Pagina principala / Istoric / Statuetele din vremea dacilor

Statuetele din vremea dacilor

Conform tradiţiei trace nord-dunărene, in Carpaţi este localizată una dintre cele şapte coloane ale cerului. Aceasta este şi părerea arheologilor si paleontologilor care afirmă că spaţiul carpatic este adevărata matcă a populaţiilor indo-europene si centrul celei mai vechi culturi cunoscute in prezent. Există chiar fotografii care au surprins in zona vârfului Omu o coloană de lumină ce se pierde in cosmos. Astfel de fenomene intâlnite frecvent pe teritoriul ţării noastre nu sunt vizibile decât in anumite momente ale zilei si presupun o anumită iniţiere a observatorului.

Zona in care au fost inregistrate cele mai multe fenomene luminoase enigmatice este de fapt centrul geografic al vechii Dacii si cuprinde atat numeroase monumente megalitice si pesteri in care era adorat zeul suprem al geto-dacilor, Zamolxis, despre care vorbeste Strabo, se afla tot in interiorul acestei zone.

Doctrina sacerdotala a geto-dacilor se baza pe credinta in nemurirea sufletului, vegetarianism, existenţa fericită de dincolo de lumea aceasta si puterea nemărginită a lui Dumnezeu.

Războinicii geţi aveau un curaj excepţional si nu se temeau de moarte, dimpotrivă, aceasta era sărbătorită ca un eveniment fericit. Herodot precizează că geţii erau cei mai curajoşi si mai drepţi dintre traci. Probabil, Zamolxis le propăvăduise nemurirea sufletului celui ucis in luptă si trimiterea sa intr-un paradis despre care nu avem nicio descriere. La origine, Zamolxis pare să fi fost un profet si un asociat al regelui get. Legenda sa comportă un scenariu de epifanie care seamănă vag cu acela al zeităţilor care mor şi invie precum Osiris şi Attis. Zamolxis se retrăgea la fiecare trei ani intr-o sala subterană simulându-şi disparitia. Totusi el era un zeu ceresc uranian, zeul care manuieste fulgerul, similar lui Zeus la romani si lui Indra la indieni. Geţii aveau jocuri in care il cinsteau pe Zamolxis, luptând alături de el impotriva monstrilor cu chip de balaur, care in timpul furtunii ii intunecau faţa luminoasă.

Acesti balauri ceresti vor fi adoptati ca entităţi ocrotitoare impotriva duhurilor rele, iar imaginea lor va deveni steag de război al acestui popor si se va raspândi in intreaga armată romană.

Balaurul dac avea cap de lup prelungit in chip de sarpe, ceea ce ne duce cu gândul la o reprezentare similară din tratatele inţelepciunii orientale: sarpele incolăcit care simbolizează energia KUNDALINI. In reprezentarea dacică,şarpele invoca trezirea acestei energii si orientarea ei impotriva forţelor răului.

Există dovezi certe că geto-dacii aveau cunostinţe profunde de fiziologie energetică subtilă care aveau să devină mai târziu specifice medicinei traditionale chineze (acupunctura) si misticii indiene. Au fost descoperite morminte de inhumatie la Aiud, Simeria si in alte localitati in care cadavrele purtau pe frunte o roata solara de bronz indicand focarul energetic cunoscut in mistica indiana sub numele de AJNA CHAKRA (chakra = roata) si, de asemenea, statuete antropomorfe prezentand trasee energetice similare meridianelor de acupunctura de la chinezi, nadi-urilor de la indieni si puncte dispuse bilateral, simetric, cu o topografie identica hartilor de acupunctura chineza.

Deceneu, consilierul regelui Burebista si cel mai insemnat dintre preotii lui Zamolxis, i-a iniţiat pe geto-daci si in cosmologie, astronomie, astrologie si secretele construirii sanctuarelor calendar, cum sunt cele descoperite in ruinele de la Grădiştea Muncelului si Costeşti.

Mesajele puternicei spiritualităţi geto-dace traversează mileniile cătându-ne şi nu este deloc intâmplător că in prezent ele apar din ce in ce mai frecvent, căci vestesc momentul unei adevărate renaşteri spirituale a poporului român.

sursa armonianaturii.ro