ADENDĂ la Fundatia dr. IOAN NICHITA de Hotoan

de Horia Mărieș la 27 ianuarie 2013 - 11:16

Oana la 27 January 2013 – 10:41

Așa este.

N-am avut privilegiul să trec cu trenul prin Hotoan, deși străbunii mei sunt de fel din Dindești, un sat aflat destul de aproape de Hotoan.

Nu știu dacă este vorba de o poezie, deși cuvintele respective sună ca o poezie în proză.

Dar dacă cuvintele respective au fost rostite într-adevăr așa, ele sunt, fără nici un fel de dubiu – absolut superbe.

de Tiberiu Vanca la 29 ianuarie 2013 - 15:17

Cristina (28 ianuarie 2013 -02.14)în comentariul său întreabă: „Cine erau „marii zilei” la Carei în 1952:
Răspuns:Nişte anonimi, de o prostie şi incultură greu de prins în cuvinte. Statul român al acelei vremi n-a fost nimic altceva decât o bandă criminală instituţionalizată ce a prins fiecare metru pătrat al României. Că este aşa următoarele:
Legitatea de bază a demolării rânduielilor burgheze şi a edificării societăţii noi socialiste a constituit-o un şablon care prezintă crimele de comis în 45 de puncte. Documentul a fost redactat la Moscova în 2 iunie 1947 şi s-a numit: „Directiva specială pentru implantarea comunismului în imperiul KGB” şi se identifică K AA/CC 113 Indicaţie NK/003/47.
Punctul 44 al şablonului normează: „Cei care lucrează în diferite funcţii (se înţeleg şi funcţionarii şi conducătorii administraţiilor pub lice locale) trebnuie să fie schimbaţi şi înlocuiţi cu muncitori cu cea mai mică pregătire profesională, necalificaţi”.
Aşa dar întreaga structură a administraţiei locale (în cazul nostru al oraşului Carei) a fost demisă, iar posturile astfel libere au fost ocupate de semi-analfabeţi, persoane fără nici o pregătire de specialitate, dar cu creierul spălat şi pe cale de consecinţă cu tupeu revoluţionar, persoane dispuse să execute fără comentarii (la pct. 17 se specifică că cei numiţi în astfel de posturi nu le este îngăduit să analizeze) chiar şi crime de drept comun.-. La pct. 26 se normează că în adunările publice să se critice trecutul să se evidenţieze lipsurile făcându-se precizarea că este interzisă înlăturarea cauzelor ce au produs efecte negative. Conducătorii din administraţie şi din fruntea unităţilor economice ce prin activitatea lor au produs pierderi, nu vor fi trimişi în judecată. Vor fi schimbaţi din funcţii şi numiţi în funcţii similare sau chiar superioare (Pct.42). Cu alte cuvinte pe baza acestei reglementări conducătorilor , ce au produs pagube li se instituie regim de imunitate.
Punctul 40 al şablonului instituie omuciderea fără judecată sau hotărâre judecătorească Redăm punctul 40 integral: ” … reprezentanţii opoziţiei politice să fie închişi. … acei opozanţi care se bucură de stima populaţiei băştinaşe, înainte ca ei să se întipărească în conştiinţa maselor, trebuie lşichidaţi (n.N. ucişi) prin aşa numite „întâmplări neprevăzute” sau închişi sub acuzaţie de crimă de drept comun.”
Iată de ce în anul 1952 în fruntea oraşului Carei operau, proştii şi inculţii, indivizii lipsiţi de orice pregătire dar dispuşi să comită toate crimele ce li se ordonă. Tot ceea ce a fost cu ceva ani înainte floarea intelectuală, vârfuri anteprenoriale, şi oameni de bine de oarecare notorietate în oraşul Carei,nu se mai aflau în perimetrul urban al oraşului ci în lagărele de concentrare ale patriei, în inchisori, sau sub pământ în cimitire sau pe margine de drumuri şi păduri, unde securitatea îşi exercita competenţele de lichidare prin întâmplări, zise, neprevăzute.

de Tiberiu Vanca la 29 ianuarie 2013 - 21:14

T.V. lui Horia Mărieş:Istoricii au stabilit că „Directiva specială pentru împlantarea comunismului în imperiul K.G.B. s-a aplicat „ad literam” în întreaga ţară. În 1952 în România (pe atunci Republica Populară Română) cel ce ar fi îndrăznit să facă cea mai mică dizidenţă ar fi împărtăşit soarta lui Lucreţiu Pătrăşcanu, şi de ce nu şi a colegului meu de liceu Ionică Iuhaz, condamnat şi executat prin împuşcare. Să nu se uite că în 1952 au fost aruncaţi la lada de gunoi a istoriei Ana Pauker, Iosif Chişinevski, Teohari Georgescu ş.a. iar aceştia nu au fost oricine ci persoane ce s-au aflat la conducerea Comitetului Central, a Biroului Politic.În aceste condiţii Careiul nu putea face excepţie. În anii de referinţă în Carei nu se putea intra fără a avea la mână aşa numita autorizaţie de frontieră, document echivalabil cu un fel de paşaport intern, paşaport emis în România pentru circulaţia românului în propria ţară. Îl sfătuiesc pe H.M. să apeleze la D-na Nicoleta Latiş să-i pună la dispoziţie, pentru lectură directiva. Doamna dispune de acest document şi îl va servi cu disponibilitatea ce o caracterizează. Îl asigur pe H.M. că lectura ac elui document îi va creea frisoane de spaimă.

de Horia Mărieș la 29 ianuarie 2013 - 23:00

@@Tiberiu Vanca la 29 January 2013 – 21:14

Răspunsul la întrebarea pe care am pus-o mai sus, este chiar aici.

Tatăl meu a fost internat (în perioada 10.03.1952 – 10.03.1953 cu motivul internării: – adică loc liber, adică nici un motiv) la Colonia de muncă nr. 4 Castelu, în timp ce tatăl Dvs. a fost internat (în perioada 14.04.1952 – 14.05.1954 cu motivul internării scris atunci de securitate: activitate legionară, lucru care putea fi foarte bine inventat având în vedere practicile securității de atunci) la Cap(ul) Midia, dar a fost transferat la data de 29.08.1953 la Colonia de muncă Onești.

Fișa penală a tatălui Dvs are link-ul în comentariul ce urmează.

Astfel de detalii mă interesează. Nu “Directiva specială pentru implantarea comunismului în imperiul KGB” şi se identifică K AA/CC 113 Indicaţie NK/003/47.

Mă interesează cine au fost ștabii Careiului în anul 1952. Cine a fost prim secretar, cine au fost ceilalți baștani comuniști ajunși in acei ani la putere, cine a fost seful Militiei, cine a fost seful Securitatii locale, cine a fost prim-procuror, cine i-a judecat pe cei care au căzut victime comunismului, etc.

http://86.125.17.36/fisapenala.php?file=f%3A%5Cweb%5CFise+matricole+penale+-+detinuti+politici%5CM%5CM+02.+Manochide+-+Marilescu%5CMaries+Gheorghe%2FP1080985.JPG

de Tiberiu Vanca la 30 ianuarie 2013 - 14:24

Lui Horia Mărieş
M-aţi uimit. Sunteţi unul din cei peste care a trecut teroarea roşie lăsând urme sângerânde. Nu-i puteţi ierta, şi pe cale de consecinţă aţi sondat în profunzime atrocităţile acelei vremi. Mi-aţi prezentat dovezi concrete a ceea ce s-a întâmplat în vreme. Aţi scos în faţă însăşi biletul eliberării părintelui meu din recluziune. V-aţi înscris pe un flux informativ într-atât de laborios încât aveţi deplina mea admiraţie. Aşa ceva nu se poate realiza decât din suferinţă. Sunteţi unul din cei care nu iartă nici măcar întâmplările supuse uitării. Dar… Între noi există asemănări:
Nu am fost membru al partidului roşu, cât opozant pe faţă al acestuia. M-am aflat sub observarea nemijlocită a securităţii, care mi-au montat mijloace de ascultare la domiciliu. Mi-au fost rupte oasele în biroul directorului unităţii în care lucram de către secretarul de partid. Organul judeţean de partid a dispus expulzarea mea nu numai din muncă cât şi din judeţ. Cu o oarecare şansă, şi nu fără inspiraţie i-am învins la vremea când se apropia Decembrie Sfânt.
De 24 de ani, pe aplicarea mea jurnalistică scriu despre oroarea pe care aşa cum aţi trăit-o Domnia Voastră , am trăit-o şi eu împreună cu toţi cei pe care-i iubesc, şi aceştia sunt milioanele cu care sunt înfrăţit. Nu m-am angajat politic nici după decembrie 89, dar am prestat politica bunului simţ, pe care o continuu şi astăzi. Am pregătit un volum cu publicistica pe care am prestat-o după 89. Este strict anticomunistă, antiiliesciană şi neprietenoasă faţă de puciştii din vara anului 2012, aştept o sponsorizare pentru a o da tiparlui. Aşa dar ne asemănăm. Dar ne şi diferenţiem:
Domnia Voastră sunteţi meticulos. Eu sunt generalist. Domnia Voastră atacaţi atrocea dictatură prin prisma daunei familiale. Eu atac dictatura prin prisma a ceea ce a caracterizat-o lăsând la o parte suferinţa familiala, socotind că cititorii mei sunt interesaţi doar de nivelele ideologice şi puşeele de teroare care au privit mulţimile şi mai puţin de cauze familiale. De aceea în scrierile mele aspectul familial este doar episodic.
Iată de ce în 29 ianuarie, provocat de întrebarea Cristinei am scris că mai marii Careiului din 1952 erau nişte gunoaie, şi mi-am plombat susţinerea cu directiva KGB, pentru că în acel an în fruntea Careiului nu se puteau afla decât elemente fără conştiinţă, proveniţi din reziduri umane fără nici o calificare, care uimiţi de faptul că au ajuns atât de sus au fost capabili să promoveze politica dictaturii.
Astăzi, pentru noi , numele uneltelor prin care dictatura şi-a implementat şi finalizat crimele, nu mai are importanţă. Administrarea puterii în stat după 89 a fost exercitată de foşti comunişti ce mimau democraţia. Aşa se întâmplă că legea lustraţiei n-a putut fi implementată, iar în absenţa autorităţii acesteia, executivul, parlamentul, preşidenţia, puterea judecătorească ca să mă refer doar la puterile esenţiale a fost exercitată de foşti comunişti.Ai nomina şi a nu avea posibilitatea să-i chemi la răspundere este ca şi cum ai face frecţie piciorului de lemn.
Să mă întorc la mine. Mi-am propus să demonstrez rolul foştilor membrii de partid, al celor care spun astăzi”Eu am fost un simplu membru de partid ” în reuşita crimei comuniste, că ei prin carnetul de partid au contractat, tăcerea, supunerea la umilinţe,vădindu-se complici ai mâinii criminale. Am dovedit că ei au fost pătura socială amorţită, care s-a aflat în vârful variilor piramide sociale, cei care au dominat de la vârf de piramidă sau piramiduţă pe cei din subordine. Am publicat în 2009 un articol în România Liberă, am reluat subiectul şi am publicat în Caiete silvane, articolul „Ienicerii dictaturii” articol pe carel-am publicat şi în periodice locale hunedorene, iar acum se află pe site-ul „Vocea României Libere”.
În comentariul pe vi-l amendez cu această scrisoare spuneţi că nu vă intereseză directiva KGB. Cum nu pot să vă canalizez interesul dincolo de ceea ce aţi ales Domnia Voastră, spun că cunoaşterea acesteia este strict obligatorie pentru că ea prezintă patruzeci şi cinci de măsuri criminale împotriva poporului român, măsuri pe care dictatura le-a admis şi implementat, mă refer la dezafectarea agriculturii, la sabotarea transporturilor, la înlocuirea specialiştilor cu „gunoaie”, la înlăturarea din invăţământ a profesorilor talentaţi, la implementarea libertăţii la omucidere, la promovarea în instituţiile de învăţământ superior doar a celor neinteresaţi de învăţătură, etc. etc.
Aveţi un sistem informativ perfect. Dacă aţi străpuns evidenţele fostei dictaturi până la nivelele pe care le-aţi afişat acum vă va fi uşor să aflaţi, mai mult, consider că cunoaşteţi în amănunt cine sunt cei ce au deţinut scaune decizionale în Careiul anului 1952, astfel că nivelul stăruitor în care aţi cerut să declin eu acele nume a fost determinat eminamente de retorism. Menţionez aşa cum am arătat într-un aliniat prexcedent că nu sunt interesat de aflarea acelor nume şi că eu scriu şi încerc să pun în evidenţă izvoarele puterii criminale care a sufocat România timp de patruzeci şi cinci de ani pentru că arătând-o şi eu în concertul şi al altora care fac acest lucru istoria nu se va repeta.
Închei mărturisindu-vă admiraţia pe care mi-a determinat-o hărnicia Domniei Voastre pe palierul informativ. Ceea ce faceţi Domnia Voastră este foarte important, după cum important este şi ceea ce alături de alţii fac şi eu.
Cu alese sentimente de prietenie
Tiberiu Vanca

P.S. Sper să rămânem în corespondenţă.