Cum incepe dictatura?

• publicat la: 9 September 2012
Cum incepe dictatura?

Oare de ce se vorbeste atâta despre dictatură in spatiul public? Nu din ingrijorare? Cum se poate interpreta zicerea tot mai frecventă: “decat o democraţie  proastă, mai bine o dictatură bună”?

Tinerii n-au cunoscut efectele devastatoare ale dictaturii si iată că unii si-ar dori-o. Vina e a maturilor care indeobşte tac. Deşi tăcerea in acest caz inseamnă complicitate. Repetabila povară! Asadar cum incepe dictatura?

Umilire, ingenunchere si dubla măsură

După repede uitata Monica Lovinescu si Europa Libera, cu umilirea constiintelor publice si ingenuncherea cetatenilor care-si cunosc drepturile si libertatile, cu inversarea sensului legitimitatii, al adevarului si al faptelor, cu mesajul dublu gandit (cf. Orwell: 1984: double speak – double think), unul pentru initiatii si condotierii Puterii si unul pentru multimile tinute in frau si manipulate.

Matrasirea constiintelor publice si frica fac posibil atacul impotriva uneia dintre cele trei puteri ale statului democratic: creste puterea uneia in dauna celorlalte doua. Creste intotdeauna puterea Executivului sau a unei parti a acestuia.

Rolul Legislativului devine formal, intotdeauna Parlamentul, simbolul democratiei, este cel intai lovit – desconsiderat – demonizat, iar statul functioneaza dupa decizii imperative ale unor autoritati arbitrare.

Libertatea presei si Justitia la ordin

De fiecare data, Justitia devine instrument de coercitie si (o)presiune in mana celui puternic si a unui Executiv controlat de acesta. In epoca moderna, metamorfoza are loc aproape insesizabil, aparent ducandu-se o lupta pentru instaurarea dreptului, evident, nu al tuturor, ci doar al unuia si al camarilei.

Uneori mobilul declarat poate fi lupta impotriva coruptiei, pentru a permite distrugerea Opozitiei. In clipa cand Parlamentul isi pierde atributul suveranitatii delegate de votul popular, dictatura deja este instalata.

Pentru ca am trăit o dictatură, să spunem de la inceput că aceasta nu se poate instala acolo unde exista transparenţă totală si libertate deplină a presei, unde există drept la opinie si informare corecta a populatiei, unde functioneaza Justitia, iar educatia este prioritară. De aceea, orice atac asupra democratiei incepe cu fidelizarea unei parti a presei concomitent cu strangularea, reducerea la tăcere ori măcar lasarea fără dinti a celeilalte, cu nerecunoaşterea deciziilor judecatoresti si cu desfiintarea scolilor.

Dictatura e deplina când o majoritate parlamentara hotaraste ceva, iar hotărârea este anulată prin diverse tertipuri de o minoritate, oricare ar fi ea; cand votul popular nu-si mai produce efectele. In aceasta faza creste rolul serviciilor secrete si al organelor de coercitie pentru mentinerea populatiei in stare de ascultare, culminand cu interventia batalioanelor de asalt ca in Romania antedecembrista, in Siria si in celelalte tari arabe recent eliberate.

Tradarea elitelor

In paralel, garda pretoriana compusa din intelectuali si jurnalisti aserviti, incolonati in institutii speciale de propaganda, se strofoca sa-i convinga pe poporeni ca totul se face in numele poporului, pentru binele sau, ca doar rauvoitorii nu vor sa vada cat de bine le este cetatenilor, ca maretul lider nu poate dormi de grija lor, dar forte “sinistre” nu-l lasa sa-si reverse bunatatea… Deja vu.

Se deturneaza semnificatia unor teorii politice si a faptelor: democratie nu mai inseamna puterea poporului, deoarece acesta poate da lovituri de stat prin vot; toate legile se aproba in Parlament printr-o majoritate, eventual calificata, dar majoritatea aceasta devine borfasa, puscariabila, antidemocratica si neconstitutionala daca decide impotriva acelei parti a Executivului care monopolizeaza Puterea, care are in mana serviciile secrete si organele de forta ale statului.

Filosofii iubesc dictatura

Totodata, e nevoie de elite care sa cautioneze puterea, de oameni celebri, specialisti, artisti, filosofi…, eventual straini, care sa legitimeze abuzurile dictaturii, sa spuna ca abia acum se instaureaza democratia, una originala, sa arate ca poporul nu stie ce este bine pentru el… De asta nu putem fi lasati la mana unor bezmetici descreierati alesi prin vot…

Se folosesc artificii argumentative, se schimba logica demonstratiei, orice pentru a impune un nou statu quo… De ce se aude mereu zicerea: “decat o democratie proasta, mai bine o dictatura buna”? Ca o justificare.

Va fi fiind ea proasta democratia actuala, ceea ce nimeni nu contesta, dar de cateva mii de ani popoarele au invatat(?) ca nicio dictatura n-a fost in folosul lor.

sursa ziare.com

Lasati un comentariu