1 septembrie: Inceput bun de an bisericesc – Află cum calculează Biserica timpul şi de ce

• publicat la: 1 September 2012
1 septembrie: Inceput bun de an bisericesc – Află cum calculează Biserica timpul şi de ce

Spre uimirea unora si nedumerirea altora, anul bisericesc nu incepe odată cu anul civil la 1 ianuarie, ci la 1 septembrie. Acesta nu corespunde nici cu anul liturgic. De unde aceasta diferenţă?

Ziua de 1 septembrie are o semnificaţie deosebită pentru creştinii ortodocşi, fiind inceputul anului nou bisericesc.

Traditia Bisericii spune, printre altele, că in această zi ar fi inceput creaţia lumii si ca, tot in aceasta zi, si-ar fi inceput activitatea misionara si Iisus Hristos.

De asemenea, tot in această zi, apele potopului au scăzut si corabia lui Noe s-a oprit pe Muntele Ararat si Moise ar fi coborât de pe Muntele Sinai cu Tablele Legii.

Dar exista deosebiri in privinta inceperii anului bisericesc si intre biserici.

Astfel, la Biserica Catolică, anul bisericesc incepe in duminica de Advent, adica cea mai apropiată duminică de 30 noiembrie, cu circa patru săptămâni inainte de Praznicul Naşterea Domnului. Tot in această zi, incepe si anul bisericesc la evrei.

Nu trebuie confundat anul bisericesc cu anul liturgic. Anul liturgic incepe in ziua Sarbatorii Pascale si cuprinde trei mari perioade: perioada Triodului (timpul prepascal) care tine zece saptamani, incepand cu Duminica Vamesului si a Fariseului pana la Duminica Pascala; perioada Penticostarului (timpul pascal) care tine opt saptamani, incepand cu Duminica Pascala si pana la Duminica Tuturor Sfintilor; perioada Octoihului (timpul postpascal) care acopera restul anului, fiind cea mai lunga perioada din anul liturgic.

Randuielile tipiconale prevad slujbe de rugaciuni de multumire pentru anul care a trecut si de cereri pentru cel care urmeaza.

In istoria omenirii au fost folosite mai multe feluri de calendare: lunare, solare sau lunaro-solare. Obiceiul calcularii anului eclezial, numit si Indiction (“Indiction” la romani  insemna porunca si aratare), incepand cu prima zi de toamna, vine din antichitate, unde existau doua sisteme de determinare a timpului unui an: unul al egiptenilor de 365 zile, care era mai aproape de adevar, dar nici el perfect si altul al romanilor de 355 zile.

Insa ramanea anual o diferenta de timp, de zece zile, intre aceste doua sisteme, si chiar intre fiecare dintre ele si calendarul solar.

Ca urmare, se impunea ca o necesitate indreptarea si punerea lor in acord cu calendarul ceresc. Cel care a avut aceasta idee a fost astronomul egiptean Sosigene, la anul 46 i.d.H. pe vremea imparatului lulius Cezar, de aceea a fost numit “calendarul iulian”, fiind si primul calendar al omenirii.

Dupa acest calendar a mers apoi intreaga crestinatate timp de 15 secole. Si tot de calendarul iulian s-a folosit si Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325) pentru calcularea datei Pastelui, alegand ziua de 21 martie, zi care, la acel moment, corespundea cu echinoctiul de primavara.

Astronomii au constatat ca, si dupa aceea, din 123 in 123 de ani echinoctiul de primavara retrogradeaza cu o zi. Luand act de acest lucru, invatatii vremii, atat in Rasarit, cat si in Apus, au propus conducatorilor Bisericii indreptarea calendarului, pentru ca tabelele pascale nu mai corespundeau cu ziua lunii pline astronomice.

Initiativa indreptarii calendarului, de aceasta data, a avut-o un inalt prelat al Bisericii, Papa Grigorie al XIII-lea, care la 24 februarie 1582 a facut o reforma, suprimand zece zile din calendar, astfel incat data de 5 octombrie a devenit 14 octombrie. De atunci calendarul s-a numit “gregorian” sau “stilul nou”.

Cu toate ca in anul 1923, la un Congres tinut la Constantinopol, majoritatea Bisericilor Ortodoxe a hotarat sa renunte la calendarul iulian si sa adopte calendarul gregorian, data Pastelui se calculeaza inca pe baza calendarului iulian, in care echinoctiul de primavara are loc cu 13 zile mai tarziu. De aici, neconcordanta cu data Sarbatorii Pascale din Biserica Catolica.

Biserica Ortodoxa Romana, facand parte din randul Bisericilor Ortodoxe, n-a purces singura la adoptarea calendarului gregorian, odata cu adoptarea lui de catre stat, in 1919, ci abia dupa Consfatuirea Interortodoxa de la Constantinopol din 1923, care a hotarat indreptarea calendarului si in Bisericile Ortodoxe, prin suprimarea diferentei de 13 zile cu care calendarul iulian ramasese in urma celui indreptat (adica 21 martie in loc de 8 martie unde ajunsese calendarul iulian).

Astfel, in calendarul ortodox indreptat, diferenta dintre anul solar si cel civil este redusa – prin modul de bisectare – pana la un minimum de 2,02 secunde (anual), care face ca abia dupa 42.772 de zile calendarul (indreptat) sa mai ramana in urma cu o zi si o noapte.

Din acest motiv,calendarul adoptat si pe care Biserica il foloseste si in zilele noastre mai poarta numele de neo-iulian sau constantinopolitan.

Cu toate acestea, nu toate Bisericile Ortodoxe si-au indreptat calendarul. Intre acestea se numara: Patriarhia lerusalimului, Biserica Ortodoxa Rusa, Biserica Ortodoxa Sarba, Biserica lipoveneasca si manastirile din Muntele Athos, cu exceptia Vatopedului. Aceasta a incurajat aparitia miscarii si gruparii stiliste (care continua sa foloseasca vechiul calendar iulian), in special la greci si romani.

La noi, stilistii au sediul la Manastirea Slatioara in Moldova, iar lipovenii au mitropolia la Braila.

Asadar, Biserica Ortodoxa Romana foloseste, in prezent, un dublu calendar: cel iulian, indreptat la Constantinopol, pentru sarbatorile cu data fixa si cel vechi neindreptat, pentru sarbatorile legate de Paste, a carui data este insa rotita dupa stilul nou.

sursa ziare.com

Lasati un comentariu