Evenimente dedicate memoriei lui Avram Iancu

• publicat la: 6 September 2012
Evenimente dedicate memoriei lui Avram Iancu

Anul acesta se împlinesc 140 de ani de la moartea marelui patriot şi erou  Avram Iancu  (1824-1872). Cu acest prilej, duminică, 9 septembrie 2012,de la ora 12,00,la statuia eroului naţional din P-ţa Avram Iancu, vor avea loc manifestări cultural-artistice organizate de Societatea Cultural Patriotică Avram Iancu, filiala Carei, Asociaţia Refugiaţilor, filiala Carei, Asociaţia Culturală ,,Unirea 2009” Carei, Direcţia de Cultură şi Sport a Primăriei Carei, Centrul Cultural Carei, Biblioteca Municipală Carei, Biserica Ortodoxă şi Greco Catolică Carei. Parteneri media sunt Buletin de Carei şi Radio Transilvania Carei.

Evenimentul  va fi precedat de un concurs de recitari de poezii având ca temă  Avram Iancu ,, Crăişorul Munţilor” ce va avea loc sâmbătă, 8 septembrie 2012, de la ora 16,00 la Direcţia pentru Cultură,intrarea dinspre radio de la  Castel.

Alături de organizatori,Profesorul Bertean Mihai invită toţi careienii să participe la aceste momente comemorative.

Avram Iancu a fost reprezentantul cel mai de seamă al revoluţiei române transilvănene din 1848 şi un veritabil erou al poporului nostru, ale cărui virtuţi le-a făcut să strălucească peste veacuri ca o pildă vie urmaşilor iubitori de patrie şi ca un izvor luminos de mândrie naţională. Numele său va dăinui  mereu atâta timp atât cât vor exista români pentru că, potrivit afirmaţiei lui George Bariţiu, Avram Iancu „era unul din acei bărbaţi eminenţi ai poporului dacoromânesc care fusese încălzit şi pătruns în adâncul sufletului său de sacrul foc al libertăţii”.

Avram Iancu s-a născut în anul 1824, în Vidra de Sus, din Munţii Apuseni. Clasele primare şi gimnaziale le-a frecventat la Câmpeni, Abrud şi Zlatna iar apoi a urmat cursul superior umanist şi cel filozofic la Liceul piariştilor din Cluj. În anul 1846, el a absolvit Facultatea de drept şi se decide să devină avocat. Perioada de studenţie din biografia lui Avram Iancu este importantă şi merită atenţie. Aceşti ani sunt anii premergători izbucnirii revoluţiei paşoptiste când personalitatea lui deja conturată, prin însuşirea ideii necesităţii afirmării conştiinţei naţionale româneşti, a obţinerii libertăţilor şi drepturilor sociale şi naţionale pentru români, a recunoaşterii naţiunii române de pe poziţii de egalitate cu celelalte naţiuni din Transilvania, se consolidează şi va determina apariţia celui mai de seamă conducător al revoluţiei din Transilvania.

Avram Iancu cunoştea foarte bine situaţia de „tolerat” a naţiunii române din Transilvania la care aceasta fusese condamnată, în primul rând, de nobilimea maghiară, secuiască şi patriciatul săsesc. Cunoştea şi deciziile de dată recentă ale Dietei ungare de la Buda şi Pojon, din anii 1839-1840, prin care se trecea la maghiarizarea fără limite a tuturor naţionalităţilor din Ungaria! O dovadă semnificativă pentru efeverescenţa naţională ce cuprinsese atunci tineretul studenţesc al românilor ardeleni, de la Cluj, este angrenarea ulterioară a acestuia în evenimentele revoluţiei.

La conturarea concepţiilor naţionale ale tinerilor români studioşi de la Cluj, între care şi Avram Iancu, au contribuit atunci, fără îndoială, şi scrierile lui George Bariţiu, Simion Bărnuţiu, Timotei Cipariu şi August Treboniu Laurian ce constituiau reperele intelectualităţii româneşti ardelene ale momentului, ei fiind teoreticienii ideologiei naţionale româneşti ardelene. În anii studenţiei Avram Iancu a cunoscut şi a legat prietenii, dintre care cele mai multe au durat până la sfârşitul vieţii, cu români care  au devenit fruntaşi şi eroi ai revoluţiei române de la 1848-1849. Aşa au fost martirul Ioan Buteanu, viitorul prefect al Zarandului, Constantin Roman, viitor prefect în revoluţie, Alexandru Papiu Ilarian, organizator şi participant la revoluţie, Iosif Şterca Şuluţiu, tribun în revoluţie, ş.a.

În septembrie 1848, la Blaj, românii au decis să se alieze cu Austria şi să lupte împotriva maghiarilor pentru restabilirea autorităţii habsburgice. Cauza alianţei cu Austria împotriva ungurilor este clar explicată de liderii români, chiar de Avram Iancu: ungurii au refuzat drepturile politice pentru români, în timp ce casa imperială austriacă i-a recunoscut pe români ca naţiune politică.

Participarea detaşamentelor de români la confruntări armate de aceeaşi parte a baricadei cu trupele austriece, colaborarea lui Iancu şi a altor comandanţi români cu cadre militare purtătoare de pajură imperială au fost decisive în a întări convingerea românilor moţi în temeiul autorităţii „Crăişorului” care-i conducea.

Istoricul maghiar ardelean Köváry Lászlo va afirma sugestiv, într-o lucrare despre revoluţie publicată la Pesta în 1861: „Această regiune muntoasă a ajuns în timpul revoluţiei sub bagheta de fier a lui Iancu; de aici şi-a luat numele de «regele munţilor», dând poruncile sale în numele împăratului”. După Revoluţia de la 1848, imaginea „bunul împărat” nu dispare, figura acestuia trece însă pe un plan secundar, locul ei fiind ocupat de Avram Iancu.

Iată cum îşi încheie Nichifor Crainic paginile închinate umbrei fără odihnă de sub gorunul lui Horea: „Pentru conştiinţa noastră integral românească, pentru judecata noastră concentrică, în duhul fragmentelor contopite în patria politică, Avram Iancu e chipul spiritual al mîndrului şi îndureratului Ardeal. Viaţa lui, despărţită de Occidentul înşelăciunii în contrastul tragic al luminii eroice şi al tristeţii rătăcitoare, o evocăm ca pe un simbol al ţării de peste Carpaţi cu un obraz în strălucirea zilei şi cu celălalt încă în umbra nopţii. Sufletul românesc a depăşit încă demult epoca fragmentarismului tragic, cînd fiecare ramură a neamului nostru, gemînd de la altă stăpînire străină, caută remedii parţiale şi diferite, pentru a-şi salva sîngele şi graiul. Nu mai sîntem numai un sînge şi un grai, ca pe vremea lui Avram Iancu, iar ceea ce pentru un Nicolae Bălcescu era un vis de prooroc e pentru noi un stat puternic, cu prestigiu între neamurile Europei. Statul acesta este şi trebuie să fie expresia politică a întregii ţarini dace, iar în organismul lui trebuie să pulseze tot sîngele naţiei”.

La înmormântare sa  au plâns Apusenii. Toţi moţii au ţinut să fie prezenţi pentru a-şi conduce comandantul pe ultimul drum. Prohodul a fost incheiat de 36 de preoţi, alaiul mortuar a străbătut Tara de Piatră până la biserica Ţebei, unde Iancu a fost inhumat sub gorunul lui Horea, celălalt mare erou al moţilor.

Pentru că românii şi mai ales moţii doresc să-i păstreze vie amintirea, tot duminică 9 septembrie la Ţebea (Baia de Criş) va avea loc o ceremonie naţională de comemorare a Crăişorului Munţilor, conducătorul Revoluţiei de la 1848-1849 din Transilvania.

Avram Iancu depăşeşte mitul şi legenda. Avram Iancu este încă şi astăzi prezent.

comentarii

de PNL la 7 September 2012 - 10:20

PNL- nu te lasa! vine in toamna si vremea ta!!!!

de Kovacs la 7 September 2012 - 10:31

pana eu am painea si cutitu fac ce vreau si cand vreau ca base nu doarme!!!!fraierii sa plateasca impozitele!!!!

de Horia Mărieș la 7 September 2012 - 11:31

@Kovacs la 7 September 2012 – 10:31

Asta și facem KovacsPolgarMesterPrimasBacsiUr, facem ce ne recomanzi mereu cu atâta căldură : suntem ăia fraieri, viemi + ciumpalaci și ne mai și plătim la timp toate impozitele.
Dar nici o grijă, pică până la urmă și băse și primașul.
Am eu grijă de chestia asta. A mai picat și altul numit Ceașcă.
Promit.

de fanIANCU la 7 September 2012 - 18:52

sper sa fie vreme frumoasa la fel ca anu trecut.
“Iancule mare,Iancule tare,cu noi sa fii,
tu insoteste si insufleteste pe ai tai fii !”"

de Yossarian la 9 September 2012 - 11:38

@kovacs, @Horia Maries
Pentru voi nu exista nimic sfant?
Este o comemorare a unui revolutionar, patriot, luptator, dar inainte de toate un OM, care a facut ceva deosebit de voi.
Nu cred ca aici isi au locul disputele politice infecte pe care le purtati, luate cu copy/paste din alte comentarii. Daca nu ai nimic nou de comunicat, mai menajati si voi degetele voastre si mintile noastre

de Horia Mărieș la 9 September 2012 - 21:01

@Yossarian la 9 September 2012 – 11:38

O să încerc să țin cont de sfaturile Dvs amabile și o să vă menajez cât voi putea de mult intelighenția atât de mult stresată. Nu vă necăjiți totuși prea mult, așa-i când încerci să gândești mai mult decât este necesar, te stresezi rău de tot. Să aveși totuși grijă cu stresul, ca să nu dați cumva în streche.

Singurul lucru pe care nu-l înțeleg, este de ce comentariul meu de pe această pagină vi s-a părut că are vre-o conotație anti Avram Iancu sau că nu are nimic sfânt în el. Că o fi politic, se poate. Până și Avram Iancu era un OM politic. Nu credeți?

Vă asigur, cu tot respectul posibil, și pentru ca să puteți dormi foarte liniștit în această noapte, că eu unul am chiar mai multe lucruri sfinte, inclusiv pe Avram Iancu.

În ce-l privește pe comentatorul @Kovacs, îl las să vă lămurească chiar el. Că așa-i normal.

de emil la 10 September 2012 - 06:15

@yossarian
consider nerealista asteptarea de la postacul “Kovacs” de a avea ceva sfant, mai ales cand este vorba de respect pentru Avram Iancu. cat despre domnul Horia Maries, cred ca nu a facut decat sa raspunda unui comentariu nepotrivit si inadecvat temei articolului. de aceea, nu i-as acuza pe ambii ca nu au nimic sfant.

Lasati un comentariu