Trăiască România ! 1 Decembrie 1918-1 Decembrie 2012
Atunci eram români…..
Mă simţeam acasă din toate punctele de vedere…Eram mândru că tatăl meu era muncitor…eram mândru că suntem români…eram mândru că aveam televizor românesc şi frigider ”Fram”…noi copiii ne bucuram mult…părinţii erau mândri că mâncau salam de Sibiu şi cumpărau de Paşti câte o bere românească făcută din orz şi hamei…Luau câte o ladă, iar nouă copiilor ne cumpăra câte o ladă de „Frucola”…
În anii 70 aveam 10 ani, iar tatăl meu spunea că aici, la noi, în România, e mai bine ca în America…Dormeam liniştiţi…în fiecare an mergeam la mare, iar părinţii în staţiunile Govora, Slănic Moldova, Călimăneşti sau Căciulata… mergeau de două ori pe an, adică primăvara şi iarna…Ori fi astea nostalgii ?…cum spun ăştia…adică, străinii cu chimicale, E-uri şi tot felul de şmecherii…
Noi, copiii, identificam România în jocurile noastre cu Ştefan cel Mare, cu Mihai Viteazu, cu “Cei trei muşchetari”, iar uneori în pădurea de la capătul satului ne jucam de-a Robinson Crusoe sau de-a Spartacus…
Mergeam în vacanţe la cules de roşii cu bunica şi alte bunicuţe şi bunici din sat…La amiază, toate bătrânele mâncau şi glumeau împreună, iar la cules de legume cântau…
Asta am înţeles eu, atunci, că înseamnă PATRIA…România…Nu m-am simţit îndoctrinat…Nu m-am simţit abandonat…Nu m-am simţit străin în patria mea…N-am tremurat seara la televizor…Părinţii n-au stat seara până târziu treji, gândidu-se ce să facă sau cum să facă să poată plăti curentul, televizorul, radioul, butelia de gaz…Aveam siguranţa zilei de mâine…
România eram noi, acolo în satul de lângă râu…şi duminica mergeam la biserică şi la ore de religie…era o mândrie să mergi la biserică…să fii în rând cu lumea…Toţi ai noştri erau acasă, toţi fraţii, câte zece erau şi verişorii…
Nunţile erau pentru noi o sărbătoare, nunţile satului…oamenii erau veseli…cuptorul de la brutăria satului era mereu plin de bucătărese, care pregăteau friptura în cuptorul cel mare şi pâinea cât roata carului…
Poate era mai frumos înainte că eram mai tineri …sau…din pământul udat cu sângele străbunilor s-a născut, atunci, prin anii 70, un firicel de fericire pentru poporul nostru, poporul român…
Trebuie să renaştem din propria noastră ignoranţă, prin capacitatea noastră creativă şi inteligenţa cu care ne-a înzestrat bunul Dumnezeu. Trebuie să ne recâştigăm demnitatea şi respectul în faţa străinătăţii, iar trădătorii să plătească…să plece „unde-o înţărcat mutu iapa ” – vorba oamenilor din popor.
Trăiască România ! La mulţi şi fericiţi ani !
Cu respect, naţiune română,
D. Ţimerman, Satu Mare, 24 noiembrie 2012
Avram Iancu
Fundatia Werdnig Hoffman Carei
Radu Gyr
comentarii
de un roman la 26 noiembrie 2012 - 00:05
Respectele mele pentru cele scrise,de murit nu vom muri niciodata nici la propriu si nici la figurat ca natiune,ROMANIA A FOST SI VA FI CAT VA EXISTA VIATA PE ACEST PAMANT,pentru ca in fiecare roman care se naste eu cred ca traieste spirit patriotic,demnitate ,talent,dorinta de munca,de bine,respect pentru cei din jur chiar daca sunt de alte natii,deci intr-un cuvant suntem niste oameni frumosi si mandrii doar ca ar trebui sa ghidam pe alte coordonate educatia poporului,a tineretului si sa speram ca astfel la un moment dat reusind sa scapam de lighioanele politice ale acestor vremuri sa putem sa traim prezent si viitor frumos pentru toti ROMANII nu numai nostalgii frumoase…din pacate de mult apuse.TRAIASCA ROMANIA SI SA DEA DOMNUL DUMNEZEU SA FACA DIN ACEASTA TARA DIN NOU UNA FRUMOASA SI MANDRA CA SOARELE SFANT DE PE CER.