13 ani fără Ion Raţiu

• publicat la: 16 January 2013
13 ani fără Ion Raţiu

Ion Raţiu ne lipseşte foarte tare: figură bonomă, zâmbitoare, ţinută impecabilă (costum cu papion), discurs magistral, comportament de gentlemen, democrat desăvârşit. El spunea:

„Chintesenţa democraţiei se poate exprima într-o singură frază: voi lupta până la ultima mea picătură de sânge, ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine.“

(Fraza a fost rostită pentru prima oară într-un interviu luat de Emanuel Valeriu pentru Televiziunea Română şi difuzat când Ion Raţiu era în campanie electorală pentru funcţia de Preşedinte în primele alegeri democratice din România, în mai 1990).

Mă gândesc adesea cum ar fi arătat oare România astăzi, dacă Ion Raţiu ar fi fost ales preşedinte în 1990 ? (sau cum ar fi arătat România astăzi dacă în 1990 am fi restaurat monarhia cu Regele Mihai ?) Compar adesea preşedinţii pe care i-am avut, preşedintele pe care-l avem, cu Ion Raţiu şi constat mereu că Ion Raţiu este “cel mai bun preşedinte pe care România nu l-a avut niciodată”.

***

Să ne amintim (din Wikipedia) că Ioan (Ion) Raţiu s-a născut la 6 iunie 1917 la Turda. Ioan Raţiu a fost fiul doctorului Augustin Raţiu şi strănepotul doctorului Ioan Raţiu, conducătorul Memorandumului Transilvănean. Bunica sa, Eugenia Turcu, a fost fiica patriotului şi jurnalistului român Ion Codru-Drăguşanu. A urmat şcoala în Turda şi Cluj, şi în 1938 a obţinut licenţa în drept de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj. În 1940, Raţiu a fost numit Consilier la Legaţia Română din Londra, sub ministeriatul lui Viorel V. Tilea. În septembrie 1940, Regele Carol al II-lea a părăsit România şi aceasta a dus la formarea Statului Naţional Legionar. Din această cauză, Raţiu a demisionat din Serviciile Externe, şi a cerut azil politic în Regatul Unit; în 1943, a obţinut o licenţă în economie de la Universitatea Cambridge; în 1945, s-a căsătorit cu Elisabeth Pilkington, fiica colonelului Guy Pilkington; cuplul a avut doi copii, Indrei şi Nicolae.

După ce comuniştii au venit la putere în România în 1947, Raţiu a rămas în exil la Londra (la cererea lui Maniu n.n.). Chiar de la începutul celui de-al doilea război mondial, el s-a alăturat luptei contra totalitarismului de orice culoare politică, ajutând la organizarea Societăţii Studenţilor şi Tinerilor din Europa Centrală ( the Central European Student and Youth Society).

În anii ‘50 târziu, el a început să publice un buletin de ştiri săptămânale, Free Romanian Press. A contribuit de asemenea în mod regulat la serviciul român al BBC, la radioul Europa Liberă (Free Europe Radio), şi la Vocea Americii (Voice of America). În 1957, Raţiu a publicat critica sa de succes a atitudinilor celor din vest faţă de Uniunea Sovietică şi faţă de comunism, ‘Policy for the West’.

În 1975, anul când a publicat ‘România contemporană’ (Contemporary Romania), a decis să dedice toată energia sa ţelului unei Românii libere. A jucat un rol cheie în formarea asociaţiei Uniunea Mondială a Românilor Liberi (the World Union of Free Romanians), la care a fost ales preşedinte la primul său congres de la Geneva (1984). La puţin timp după aceasta, el a început să publice Românul liber (The Free Romanian), un ziar lunar în româna şi engleză.

După ce s-a întors în România în ianuarie 1990, Ion Raţiu a ajutat la recrearea Partidului Naţional Ţărănesc (PNŢCD n.n.), servind ca vicepreşedintele său (Corneliu Coposu fiind preşedintele n.n.). A candidat fără succes la preşedinţie la alegerile din 1990, fiind cotat al treilea cu 4,29 % din voturi; a fost ales însă ca deputat în Camera Deputaţilor pentru Cluj, în 1990 şi 1992, şi pentru Arad, în 1996. El a servit de asemenea ca vice-preşedinte al Camerei Deputaţilor, şi ca ambasador şi negociator pentru integrarea României în structurile NATO. În 1991 (la 10 mai), Ion Raţiu a re-fondat ziarul Cotidianul.

După o scurtă boală, Ion Raţiu a murit la Londra la 17 ianuarie 2000, înconjurat de familie. La dorinţa sa, a fost înmormântat în oraşul său natal, Turda.

***

Cele zece porunci adresate românului, înfăţişate de Ion Raţiu la primul Congres al Uniunii Mondiale a RomânilorLiberi, desfăşurat la Geneva în anul 1984, sunt:

1. Fii mândru că eşti român. Afirmă-te întotdeauna ca atare. Suntem un popor nobil şi vechi. Civilizaţia are rădăcini adânci în pământul ţării noastre.
2. Afirmă-ţi dragostea pentru Patrie ori de câte ori ai ocazia. Nu faci asta pentru că eşti şovin, ci pentru că doreşti să îi serveşti pe cei rămaşi acasă.
3. Apără drepturile poporului român, în totalitatea sa. Nu regăţeni, nu transilvăneni, nu basarabeni, nu timoceni, aromâni sau megleniţi. Toţi suntem români.
4. Ajută-ţi compatrioţii din mult-puţinul ce îl ai. Dă-ţi tainul, nu îl precupeţi.
5. Susţine instituţiile româneşti din diaspora, oricât de modeste sau de imperfecte ar fi acestea.
6. Nu critica niciodată, nici măcar prieteneşte, pe românul care se străduieşte să apere sau să promoveze cauza naţională. Fă tu mai bine decât el.
7. Nu aduce nici o critică, nici măcar „constructivă”, semenului tău care luptă. Critica ta să se afirme prin faptă: fă mai mult şi mai bine decât face el.
8. Fii întotdeauna conştient că gelozia, invidia şi calomnia constituie ultimul refugiu al omului frustrat şi slab, care nu mai are nici ţară, nici poziţie în societate. Nu te lăsa pradă acestor sentimente inferioare.
9. Opune-te numai celor care siluiesc voinţa poporului român. Opoziţia faţă de eforturile altor patrioţi români este o irosire de energie.
10. Fă ceva pozitiv pentru ţara ta şi pentru compatrioţii tăi. Oricât de modest sau neînsemnat este ceea ce faci, fă-o în fiecare zi.

J.F. Kennedy a spus cândva cam aşa: “Nu te întreba ce face ţara pentru tine, ci ce faci tu pentru ţară ».

Ion Raţiu a făcut foarte multe pentru România cât a trăit, continuând activitatea familiei sale. Ideile lui Ion Raţiu sunt continuate astăzi de familia sa prin activitatea Fundaţiei Caritabile Familia Raţiu (The Raţiu Family Charitable Foundation) http://ratiufamilyfoundation.com/ , înfiinţată în 1979, la Londra, de Elisabeta şi Ion Raţiu (aceasta continuă tradiţia Fundaţiei “Eforie”, înfiinţată de familia Raţiu la Turda în 1867, ale cărei bunuri au fost confiscate de regimul comunist din România în 1948).

Ca mai întotdeauna însă, Ion Raţiu nu a fost apreciat la justa sa valoare de români, nici chiar de colegii din PNŢCD. Nu i s-a iertat că “nu a mâncat salam cu soia”, ca noi ceilalţi, în timpul comunismului, de parcă asta ne-ar fi adus un plus de valoare; din contră, după cum se poate vedea.

Nu este timpul pierdut să-l redescoperim pe Ion Raţiu şi să-l luăm ca model în viaţă:

- tinerii să plece, dacă vor, să-şi desăvârşească studiile în lumea mare (în Marea Britanie de exemplu, aş zice eu), dar să se întoarcă şi să pună umărul la dezvoltarea României, să se implice;

- oamenii politici să înţeleagă că lupta politică trebuie dusă cu argumente şi cu fairplay, că cei din tabăra opusă sunt adversari şi nu duşmani;

- oamenii din presă sa înţeleagă că toate situaţiile trebuie redate obiectiv, că trebuie să scoată în prim plan pe cei buni, nu pe cei răi, că trebuie să folosească un limbaj profesionist, democratic, elegant;

- noi toţi ceilalţi să fim mai receptivi la obiceiurile bune, pe care să le practicăm, şi mai intoleranţi faţă de obiceiurile rele, pe care să le respingem; să muncim mai cu sârg, mai bine.

Afrodita Iorgulescu,

prof.univ.dr. matematician

cotidianul.ro

Lasati un comentariu