El a ales România. Marius Leordeanu, a beautiful mind

• publicat la: 1 October 2012
El a ales România. Marius Leordeanu, a beautiful mind

Olimpic la fizică, începând cu 1994. În următorii 4 ani, a lipsit o singură dată din competiţie. Motivat. Atunci, în 1997, devenea finalist la o altă olimpiadă, cea de matematică. La 20 de ani, visând la un doctorat în America, şi-a lăsat acasă toate distincţiile şi a plecat din Maramureşul lui iubit. Vroia mai mult. Departe, a devenit şi mai bun. Şi a obţinut totul. Pentru că şi-a dorit şi pentru că a meritat. Astăzi, în CV-ul lui stă scris Doctor of Philosophy in Robotics, CARNEGIE MELLON UNIVERSITY – absolutul în informatică, alături de MIT, Stanford şi Berkeley. CMU este instituţia care a dat lumii 18 laureaţi ai premiului Nobel şi alţii 11 ai Turing Award. Şi pe Marius Leordeanu. Un tânăr care poate face universul mai bun doar atunci când îţi vorbeşte. Să ne imaginăm câte poate face mintea lui în această lume în care se va auzi tot mai mult despre oameni ca el. Chiar şi în România!

„De ce?” A fost şi este întrebarea lui preferată. O repetă continuu de la 3 ani. Au trecut aproape 30 de când lumea a început să îl fascineze. I-a simţit dintotdeauna măreţia, mereu l-au intrigat misterele ei. „Cum e posibil să exist, să simt, să văd, să aud, să fiu eu, ca o entitate vie şi separată de ceilalţi?” În faţa universului mereu surprinzător şi infinit, Marius Leordeanu căuta să‑şi răspundă la toate aceste întrebări ce-i complicau şi luminau copilăria. Și găsea mereu câte un răspuns. Dar unul temporar. Fiindcă fiecare revelaţie îşi avea sensul doar dacă deschidea poarta către alte noi întrebări, care îi încurcau şi mai mult înţelegerea. Și i-o înfrumuseţau. Curiozitatea, căutările nu s-au sfârşit niciodată în viaţa sa. „Îmi amintesc bine cum mă uitam la cerul înstelat, cu privirea dusă dincolo de întunericul nopţii, undeva sus, pe lângă stele şi visam. Eram aproape sigur că voi ajunge acolo cândva. Nu am ajuns chiar atât de departe, dar cred că toate bucuriile vieţii îşi trag seva din visuri înalte.” Nimic mai adevărat dacă priveşti la ce a devenit acest tânăr frumos. Ca om de ştiinţă, el continuă să dezleage misterele lumii. Treptat, cu răbdare, aşa cum o făcea în joacă, în copilărie, aşteptând mereu o nouă zi pentru a afla mai mult.

Viaţa lui, rezultatele obţinute sunt expresia idealurilor unui copil pe cât de năzdrăvan, pe atât de curios. La 32 de ani, este cercetător în computer vison, la Institutul de Matematică al Academiei Române. O alegere făcută la capătul unui deceniu petrecut în America, unde a studiat inteligenţa artificială printre şi îndrumat de cei mai buni. A ajuns la Carnegie Mellon datorită rezultatelor din facultate (Bachelor’s degrees in Computer Science and Mathematics, Hunter College – City University of New York), unde a primit nenumărate distincţii: Joseph A. Jillet Memorial Prize in Mathematics şi Computing Research Association’s Outstanding Undergraduate Award, ambele în 2003, National Science Foundation Scholarship, în 2002 şi Honor Scholar, în toate semestrele. Dar, decisiv, poate, spune Marius a fost faptul că a început să facă cercetare din facultate, având încă de pe atunci trei lucrări publicate în conferinţe şi jurnale internaţionale de prestigiu. A ales această ramură a inteligenţei artificiale după întâlnirea cu un om special : „am avut norocul de a lucra zi de zi în laboratorul de computer vision al unui profesor tânăr, care mi-a pus la dispoziţie atât timpul lui, cât şi resursele de care aveam nevoie. Am simţit încă de la primul curs că acest subiect mi se potriveşte. Computer vision va avea un impact real în tehnologia de mâine. Un domeniu foarte interesant, o adevărată provocare intelectuală”…..

Nature vs. nurture

Pasiunea lui Marius Leordeanu pentru ştiinţă a început când a vorbit prima oară. „Sunt câteva aspecte importante când e vorba de a fi buni la ceva: o combinaţie între «nature» vs. «nurture». Avem o înclinaţie genetică, dar contează şi mediul în care trăim. Primii ani joacă un rol crucial în cum se conturează viaţa noastră ca adulţi, iar părinţii, în timpul acestor ani, sunt, poate, factorul cel mai important.” Sanda şi George, mama şi tatăl lui Marius, i-au fost primii dascăli, cu mult înainte ca el să meargă la şcoală. Fiind amândoi medici şi studenţi foarte buni, la rându-le, le-a plăcut să-şi petreacă timpul cu copilul lor, învăţându-l tot felul de lucruri şi încercând să facă faţă curiozităţilor sale. „Mă înfruptam din răspunsurile lor, îmi povesteau, pe înţelesul meu, despre cum funcţionează corpul uman, despre cum e făcut un motor de maşină sau despre cum s-a format sistemul solar.” De fapt, subiectele „cosmice” îi plăceau cel mai mult. „Desenam întruna rachete şi nave cosmice, de care atunci mă bucuram mai mult decât mă bucur acum de lucrurile reale. Încercam să prind cât mai mult de la ore, să-mi rămână timp pentru joacă. Am fost un copil neastâmpărat, plin de energie. Îmi plăcea să mă joc, să bat mingea, să joc fotbal şi baschet. Să merg la scăldat în Iza, să mă caţăr în copaci, să ma urc pe dealul nostru, Solovan, şi să îi descopăr secretele şi locurile mai puţin ştiute. Combinam joaca cu învăţatul la acea vârstă fericită, când joaca este, probabil, cea mai binevenită activitate. Ea oferă unui copil libertatea de a gândi şi de a acţiona într-o lume potrivită lui. Îi oferă un cadru în care să-şi dezvolte imaginaţia şi să înceapă să înveţe să-şi joace rolul de om mare, după cum îl trag inima şi înclinaţiile native. Îi oferă prilejul de a zâmbi la soare şi de a se comporta natural şi dezinvolt, dincolo de supravegherea, uneori mult prea îngrădită şi intimidantă a părinţilor şi profesorilor. Bineînţeles că este nevoie şi de disciplină, dar cu cât educaţia este mai armonioasă şi mai puţin forţată, cu atât, cred eu, este mai sănătoasă şi mai folositoare.”

Un maramureşean la New York

Marius a copilărit la Sighetu Marmaţiei, Maramureş, până la 19 ani, când a mers la Facultatea de Calculatoare din Cluj (UTCN), unde a studiat un an. A urmat perioada America. A început cu studiul la Hunter College – City University of New York, unde şi-a continuat facultatea începută la Cluj. A ales apoi Pittsburgh, pentru Carnegie Mellon University. Și-a făcut aici masteratul şi doctoratul, petrecând în total şapte ani în acest mediu universitar în care nu e loc decât pentru elite. Când a părăsit România, Marius Leordeanu a crezut atât de mult în idealul său – doctoratul la o universitate bună din SUA – încât acesta a venit firesc „Uitându-mă înapoi, mi se pare, totuşi, o minune că am reuşit. În acelaşi timp, amintindu-mi de cât de mult mi-am dorit şi cât de mult am crezut, mi se pare normal că a ieşit aşa. Acum, această experienţă este o parte din mine. Dacă nu plecam, azi eram un alt om. Tot ce am trăit mă ajută să văd lumea dintr-o altă perspectivă. Să înţeleg lucrurile, zic eu, mai bine şi pe termen mai lung. Au fost nu doar 10 ani de şcoală, dar şi de viaţă. Am întâlnit şi trăit alături de oameni proveniţi din culturi diverse, cu mentalităţi diferite. Am învăţat că, dincolo de aparenţe şi diferenţe de limbaj, suntem foarte asemănători. Suntem, practic, din acelaşi aluat. De aceea ar trebui să fim mai buni unii cu alţii, să ne zâmbim şi să ne încurajăm mai mult, să ne deschidem unii faţă de alţii, fără frică şi lipsă de încredere.” Un discurs surprinzător. Nu şi pentru el. „Pentru un om de ştiinţă, lumea are la bază numere, particule, ecuaţii matematice şi legi ale fizicii. Ar fi posibilă lumea fără aceste legi? Pentru un artist, lumea, la baza ei, este susţinută de sentimente şi emoţii. Ce rost ar mai avea totul fără sentimente? Lumea fiecăruia este, până la urmă, o poveste pe care şi-o construieşte el însuşi, în minte. Simţim, experimentăm, ne punem întrebări, căutăm răspunsuri, pe care apoi le legăm într-o poveste personală. Mintea noastră creează şi se hrăneşte cu poveşti, fie ele mai ştiinţifice, mai artistice sau mai emoţionale. Lumea mai mare, comună, continuă cu o multitudine de astfel de poveşti individuale, legate între ele, asemănătoare, pe de o parte, însă totuşi, atât de diverse”.

Viaţa la Carnegie Mellon

„La Carnegie Mellon, m-am simţit ca într-un templu al învăţăturii şi al cunoaşterii, unde predau şi învaţă unele dintre cele mai frumoase minţi din ştiinţă. Este un mediu deschis către comunicare şi educaţie totală, în care găseşti cele mai bune resurse materiale şi educaţionale: cursuri de cel mai înalt nivel, multe seminarii, talk-uri ţinute frecvent de profesori eminenţi invitaţi din întreaga lume. Studenţii sunt încurajaţi să discute între ei diverse probleme ştiinţifice, iar profesorii lucrează îndeaproape cu ei, îi îndrumă la modul cel mai practic şi le acordă timpul şi devotamentul lor. Cred că ce m-a impresionat cel mai mult a fost această lume deschisă către cunoaştere, populată de profesori deosebiţi atât în plan profesional, cât şi uman. Pe lângă activitatea lor academică impresionantă, ei ştiu cum să predea, să ţină un curs, astfel încât studentul să absoarbă informaţia cât mai uşor. Cu multe exemple, cu dezbateri deschise, cu idei prezentate într-un mod clar, bine organizat, punctându-se esenţialul. M-a impresionat la stilul de predare american cât de uşor înţelegeam cursurile chiar dacă acestea erau la cel mai avansat nivel. Eficienţa acelei societăţi se reflectă inclusiv în sistemul educaţional universitar. De asemenea, există un respect real în ambele sensuri, profesor-student. Îţi este mai mare dragul să studiezi într-un asemenea loc!.” Unul în care au norocul, mai aflăm de la Marius, să se formeze destul de mulţi români, în diverse discipline, în special în ştiinţele reale – matematică, fizică şi informatică.

România? Din dragoste pentru cercetare şi pentru o fată

Dacă ar fi să creadă în destin, atunci motivul real al întoarcerii îl va afla Marius Leordeanu peste câţiva ani, când toată povestea lui acasă se va fi conturat mai bine. „Sunt convins că Dumnezeu a vrut să mă întorc. Dincolo de motivele personale, care în timp ajung să dispară, există, sunt convins, motive mai profunde şi mai înalte. Mi-a fost bine acasă încă de la început. Imediat după ce m-am întors, am intrat în echipa IMAR (Institutul de Matematică al Academiei Române). În acelaşi timp, trăiam o poveste de dragoste. A fost foarte frumos, aş spune magic.” În prezent, există momente în care confuzia generală încearcă să-l înghită şi pe acest tânăr de excepţie. „Câteodată, parcă nu vedem pădurea de copaci. Și totuşi, pe termen lung istoria lucrează. Cursul ei nu poate fi oprit, dincolo de modul nostru îngust uneori de a vedea lucrurile. Sunt trist să privesc la haosul din jur. Un ocean de pesimism care parcă se autoperpetuează precum o creatură vie. Îşi face cuib în sufletul nostru, ca mai apoi să crească în noi să îl transmitem mai departe celor din jur. Dar e timpul ca roata să se întoarcă. Eu, la revenirea acasă, am văzut o Românie schimbată mult în bine faţă de cum era în anul 2000. O Românie tot mai modernă. Asta spun mulţi dintre cei care se întorc sau care vin periodic în vizită. Schimbările în bine sunt evidente, dar nu se observă din interior, pentru că sunt graduale şi greu de observat zi de zi. Dar asta ar trebui să ne dea curaj şi o mai mare încredere într-o viziune pozitivă asupra viitorului.

Eu sunt, peste toate, optimist. Acest neam este binecuvântat de Dumnezeu şi va reuşi. Ziua mai grea de astăzi este doar costul pentru a ajunge spre ziua mai luminoasă de mâine. Ce ar trebui să facem să reuşim? Să credem mai mult în Dumnezeu. Să avem grijă de sănătatea noastră şi să încercăm să învăţăm cât mai multe atât din propriile greşeli, cât şi de la cei care cunosc mai multe şi au o experienţă mai bogată. Într‑un deceniu se va investi mai mult în educaţie, sper eu, pentru că numai de la o educaţie bună începe schimbarea şi însănătoşirea la un nivel mai profund, cu efecte majore, pe termen lung. Trebuie să avem încredere în tinerii noştri, cărora să le oferim sprijinul pentru a-şi putea împlini destinul. Mă văd într-o ţară mai optimistă şi mai sănătoasă, în care oamenii se vor bucura mai mult de viaţă. Văd o ţară care îşi va recunoaşte mai bine valoarea şi frumuseţea, care va avea fruntea sus şi demnitatea pe care merită să o prezinte în faţa lumii. România este o parte preţioasă a acestei lumi. Abia aştept să o văd strălucind…incomemagazin.ro

Lasati un comentariu