“Noi umblăm şi colindăm…” de la Şcoala Gimnazială nr.3 Carei

• publicat la: 24 December 2012
“Noi umblăm şi colindăm…”  de la Şcoala Gimnazială  nr.3 Carei

LARG DESCHIDEŢI POARTA SUFELTELOR  VOASTRE, N-AM VENIT SĂ CEREM , AM VENIT  SĂ DĂM!

 

Ca în fiecare an, şi precum, bineînţeles, creştineşte este, ne-am adunat şi noi, ceata de colindători din clasa a VI, VII, VIII… să mergem să împărtăşim o bucurie tuturor. Astfel, am poposit din “drumul greu” la casa de copii…VIOLETA , unde am adus zâmbete pe feţele lor.

Cuprinşi de emoţii nu în ultimul rând au fost şi cei cu plete ninse de la casa de batrani. care ne-au spus câteva îndemnuri despre viaţă şi care au colindat, printre lacrimi, laolaltă cu noi. Şi totuşi, nemergând în căutarea moşului, ne-a ieşit el în cale, ca unor copii buni ce eram.

Dascălii au fost şi ei vizitaţi de acest grup de colindători, în sufletele cărora am adus lumina şi bucuria Naşterii Pruncului Mântuitor.

Românescul „colinda”nu vine direct din latinescul „Calendae”,ci prin intermediul cuvantului bulgar „koleda”.Majoritatea colindelor au provenienta laică, insă parafrazând idea monahului de la Rohia, Nicoale Steinhartd, dacă  prin absurd ar dispărea toate  evangheliile  din lume, prin textul colindelor  s-ar putea  reface conţinutul evangheliei., deoarece redă traseul Mântuitorului, viaţa şi activitatea  Sa .  Colindele poarta prin veacuri cuvantul tainic al Nasterii Sfinte. Ele sunt o sinteza a spiritului creator si religios al poporului român. Bucuria colindului este nemarginita.

De cum se lasa seara, copiii se aduna si pornesc colinda. Chiar daca ninge sau este ger de crapa pietrele, micutii se aduna in cete si pornesc pe ulitele satului ca sa vesteasca Nasterea Mantuitorului. Asa se obisnuieste de mii de ani,ca la Craciun sa se mearga cu colindul dupa un anumit ritual.Astfel bunicii isi poarta nepotii in

Inainte sa plece de acasa copiii primesc traistute cusute de mana din panza in care aduna nucile, covrigii si merele.

Gazdele care isi primesc colindatorii isi deschid atat portile sufletului cat si portile caselor din care ne imbie un miros dulce de mere,colaci calzi si bomboane… precum si mirosul bradului proaspat impodobit.

Colindatul atat la tara cat si la oras a ramas o sarbatoare a comunitatii,a copiilor si tinerilor care colinda ca si a celor care primesc colindatori rasplatindu-i cu daruri si contribuind astfel la pastrarea datinilor stravechi.

 

Varsă Doamne har  şi bine –har  şi bine  de la Tine

Peste casă , peste masă  – peste oamenii din casă!

 

O FRUMOSĂ PRĂZNUIRE  TUTUROR!

 

CARMEN MARIA DINDELEGAN

Lasati un comentariu