Pagina principala / Opinii / Războiul româno-român

Războiul româno-român

Se spune că atunci când nu-ţi cunoşti istoria, rişti s-o repeţi. Învăţămintele mineriadei iliesciene de tristă amintire, când dacă aveai figură de intelectual luai bătaie în plină stradă, s-au pierdut în negura unei cumplite lupte pentru supravieţuire. Am început să ne uităm chiorâş la vecini pentru că începuseră s-o ducă mai bine, acuzându-i la grămadă că fac parte din tagma jefuitorilor averii statului, fără a ne mai gândi că unii dintre acei oameni şi-au făcut un rost prin munca lor şi au mai dat de lucru şi altora. Am început să ne evităm rudele situate pe un alt palier al bunăstării, considerând că nu mai suntem de nasul lor, am rămas captivii „statului magic”, stat atât de bine definit de profesorul Ilie Bădescu, şi ne-am înstrăinat unii de alţii, alegând să fim sclavii internetului sau ai ecranelor tv. Noţiuni precum popor şi naţiune sunt luate în derâdere, despre patriotism ce să mai vorbim? Rând pe rând, diriguitorii „statului magic”, cu mici excepţii, ne-au schimbat agenda, ne-au schimbat viaţa – în rău – distrugându-ne fibra naţională.

Am ajuns la cheremul unor terchea-berchea, monştri cu chip uman, care consideră că universul lor se închide în spatele unor vile luxoase, alături de pipiţe şi parteneri de afaceri. Intri în cerc doar dacă dai şpaga unde trebuie, pentru a obţine un post „călduţ”, sau/şi te faci membru de partid.

În Republica Parchetelor scapi de judecată doar dacă împarţi la patru ce-ai prăduit, plăteşti taxă de protecţie pe ceea ce-ai muncit cinstit sau juri pe Biblie că nu mai votezi cu duşmanul de clasă. S-a ajuns prea departe; ne batem cu noi, cu vecinii, cu ungurii, cu bruxellezii, cu americanii, cu băsiştii şi cu useliştii. Nu mai există argumente, ci doar tătuci providenţiali „umflaţi” la tv de slugile preaplecate cu pretenţii de analişti.

Pe de altă parte, trebuie să ne uităm din nou în oglindă şi să acceptăm că sistemul este rodul nimicniciei noastre. Este faţa noastră schimonosită pe care o vedem în fiecare dimineaţă, ne dăm seama de ea şi ne ascundem apoi în stradă, comportându-ne mimetic şi spunându-ne „las’ că merge şi-aşa!”. Nu mai merge, dragi tovarăşi şi prieteni! Avem modele, trebuie doar să le căutăm. Încă nu e totul pierdut, dacă vom şti să nu mai facem compromisurile de zi cu zi şi dacă vom reuşi să ne creştem copiii aşa cum ne-au învăţat părinţii şi bunicii noştri. Dar întâi trebuie să facem ordine la vârf, să terminăm bâlciul, să alegem grâul de neghină, să-i pedepsim pe cei care au fost părtaşi vreme de 65 de ani la distrugerea acestei naţii, iar apoi să revenim în faţa oglinzii, poate vedem vreun chip cunoscut!

Marcel Bărbătei/cotidianul.ro