Taina creaţiei – Icoana în suflet de crin.Expoziţie de icoane pe sticlă
„Sufletul e pânza şi virtuţiile sunt culorile cu care trebuie să-l pictăm!”( Sfinţii Părinţi)
Icoana este fereastră spre Absolut!
Prin intermediul lucrurilor materiale ne transpunem mintea către cele cereşti , nevăzute, nepipăibile.
Iată că elevii Şcolii Giimnaziale nr.3 Carei îşi continuă îndeletnicirea cu arta iconografică pregătind tradiţionala expoziţie de Crăciun atăt în şcoală , cât şi la Catedrala EROII NEAMULUI din Carei ,cu hramul Sf.M.Mc.Dimitrie –Izvorâtorul de mir .
Elevii din clasele mici au pregătit icoane pe carton, cei din clasa a IV-A Step by step icoane pe sticlă, iar cei din alte clase desene tematice binevestind şi întâmpinând praznicul împărătesc al Naşterii Mântuitorului . Astfel că de mici se familiarizează cu specificul cultului creştin ortodox, dezvoltându-şi simţul moral, dogmatic , liturgic şi pedagogic,cunoscând scopul icoanei – apropierea de Cer şi de oştile cereşti.
Expoziţia a prilejuit contextul de a-şi dezvolta talanţii de mici pictori şi de a se înduhovnici stând cu privirea smerită la sfinţii pictaţi, luând parte la taina creaţiei, întâlnindu-se cu noţiunile din teologia icoanei, canonicitatea ei, rostind rugăciunea la început de lucru şi rugăciunea inimii in timpul actului de creaţie:”Doamne Iisuse Hristoase ,Fiul lui Dumnezeu , miluieşte-mă pe mine, păcătosul ! „.
Prin această activitate elevii s-au implicat moral şi estetic, pictând şi colorând portretele sfinţilor aşezaţi înaintea lor, creându-se o legătură intrinsecă , de taină, urmată de emoţia realizării.
Pictura ,în această optică ,nu e doar un exerciţiu tehnic sau de culoare, ci o ecuaţie ce antrenează fiinţa umană, icoana cea vie, întrucât se poate face doar în prezenţă rugăciunii, ca o continuă slujre,o comuniune aparte .
Au pregătit şi felinare ornamentale, adică felinarele colindatorilor,pe care le vor folosi de sărbători , iar lucrările vor rămâne la expoziţie aproximativ 40 de zile , când se va face un clasament din partea preoţilor Catedralei şi se va organiza premierea elevilor participanţi.
„Icoana pe sticlă, mai precis icoana pictată pe dosul sticlei, este o categorie a artei populare, un gen al artei populare practicat aproape exclusiv în Transilvania și care trebuie pus în legătură cu unele influențe venite din Europa centrală, pe filiera Bavaria – Austria – Boemia, în cursul sec. XVII și XVIII.
Au apărut pentru prima data in Ardeal (regiuni mai instărită, cu păduri- ca sursa de combustibil pentru fabricile de sticlă). Primele icoane au fost găsite la Nicula lângă Cluj, apoi la Sibiel, Făgăraş.
Arta iconarilor pe sticlă de la Mănăstirea Nicula se caracteriza printr-un desen naiv, dar foarte sugestiv, și printr-o compoziție simplă și clară, fără proporții anatomice și de perspectivă, dar echilibrată cromatic. Icoanele se zugrăveau după modele (izvoade), care erau decalcuri pe hârtie făcute cu creionul sau cu o culoare, după icoane mai vechi(200 – 300de ani ). Izvodul era scos periodic pentru a se executa câteva lucrări și după aceea era iar pus la păstrare.
Sticla folosită la pictură avea o suprafață dură, unduitoare și plină de balonașe de aer, căci trebuie avut în minte că materialul pictorilor era reprezentat de sticla nefolosită, din cauza faptului că era defectuoasă. Defectele sticlei măreau valoarea picturii, deși fără intenție. Acestea reflectau lumina într-un mod neregulat, ceea ce producea efecte speciale.[„( http://www.colectzii.ro/articole/30/pictura-pe-sticla-la-romani-nicula)
Prof. îndrumător şi organizator Carmen –Maria Dindelegan
Avram Iancu
Fundatia Werdnig Hoffman Carei
Radu Gyr