Mândru că sunt român: Vasilescu (BNR): Am pierdut vremea căutând prin lume un model

• publicat la: 29 October 2012
Mândru că sunt român: Vasilescu (BNR): Am pierdut vremea căutând prin lume un model

Adrian Vasilescu, cel care de mai bine de 16 ani dialogheaza cu publicul, in numele Băncii Nationale, nu ezită in faţa intrebarii “Sunteţi mândru că sunteti român?”.

“Da, sunt mândru că sunt român.” De ce? “In primul rând, pentru că fac parte dintr-un popor cu o cultură fascinantă, cu oameni destepti, cu oameni inventivi. Si oameni frumosi”, a răspuns prompt Adrian Vasilescu.

“E drept că, in aceste vremuri, de foarte multe ori inteligenta, inventivitatea sunt folosite in directii neproductive sau chiar contraproductive”, a simtit nevoia să adauge.

“Semnele acestui moment nu sunt tocmai motive de mândrie. Dar cand spun ca sunt mandru ca sunt roman nu am in vedere o zi, o saptamana, un an sau imprejurarile grele, uneori dramatice din acest timp al istoriei”, a clarificat Adrian Vasilescu pentru Ziare.com.

Mândria lui Adrian Vasilescu este alimentată cu deosebire de existenta unui model românesc de dezvoltare, pus in scena cu succes in urma cu un veac, modelul lucrului bine facut, la care s-ar cuveni sa revenim.

Prin ce anume va motiveaza acest model mandria ca sunteti roman?

Am citit recent o carte scrisa de doi mari economisti americani, Carmen Reinhart si Kenneth Rogoff, “De data asta e altfel”, in care autorii pun in lumina cifre ale acelui timp cu care chiar ne putem mandri. Ei fac pentru prima data calcule pentru un numar mare de tari privind cotele lor in PIB-ul mondial, in doua momente-cheie ale istoriei lumii: in 1913 si in 1990.

Romania detinea in 1913, in pragul Primului Razboi Mondial, o cota care se ridica la 0,80% din valoarea adaugata globala. Cu mult, cu de doua sau de trei ori mai mult fata de unele tari care astazi sunt inaintea noastra la mare distanta in crearea de bogatie in Europa: Danemarca avea o cota de 0,43, Finlanda 0,23, Grecia 0,22,

Portugalia 0,27. Chiar si Suedia 0,64 sau Turcia 0,67 – erau atunci in urma noastra.

Ceva mai sus decat Romania erau Olanda, cu 0,91, Belgia 1,18, Franta cu 5,29, Germania cu 8,68. Dar aceste tari aveau o lunga istorie de dezvoltare.

De ce in 77 de ani am pierdut competitia cu aceste tari?

In 1990, cota noastra a scazut la 0,30. Fiindca am pierdut vocatia si rasplata potrivita pentru lucrul bine facut. Motivele sunt numeroase. Unul, esential, este trecerea prin comunism. Iata cum au scazut cotele altor tari care au trecut prin aceeasi experienta ca noi, in 40 de ani de comunism. Rusia, care avea 8,50 in 1913, a scazut la 4,25, Polonia a scazut de la 1,70 la 0,72, Ungaria de la 0,60 la 0,25, ceea ce inseamna ca aici sunt urmele unei experiente comune, pe care ne-au adus-o si impus-o imprejurarile. In acele decenii, noi am scazut de la 0,80 la 0,30. Am pierdut competitia.

Dupa 22 de ani de economie mai mult sau mai putin capitalista, inca nu ne-am putut redresa si in prezent suntem pe locul 26 din 27 din Uniunea Europeana in ceea ce priveste crearea de bogatie la nivel de locuitor. Avem probleme mari, suntem a saptea tara din Uniunea Europeana ca populatie, dar a 17-a ca PIB nominal.

Sunt probleme pe care trebuie sa le discutam, sa le analizam, iar cand raspund la intrebarea “Daca sunt mandru ca sunt roman”, nu le pot da la o parte. Ignorandu-le as maslui emotional realitatea. Iar populismul, care pandeste periculos, niciodata nu va putea ajuta societatea sa-si schimbe setarile. Pentru noi, astazi, problema este ce putem sa facem ca sa valorificam ce avem bun.

Si iata ca aici este raspunsul si pentru asta in primul rand pot sa spun ca sunt mandru ca sunt roman: avem un model intern de dezvoltare, cel din partea a doua a secolului XIX. Un semn ca daca vrem… putem. Dupa 22 decembrie 1989, am pierdut multa vreme cautand un model de dezvoltare. Diferite voci, diferite opinii din tara ravneau fie la modelul japonez, fie la modelul suedez, desi noi avem un model romanesc care ni se potriveste. Modelul economic din perioada 1866-1913, timp in care am urcat.

O tara care nu avea atunci nici Basarabia, nici Transilvania, nici Bucovina, nici Banatul, a reusit s-o ia inaintea unor tari cu vechi traditii in planul dezvoltarii. Merita sa revenim la modelul de atunci, care era modelul lucrului bine facut.

Ne puteti spune numele unui roman de care sunteti mandru?

Rostesc primul nume care imi vine in minte: Anghel Saligny. A facut unul dintre cele mai mari si mai bune poduri din lume. In perioada amintita. Cand a trecut pentru prima oara trenul peste podul de la Cernavoda, sub pod, intr-o barca, era Saligny cu familia lui.

Ce simbol considerati ca se potriveste cel mai bine poporului roman?

Sunt prea putine lucruri, acum, cu care ne putem lauda ca le-am facut bine. Dar simbolul vulturului ne-ar putea fi un indemn. Competitia globala e o cursa grea si avem nevoie de un zbor la inaltime.

Care credeti ca este evenimentul istoric cel mai important pentru poporul roman?

Aş alege nu un eveniment, ci un segment de timp in care in România s-a lucrat bine, frumos si durabil. Aleg momentul in care in Romania au fost inaltate marile monumente de arhitectura, in veacul al XIX-lea, intre care Palatul Băncii Nationale, Ateneul, Palatul CEC si multe altele, ca repere pentru ceea ce am dovedit ca stim sa facem si ar trebui sa facem. Ele au ramas in istorie reprezentând piscuri pe care sa ne căţărăm.

sursa ziare.com

Lasati un comentariu