Vernisajul expoziţiei „Transilvania medievală. Arsenalul şi Camera de Arme a oraşului Sibiu”

• publicat la: 4 April 2013
Vernisajul expoziţiei „Transilvania medievală. Arsenalul şi Camera de Arme a oraşului Sibiu”

Astăzi, 4 Aprilie, la ora 18,00, la Castelul Károlyi din Carei are loc vernisajul expoziţiei „Transilvania medievală. Arsenalul şi Camera de Arme a oraşului Sibiu”. Pe parcursul întregului sezon turistic, expoziţia îşi propune să reprezinte o modalitate de reconstituire a elementelor definitorii ale castelului de altădată, dat fiind că la Castelul din Carei exista o importantă colecţie de arme vechi.

Colecţia de arme a Muzeului Brukenthal a fost constituită pe întregul parcurs al Evului Mediu şi al Epocii Moderne, nucleul ei fiind reprezentat de armele confecţionate de breslele săseşti ale oraşului, ce au fost păstrate cu rigurozitate germană la Primăria oraşului.

Alături de armele sibiene sunt expuse şi arme careiene şi sătmărene, împreună ilustrând istoria unor vremuri zbuciumate, în care „instrumentele de ucis” erau ostentativ etalate cu dublu scop: pentru a descuraja adversarii şi pentru a exprima statutul social şi personalitatea proprietarilor.

Atmosfera vechiului castel va fi redată de formaţia de muzică veche „Carmina Renascentia” şi de interpreţii de muzică folk Tavi Bud şi George Negrea.

Muzeul Brukenthal din Sibiu deţine cea mai mare colecţie de arme medievale din România, situaţie fericită ce se datorează moştenirii primite de la Primăria Sibiului, una dintre cele mai vechi instituţii publice din ţară, instituţie ce a păstrat cu o lăudabilă rigurozitate patrimoniul public. Printre numeroasele arme unele au o istorie aparte, aşa cum este spada călăului ce ducea la îndeplinire sentinţele capitale din Piaţa Mare a Sibiului.

Unde erau arestați sibienii din secolele trecute? Care sunt locurile sumbre ale cetății? Mai sunt ele în picioare sau suntem nevoiți a ne apleca spre arheologie pentru a le identifica. Ei bine, spre norocul iubitorului de Sibiu, multe din fostele închisori sunt încă în picioare. Mai mult, majoritatea au devenit spații publice prin care zilnic trec sute de sibieni.

În primele secole, am putea presupune, ca un soi de arest era în incinta zonei fortificate din jurul bisericii parohiale, așa cum aflăm din nenumăratele povești despre soții sau hoții închiși în jurul bisericilor din satele săsești. Cazurile mai grave, mai importante probabil erau transferate către localitatea care avea jurisdicția asupra pământului.

În momentul în care Sibiul a devenit sediu de judecată s-a pus, evident, problema amenajării unui arest sau poate chiar a unei închisori, așa cum o știm din toate povestirile medievale din Europa. Sala de tortură, carceră, catacombe, etc…..Localizarea cea mai cunoscută a acesteia este subteranul Casei Altemberger sediul primăriei orașului. Unde a fost închisoarea orașului până când s-a construit această clădire, rămâne un mister. Probabil că fiecare sediu al Primăriei avea și un spațiu de încarcerare.

În Casa Altemberger (actualul Muzeu de Istorie) au fost arestați toți sibienii trimiși în judecată,vreme de câteva sute de ani, fie că era vorba de vrăjitoare sau de eroi, cum a fost comitele Harteneck . Un spațiu mai puțin convențional – în Piața Mare a oraşului.

Scena predilectă a ducerii la îndeplinire a sentințelor date de curtea sibiană a fost Piaţa Mare. Astfel o serie de clădiri ce sunt şi astăzi în picioare au fost, de-a lungul vremii, martori ale unor scene teribile de execuţii. Piaţa Mare a Sibiului a reprezentat cel mai important spaţiu social al oraşului, fiind aşa cum meţionam anterior spaţiul unde se adunau cetăţenii la ocazii festive – procesiuni ale breslelor sau procesiuni religioase, serbări desfăşurate la instalarea comiţilor sau juzilor regali, dar….mai ales înfiorătoarele execuţii prin decapitare, ardere pe rug sau spânzurare. O astfel de execuţie s-a păstrat pe un desen din secolul XVIII-lea, cauzată de faptul că cel executat a fost un personaj foarte important al vremii, comitele sas Sachs von Harteneck, a cărui sentinţă a fost dusă la îndeplinire în anul 1703. Sachs von Harteneck a reprezentat una din cele mai importante personaje ale comunităţii săseşti de la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul celui de-al XVIII-lea. Acesta ca lider al saşilor se va implica profund în politica Principatului Transilvania. A fost primar al Sibiului între 1695 şi 1700, fiind numit apoi comite al saşilor. În acelaşi timp va ocupa şi funcţia de jude regal. A fost principalul strateg sas al acestei perioade în disputele cu nobilimea ardeleană. În Dieta Transilvaniei din 1702 va susţine reducerea taxelor plătite de naţiunea germană şi taxarea, în schimb, a proprietăţilor nobiliare, susţinând permanent idea anulării egalităţii sarcinilor între naţiunile politice recunoscute. Va obţine astfel o serie de beneficii pentru saşi dar în acelaşi timp va încerca să reformeze societatea din care provenea. Prin poziţiile sale reformatoare şi-a făcut numeroşi duşmani. Intriga acestora îi vor aduce judecarea sa şi apoi condamnarea la moarte, fiind decapitat în anul 1703, chiar în Piaţa Mare a Sibiului. Memoria sa însă a fost păstrată în rândul naţiunii pentru care a luptat, devenind unul dintre cei mai importanţi eroi ai saşilor. Soarta a făcut ca condamnarea sa nedreaptă să determine ca execuţia sa în Piaţa Mare a oraşului să devină ultima decapitare din Sibiu, spada care a fost folosită la acest eveniment fiind păstrată în expoziţia aflată la Muzeului de Istorie „Casa Altemberger” a Muzeului Naţional Brukenthal.

Revenind la Piaţa Mare, în colţul estic al acesteia se înălţa Stâlpul Infamiei – Prangerul- din care se ridica statuia lui Roland, faimosul cavaler medieval strateg al lui Carol cel Mare- simbol al dreptăţii în lumea germană şi semn al jurisdicţiei criminalistice pe care oraşul avea dreptul să o exercite. Ceva mai la nord se înălţa spânzurătoarea destinată în special hoţilor. Între acestea două era amplasat eşafodul „dedicat” celor condamnaţi pentru omucidere sau delicte împotriva bunelor moravuri. Tot aici se ridica rugul pe care erau arse „vrăjitoarele” supuse anterior faimoasei „probe” a apei. Astfel cele suspectate de vrajitorie erau aruncare într-un lac aflat în apropierea zidurilor cetăţii. Cele care nu se înecau erau considerate „vrajitoare” şi ca atare arse pe rug în Piaţa Mare

În anuarul lui Martin Hochmeister din 1790 era menționată închisoarea orașului în strada Turnului numărul 17, unde astăzi este pensiunea Vicenza. Aceea era închisoarea imperială, probabil funcționând concomitent și cu alte locații din oraș, ce aveau rol de închisori ale comunității. Această închisoare a funcționat până în 1908 când s-a finalizat construcția Palatului de Justiție care cuprindea în complexul său și o închisoare, amenajată la parametrii începutului de secol al XX-lea (așa cum sunt cele de la Aiud sau Sighet). Această locație va funcționa pentru o lungă perioadă. În aceeași perioadă, o altă închisoare era localizată în subsolul Curții de Fier, o clădire aflată în colţul de SE al Pieței Mari, unde astăzi este restaurantul Crama Sibiană. La lucrările de restaurare a spațiului, arheologii și arhitecții au scos la iveală inclusiv inscripțiile realizate cu fumul de ceară de către cei arestați vreme de două secole. Închisoarea a încetat a mai funcționa în anii `50 ai secolului trecut.

Toate cele prezentate nu sunt decât un preambul pentru cititorul de rând să viziteze expoziţia de armament medieval şi modern ce va fi deschisă în Castelul Károly de la Carei începând de joi, 4 aprilie.

Dr. Anca Niţoi – Muzeul Naţional Brukenthal Sibiu

Lasati un comentariu