu ar fi fost demis. Despre aceste presiuni şi cum au influenţat punctual viaţa politico-socială a României, vă prezentăm pe larg o analiză detaliată. (În ceea ce priveşte expresia „rămânem vigilenţi”, veţi afla din episoadele următoare ce urmează să se întâmple în România).

Etapa 1: perioada 20 iunie – 4 iulie 2012, înainte de suspendare

Remember: ce „crime” au comis guvernanţii români

Pe 26 iunie Parlamentul a adoptat o modificare la legea CCR, retrăgându-i o atribuţie minoră, pe care oricum, nu a avut-o până în 2010; În aceiaşi zi în Parlament se aduce o modificare a legii referendumului, readucând-o mai aproape de varianta din 2007. Pe 28 iunie, ministrul de atunci al justiţiei a solicitat – legal – ANI să verifice dacă în cazurile judecătorilor CCR, Augustin Zegrean şi Iulia Motoc există suspiciuni de incompatibilitate. Pe 29 iunie, Victor Ponta se duce la summitul de la Bruxelles, decizia CCR nefavorabilă lui neproducând efecte, dar având girul Parlamentului. Pe 3 iulie, Parlamentul  a revocat – legal – preşedinţii PDL ai celor două Camere şi pe şeful instituţiei Avocatul Poporului.

Primele „focuri de avertisment”

Cu mult înainte ca Traian Băsescu să fie suspendat de Parlament, în spaţiul public au fost date câteva declaraţii care prevesteau „salvele de rachete” ce urmau să fie trase de la Bruxelles şi alte capitale europene. Pe 20 iunie, ambasadorul CE la Bucureşti, Nicolae Idu face o declaraţie surprinzătoare pentru acel moment: „E important ca MCV să continue. Există nenumărate propuneri în acest sens făcute de statele membre”. Suntem aici, practic, în faţa reglerării tirului împotriva guvernanţilor de la Bucureşti, guvernanţi care au arătat că nu agrează o menţinere a MCV. Declaraţia a trecut neobservată şi nu i s-a dat importanţă, deşi în acest caz înregistrăm un prim gest de ostilitate faţă de noul cabinet Ponta.

O zi mai târziu, pe 21 iunie după o clasică întâlnire a membrilor comisiilor de politică externă a parlamentului cu ambasadorii UE, Mircea Geoană relatează o doleanţă a acestora: „subiectul reprezentării la Consiliul European trebuie să fie clarificat cu calm şi raţional”. (Ne aflam în perioada discuţiilor privind cine pleacă la Bruxelles, Ponta sau Băsescu – n.a.). În mod logic, ambasadorii UE nu ar fi trebuit să se pronunţe în această problemă. totuşi, de ordin inter. Dar au făcut-o.

După 6 zile de linişte – în care doar câteva publicaţii externe înteţeau, încurajate de la Bucureşti, scandalul plagiatului – pe 27 iunie, liderul grupului PPE din Parlamentul European, Josepf Daul trece la primul atac frontal: „Premierul român, Victor Ponza trebuie să demisioneze, dacă acuzaţiile de plagiat se dovedesc a fi fondate”. Tot în aceiaşi zi, agenţia Reuters informeauă că un doctor şi roi poliţişti sunt cercetaţi pentru că au vrut să-l ajute pe Adrian Năstase să nu ajungă la închisoare.

După cum se poate observa, existau două teme care urmau să fie utilizate – în ceastă perioadă doar de aliaţii europeni ai PDL şi prietenii lui Traian Băsescu – pentru „tocarea” cabinetului Ponta şi a USL: plagiatul, chestiunea Năstase şi eventual „politizarea” ICR.

CCR principala muniţie pentru adversarii europeni ai guvernanţilor

Înainte de suspendarea lui Traian Băsescu şi în zilele următoare, de fapt până pe 9 iulie (trebuie reţinută această dată) s-a lansat primul val de presiuni asupra guvernanţilor şi asupra USL.cu efecte decisive la Bucureşti.

Primul atac vine tot de la Josepf Daul, pe 28 iunie: „Sunt profund îngrijorat de nerespectarea statului de drept în România. Am fost extrem de neplăcut surprins să aflu că Victor Ponta a ignorat decizia CCR cu privire la reprezentarea României la Consiliul CE. în plus, nefiind mulţumit de aceastaâă decizie, a mers mai departe, trecând Monitorul Oficial, care ar fi trebuit să publice decizia respectivă în scopul intrării acesteia în vigoare, sub autoritatea Guvernului”.

Cu această declaraţie încep „oficial” presiunile legate de „atacuri la independenţa justiţiei”. (În „Europa”, independenţa justiţiei este ceva „sfânt” – n.a.). În fapt nu este vorba de nici un atac la justiţie, pentru că CCR nu face parte din Puterea judecătorească. Dar pentru Bruxelles această confuzie nu contează. Şi nu contează nici faptul că în realitate nu există atacuri la CCR. Declaraţia lui Daul conţine şi o minciună grosolană: cea referitoare la preluarea de către guvern a Monitorului Oficial, pentru evitarea publicării în timp util a deciziei CCR privind reprezentarea la CE. Reamintim, preluarea Monitorului Oficial a devenit efectuvă pe 30 iunie, deci după decizia CCR şi după summitul de la Bruxelles care s-a ţinut pe 29 iunie. Mai mult, o motivare de 60 de pagini nu putea fi gândită şi redactată în 24 de ore. Dar, fără o minimă verificare, Daul a acceptat să popularizeze o minciună transmisă din ţară.

Pe 3 şi 4 iulie se trage din toate direcţiile

3 iulie ziua atacurilor concertate asupra adversarilor lui Traian Băsescu. Din nou Josef Daul cu un ton mai vehement: „Sunt absolut indignat de ceea se întâmplă în Romania în acest moment. Am aflat despre ultimele evoluţii politice generate de coaliţia social-liberală aflată acum la putere. Înlocuirea Avocatului Poporului, cererile de revocare a celor doi preşedinti ai Senatului şi Camerei Deputaţilor şi planul de modificare a Legii Curtii Constitutionale şi inlocuirea a doi judecatori sunt absolut uimitoare. Dacă acestea vor fi puse în practică, statutul democraţiei în  România dă serioase motive de îngrijorare. Nici un stat membru al UE nu poate încălca astfel statul de drept şi toate principiile democratice”. (Declaraţia este dată înainte de revocarea Robertei Anastase şi a lui Vasile Blaga). Iese la rampă ambasadorul SUA, Mark Gitenstein: „Sunt profund preocupat de orice încercare de ameninîare a independenţei instituîiilor democratice din România  Manipularea sau ameninţările la adresa instituţiilor dumneavoastră, în special a instanţelor judecătoreşti”, aşa sună un comunicat al ambasadei. Deşi rezidează în Bucureşti, şi este foarte bine informat, şi ambasadorul SUA vede probleme acolo unde ele nu sunt. Tot în această zi se „pronunţă”, în premieră şi un înalt oficial al CE, comisarul pentru justiţie, Viviane Reding: „Sunt profund îngrijorată de recentele atacuri la independenţa Curţii Constituţionale din România”. Este adevărat, afirmaţia este făcută pe Twitter, dar a penetrat spaţiul public.

Pe 4 iulie şi o declaraţie a preşedintelui Comisiei de la Venezia, Gianni Buquicchio:Am aflat cu profundă îngrijorare de mai multe tentative de a pune presiuni asupra CCR şi de a-i submina independenţa. CCR a solicitat sprijinul Comisiei de la Venezia în aceasta privinţă. Cer Romaniei, care este un stat membru al Comisiei de la Venezia, al CE, precum şi al UE, să respecte pe deplin Constituţia şi standardele internaţionale privind independenţa sistemului judiciar şi a supremaţiei legii”. Tot în aceiaşi zi, europarlamenarul Markus Ferber, liderul delegaţiei Germaniei (CSU-CDU), din Parlamentul European, declară,  pentru Adevarul, că va iniţia demersurile pentru o sancţiune fără precedent împotriva României din cauza „pericolelor care ameninţă statul de drept”. În sfârşit, Gunther Krichbaum, preşedintele Comisiei pentru Afaceri Europene al Parlamentului german si membru al Partidului Crestin-Democrat condus de cancelarul Angela Merkel, declară: „Ce s-a întâmplat în Parlamentul României depăşeşte sub aspect negativ tot ce s-a întîmplat până acum în Ungaria

Cum a acţionat propaganda în perioada respectivă

  • 3 iulie. Monica Macovei: Art 7. din tratatul privind UE, care prevede că drepturile unui stat membru pot fi suspendate, inclusiv dreptul de vot în Consiliu (…) în situaţii excepţionale, se poate lua la propunerea PE sau a Comisiei Europene, cu aprobarea PE; eu vreau să cer acest lucru”.
  • 3 iulie. Judecătorii CCR: Având în vedere situaţia deosebit de gravă, atacurile fără precedent la adresa Curţii Contituţionale şi a judecătorilor săi, precum şi ameninţările cu revocarea lor, Curtea Constitutionala a sesizat Comisia Europeana pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Venezia), Conferinta Curţilor Constituţionale din Europa, precum şi celelalte institutii europene.
  • 3 iulie: 10 ONG apropiate de PDL şi Traian Băsescutrimit organismelor europene un document plin de dezinformări grosolane şi cer sancţiuni împotriva României.. http://www.cotidianul.ro/10-ong-uri-iresponsabile-au-cerut-sanctiuni-contra-romaniei-188222/

Primul efect al presiunilor externe

Pe data de 5 iulie, ministrul de atunci al justiţiei, Titus Corlăţean, retrage de la ANI solicitarea de verificare a judecătorilor CCR, Augustin Zegrean şi Iulia Motoc. Paradoxal, dacă solicitarea nu ar fi fost retrasă şi dacă ANI ar fi descoperit că respectivii judecători sunt incompatibili, o eventuală decizie de încetare a mandatului se lua prin votul majorităţii membrilor CCR. După cum se poate observa, nimeni, nici Parlamentul, nici Guvernul, nici preşedintele României şi nicio altă instituţie nu are puterea de a demite, de a înlocui vreun judecător al CCR. Iar o eventuală modificare radicală a Legii CCR se poate face doar după modificarea Constituţiei. Cu toate acestea, oficialii europeni, presa străină prietenă a taberei lui Traian Băsescu au dat declaraţii şi informaţii de parcă s-ar fi pregătit executarea în piaţă publică a judecătorilor CCR…cotidianul.ro


comentarii

de podina ioan la 3 septembrie 2012 - 08:28

iarasi!!!dezinformarea lui nistorescu!!!!

Lasati un comentariu