Pagina principala / Timp Liber / Întâmpinarea Domnului, Pruncul care a adus cerul şi pământul

Întâmpinarea Domnului, Pruncul care a adus cerul şi pământul

La 40 de zile de la Nasterea Domnului, se sărbătoreste un eveniment deosebit de important din viata pământească a Mântuitorului, un mare praznic impărătesc: Intâmpinarea Domnului, una din cele mai vechi sărbători religioase creştine.

Moment principal al vietii pământesti a Mântuitorului, Intâmpinarea Domnului s-a petrecut când s-au impli­nit 40 de zile de la nasterea Pruncului Sfânt, Care a fost dus la Templul Ierusalimului, dupa Legea lui Moise, potri­vit careia orice intai nascut de parte barbateasca trebuia sa fie inchinat Domnului si sa se dea jertfa, o pereche de turturele sau doi pui de porumbel, pentru purificarea mamei. Preasfanta Fecioara Maria, desi nu avea nevoie de purificare, deoarece a nascut fara stricaciune pe Izvorul Curatiei si Sfinteniei, s-a supus cu smerenie Legii timpului.

Fiul lui Dumnezeu intrupat a fost purtat in brate de Fecioara Maria, care I L-a incredintat in biserica dreptului Simeon care I S-a inchinat cu smerenie. Mare carturar al Legii Vechi, dreptul Simeon s-a nascut cu 360 de ani inainte de Nasterea Domnului si ducea o viata sfanta. Cu 250 de ani i.Hr, imparatul Egiptului, Ptolemeu Filadelful, a hotarat sa fie tradus din limba ebraica in cea greaca Vechiul Testament numit si Septuaginta. Pentru aceasta a adus in Egipt 70 de carturari si intelepti iudei care sa se ocupe de traducere. Intre acestia se afla si dreptul Simeon caruia i-a fost randuit sa talmaceasca scrierile profetului Isaia. Cand a ajuns la profetia in care se vorbeste despre intruparea si Nasterea Domnului, in care se spune „Iata, fecioara va lua in pantece si va naste Fiu si vor chema numele lui Emanuel'(Isaia 7,14), dreptul Simeon a socotit ca ar fi o greseala, spunandu-si ca nu este cu putinta acest lucru, notand ca o tanara, tainuita de barbatul ei, va lua in pantece. A doua zi, cand a vrut sa-si continue traducerea, versetul fusese indreptat de o mana nevazuta. Dreptul Simeon a crezut ca vreunul dintre carturari i-a corectat textul, asa ca a sters si a scris din nou, cum procedase in ziua precedenta. Nu mica i-a fost mirarea sa constate a treia zi ca textul era rescris. Cand a vrut sa insemneze din nou, dupa propria gandire, Arhanghelul Gavriil l-a apucat de mana, spu­nandu-i sa nu se mai indoiasca de aceasta taina si, pentru ca nu a crezut in cele proroocite de Duhul Sfant, nu va muri pana ce nu se va implini profetia de a-L vedea si purta in brate pe Hristosul Dom­nului.

„Dreptul Simeon, praznuit la 3 fe­bruarie, traia in Ierusalim. (…) Prin har de sus, Sfantul Simeon s-a dus la Templu chiar cand Sfanta Fecioara Maria si Sfantul Iosif veneau cu Pruncul Iisus sa implineasca Legea.

Simeon, iubitorul de Dumnezeu, l-a luat pe prunc in brate si multumind Domnului, a rostit cuvintele pe care le auzim repetate la fiecare slujba a vecerniei: «Acum slobozeste pe robul Tau, dupa cuvântul Tau, in pace, ca ochii mei vazura mantuirea Ta, pe care ai gatit-o inaintea fetei tuturor popoarelor, lumina spre descoperirea neamurilor si slava poporului Tau Israel» (Luca 2:29-32)”, aflam din volumul „Vietile sfintilor de peste tot anul”. Dreptul Simeon s-a adresat apoi Sfintei Fecioare Maria, spunând: «Iată, Acesta este pus spre căderea si spre ridicarea multora din Israel si ca un semn care va starni impotriviri. Si prin sufletul tau va trece sabie, ca sa se descopere gândurile din multe inimi» (Luca 2:34-35). In acea zi, Dreptul Simeon a trecut la Domnul.

La Templu se afla si proroocita Ana, o vaduva de 84 de ani, care nu se depărta de acolo, slujind noaptea si ziua in post si in rugăciuni, vorbind despre Prunc tuturor celor ce asteptau mântuire in Ierusalim. In icoana care-i infăţişează pe Dreptul Simeon si Proroocita Ana, aceasta tine in mână un pergament pe care scrie: «Acest Prunc a adus cerul si pământul».”

 

In popor se crede ca acum, cand anotimpul rece se lupta cu cel cald, Intampinarea Domnului, numita si Ziua Ursului, este un moment prielnic sa se faca previziuni meteorologice. In credinta populara, ursul asociat cu un batran puternic si intelept, a devenit factorul care face previziuni meteo.

Astfel, daca azi e soare si ursul, care iese din barlog, isi vede umbra, iarna mai dureaza inca sase saptamani. Daca din contra, cerul e innorat si ursul nu-si zareste umbra inseamna ca frigul va slabi in intensitate si primavara e aproape. Obiceiul acesta este specific si nord-americanilor nu numai noua, romanilor.

In aceasta zi, copiii sunt unsi cu grasime de urs, procurata de la vanatori, ca sa devina puternici si rezistenti, iar cei mai plapanzi sunt botezati cu numele Ursu. Persoanele bolnave „de sperietura” sunt afumate cu par smuls din blana unui urs iar in satele colindate de tiganii ursari, barbatii se lasa calcati de ursi ca sa fie sanatosi si puternici.