CENTENAR 1913-2013. Un mare artist,sculptorul Gheza Vida,autorul unor monumente simbol ale istoriei naţionale

• publicat la: 18 February 2013
CENTENAR 1913-2013. Un mare artist,sculptorul  Gheza Vida,autorul unor monumente simbol ale istoriei naţionale

În anul 2013, la 28 februarie se implinesc o sută de ani de la naşterea marelui sculptor român Gheza Vida, unul dintre cei mai importanţi artişti ai României postbelice. Fiul lui Rozalia şi Iosif Vida s-a născut în 1913, într-o familie de mineri originară din Maramureşul istoric, ce locuia în oraşul Baia Mare, străveche localitate minieră, a cărei faimă artistică internaţională, se datora şcolii de pictură, întemeiată aici la sfârşitul secolului al XIX-lea.

Vida a început să sculpteze încă din tinereţe, mai întâi personaje din lumea satului maramureşan, sau inspirate din viaţa minerilor, manifestând o puternică comuniune şi admiraţie faţă de arta populară maramureşană, care îi va fi un permanent izvor de inspiraţie.

Atmosfera artistică de la Baia Mare l-a influenţat, încă din 1932 frecventând atelierul pictorului Alexandru Ziffer. Tânărul artist, în formare, este remarcat de presa locală, care în 1934 scria că este „un talent înnăscut”. Debutul său artistic are loc în 1937 la Baia Mare, când expune sculpturile Miner şi Ţăran legat de stâlp.

În toamna aceluiaşi an, Gheza Vida pleacă spre Spania, unde ajunge în luna ianuarie 1938, împreună cu ceilalţi voluntari români, participând în Brigăzile Internaţionale, la Războiul civil timp de doi ani. În 1939 voluntarii români din Armata Republicană spaniolă, împreună cu numeroşi civili, se refugiază, trecând Pirineii în Franţa. Membrii Brigăzilor Internaţionale au fost internaţi în lagărele de la Saint-Cyprien şi Gurs. Vida ilustrează cu desene şi linogravuri gazeta săptămânală a lagărului, linogravurile fiind semnate „Grigore” (aluzie la numele haiducului maramureşean Grigore Pintea Viteazul). Şi tot în Franţa, în lagărul de la Gurs, Vida a sculptat şi a expus într-o expoziţie busturile eroilor naţionali Horea, Cloşca şi Crişan.

Traversează toată Europa şi se întoarce la Baia Mare abia în 1941, oraşul împreună cu întreg Maramureşul fiind, în urma Dictatului de la Viena, sub ocupaţie hortystă. Fiind român şi având cetăţenie română, a fost atent supravegheat de poliţie, fiind de trei ori concentrat în detaşamentele de muncă forţată din Ungaria horthystă. În timpul şederii sale la Budapesta urmează cursurile Academiei de Belle-arte (1942-1944), având ca profesor pe Jenő Bari. După eliberarea de sub ocupaţia horthystă, Vida s-a înrolat voluntar în Armata Română, luptând pe frontul anti-hitlerist.

Revenind după război acasă, Gheza Vida participă în 1946 la Expoziţia organizată la Cluj de Raoul Şorban, Emil Cornea şi Carol Pleşa. În anul următor este prezent cu lucrări la Salonul Transilvaniei, organizat din iniţiativa lui Virgil Vătăşianu, Sándor Szolnay, Raoul Şorban şi Lászlo Gyula. În octombrie 1948 este vernisată „Expoziţia regională de Stat a Transilvaniei”, unde Vida expune grupul statuar Dans oşenesc şi Buciumaşul, lucrări impresionante ca forţă de expresie. Lucrările au fost expuse şi la Expoziţia anuală de Stat, deschisă în decembrie 1948 la Palatul Republicii din Bucureşti. Sculpturile sale sunt admirate de marele public şi apreciate elogios de critica de specialitate, fiind considerate „lucrări de mare talent, de mare vigoare expresivă”.

„În sculptura în lemn, Gheza Vida este, alături de Brâncuşi şi Ladea, cel mai apropiat de linia tradiţiei populare, iar Dans oşenesc, cioplit dintr-un trunchi de copac de către Vida, este una din pilduitoarele înfăptuiri în acest material” (Petre Comarnescu,1958).

În anii următori lucrările sale sunt prezente în expoziţii personale şi colective din ţară: Baia Mare, Cluj, Braşov, Satu Mare, Bucureşti. De asemenea sculpturile sale sunt selectate şi participă la expoziţii de artă românească din străinătate: Bienala Internaţională de la Veneţia, Cairo, Alexandria, Damasc, Moscova, Budapesta, Bratislava, Praga, Berlin, Leningrad, Sofia, Paris, Varşovia, Belgrad, Helsinki, Bologna, Torino, Roma, Londra, Haga, Bruxelles.

Vida colaborează cu arhitectul  Anton Dâmboianu la realizarea amplului Monument al Ostaşului Român de la Carei inaugurat în 1964, complexul fiind o creaţie de excepţie a artei monumentale de for public.

Sculpturile lui Vida se caracterizează prin vigoare şi monumentalitate, înfăţişând adesea oameni simpli în atitudini din viaţă zilnică, în timpul muncii (La fân, Odihna, Horitoarea, Ţărancă cu coşul, Cap de ţăran, Butimanu, Tropotita, Dans oşenesc, Veselia, Recolta, Miner cu lămpaş, Mineri, Miner citind, Copil cu pasăre, Copil mâncând, Muncitor forestier, Femeie împovărată). Lucrările sale înfăţişează personaje şi secvenţe ale istoriei româneşti (Horea, Balada lui Pintea, Pintea Grigore judecând un boier, Dragoş Vodă, Menumorut, Voievodul Gelu, Bogdan Vodă, Răscoala). Un grup important de sculpturi  au o bogată încărcătură metaforică, artistul inspirându-se din universul mitic maramureşan (Omul apelor, Omul dintre focuri – Foca, Omul nopţii, Omul Pădurii, Solomonarul, Ploaia, Varvara, Priculiciul minei, Fata pădurii, Cuşma dracului, Mărţoaia, Vâlva minelor, Carnaval, Botegiunea de pe Iza).

Balada lui Pintea

cap Moisei

– cusma dracului

Călătorind prin Maramureş Geo Bogza nota: „În vara trecută oamenii  Maramureşului – acei oameni pe care nu mi-i pot închipui decât falnici şi mândri – nu s-au dezminţit şi au ridicat la Moisei, din trainic şi nobil lemn de stejar, un complex monumental cum nu se mai găseşte, poate, în nici unul din satele ţării noastre. Un complex monumental, căruia i se poate spune aşa pe bună dreptate, ca şi aceluia ridicat de Brâncuşi la Târgu Jiu… Totul e sobru, sever, plin de simboluri şi semnificaţii profunde, scoţând de sub tristeţea cimentului, şi reintegrând în nobilele tradiţii ale Maramureşului, amintirea celor douzeci şi nouă de fii ai săi, ucişi de cea mai rea fiară ce şi-a purtat paşii pe acolo. Autorul acestui monument, inspirat din sanctuarul dacic de la Grădişte, este sculptorul Gheza Vida a cărui faptă merită lauda întregului nostru popor” (Contemporanul, ianuarie, 1967).

Cioplit de Vida mai întâi în lemn în 1966, Monumentul ţăranilor martiri de la Moisei, transpus apoi în piatră în 1972, este „o sinteză a spiritualităţii româneşti atingând acea tensiune unică la care s-a afirmat vocaţia ordinii, a echilibrului psihic şi cosmic, a locului impregnat decisiv de umanitate, de sanctuarele dacice sau din spaţiile de evocare brâncuşiene” (Constantin Prut).

Sfatul bătrânilor (1973), realizat mai întâi în lemn (expus la Bienala de la  Veneţia în 1972) a fost transpus în piatră, fiind amplasat, nu întîmplător, ca un simbol în vecinătatea Palatului administrativ din Baia Mare. Este un impresionant grup statuar, cu o largă deschidere filosofică, ce vine dinspre străvechea civilizaţie a satului românesc, reprezentând un moment profund şi solemn legat de viaţa obştei.

Monumentul Ostaşului Român de la Carei sau Monumentul ţăranilor martiri de la Moisei, sunt realizări artistice excepţionale, devenite în conştiinţa publică simboluri ale istoriei naţionale, opere majore ale sculpturii monumentale contemporane.

Valoroasa operă a sculptorului Vida se află în patrimoniul a numeroase muzee din ţară: Muzeul Naţional de Artă al României, Muzeul de Artă Baia Mare, Muzeul Brukenthal Sibiu, Muzeul de Artă Cluj Napoca, Muzeul de Artă Contemporană Galaţi, Muzeul de Artă Constanţa, Muzeul de Artă Braşov, Muzeul Banatului Timişoara, Muzeul Ţării Crişurilor Oradea. Lucrări semnate de Vida se află şi în numeroase colecţii private din ţară, dar şi în colecţii şi muzee din Franţa, Spania, Italia, Ungaria, Israel, Rusia, Iran, Chile.

Opera şi personalitatea sa au fost încununate cu numeroase premii şi distincţii dintre care amintim Premiul de Stat (1953), Maestru Emerit al Artei (1957), Artist al Poporului (1964), Steaua Republicii (1978).

Maestrul Gheza Vida a fost ales în 1968 vicepreşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici din România, iar în 1974 a fost ales membru corespondent al celui mai înalt for ştiinţific şi cultural al ţării, Academia Română.

În acest an,  cu ocazia Centenarului naşterii marelui sculptor, sub egida Academiei Române vor avea loc numeroase manifestări, respectiv expoziţii la Baia Mare, Cluj Napoca, Bucureşti şi la Accademia di Romania in Roma. Editura Academiei va edita un album  ce va fi lansat în Aula Academiei Române cu ocazia Simpozionului dedicat Centenarului Vida din luna iunie. În luna noiembrie, cu implicarea majoră a Primăriei Municipiului Baia Mare, se va inaugura Atelierul memorial Gheza Vida.

Sărbătoarea Centenarului Gheza Vida este un prilej de a omagia  memoria unui artist de talie europeană, o mare personalitate a artei româneşti, ce aparţine galeriei celor mai importanţi creatori de frumos din România.

Acad. MARIUS PORUMB

Lasati un comentariu