Pagina principala / Eveniment, Stirea Zilei / Calendar cultural al lunii Mai.1900 de ani de la inaugurarea Columnei lui Traian

Calendar cultural al lunii Mai.1900 de ani de la inaugurarea Columnei lui Traian

Luna mai a debutat  cu Ziua Internațională a Muncii. În anul 1889, Congresul Internaționalei Socialiste a decretat ziua de 1 Mai ca Ziua Internațională a muncii, în memoria victimelor grevelor generale din Chicago, ziua fiind comemorată prin manifestații muncitorești. Cu timpul, 1 mai a devenit sărbătoarea muncii în majoritatea țărilor lumii, diversele manifestări căpătând amploare pe măsură ce autoritățile au convenit cu sindicatele ca această zi să fie liberă.

La 4 mai se împlinesc 85 de ani de la nașterea lui Leon Baconsky, traducător, istoric și critic literar. S-a născut la 1928, Lencăuţi, plasa Chelmenţi, judeţul Hotin, România Mare. Face carieră universitară la Facultatea de Filologie a Universităţii clujene (1955-1990), unde a predat literatura română contemporană, ca disciplină de bază, dar şi istoria ideilor estetice, introducere în literatură, teoria şi practica presei. Debutează în presă cu un articol despre Leonid Leonov, în „Steaua” (1954). Debutul editorial are loc în 1963 cu o traducere din Prosper Merimee, Cronica domniei lui Carol al IX-lea. Prima lui carte, Marginalii critice şi istorico-literare (1968), conţine studii, articole, cronici despre poezia unor clasici ro­mâni din secolul al XX-lea, ca şi despre autori din generaţiile mai recente. Spirit universitar, educat la şcoala filologică clujeană, Baconsky are calităţi certe de critic şi cercetător literar. „Marginaliile” sunt studii profunde, bazate pe o serioasă muncă de informaţie.

Tot pe 4 mai sărbătorim Ziua Națională a Inimii. Instituită în 2008, este, alături de Ziua Mondială a Inimii sărbătorită pe 24 septembrie, una dintre cele două zile în care se atrage atenția asupra incidenței crescute a bolilor cardiovasculare.

În 5 mai  comemorăm 65 de ani de la moartea filologului, istoricului literar, memorialistului și poetului român Sextil Pușcariu, membru al Academiei Române. Născut la 4 ianuarie 1877 la Brașov, a urmat studiile gimnaziale și liceale în localitatea natală, iar studiile superioare la Leipzig (1895-1899), apoi în Franța. A fost titularul catedrei de limba și literatura română a Unversității din Cernăuți din 1908 până în 1918, când devine decanul Facultății de filozofie a aceleiași Universități. Lingvistul a scris peste 400 de lucrări de mare valoare științifică, a inițiat șicoordonat „Dicționarul limbii române” („Dicționarul tezaur al Academiei Române) și „Atlasul lingvistic român”. Dicționarul Tezaur al Limbii Române a fost continuat de la litera B, de unde îl lăsase Hasdeu, până la litera L (lojniță). Acestei lucrări i-a dedicat Sextil Pușcariu cea mai mare parte a vieții, din ea rezultând, pe lângă volumele Dicționarului, numeroase studii de lexicologie, uneori cu accente memorialistice. A fondat și a condus revista „Dacoromânia și a întemeiat, în toamna anului 1919, Muzeul Limbii Române din Cluj Napoca. A decedat la 5 mai 1948, la Bran.

Pe 6 mai se împlinesc 125 de ani de la primele vaccinări antirabice din România, făcute de Victor Babeș la București. Victor Babeș (n. 4 iulie 1854, Viena – d. 19 octombrie 1926, București a fost un bacteriolog și morfopatolog român, membru al Academiei Române. În colaborare cu Victor André Cornil este autorul primului tratat de bacteriologie din lume (Bacteriile și rolul lor în anatomia și histologia patologică a bolilor infecțioase) prin care a pus bazele moderne ale acestei științe. De asemenea, este fondatorul școlii românești de microbiologie. Activitatea științifică a lui Victor Babeș a fost foarte vastă, cu un accent deosebit în problemele de tuberculoză, lepră, vaccinare antirabică și seroterapie anti- difterică. A demonstrat prezența bacililor tuberculozei în urina persoanelor bolnave și a pus în evidență peste 40 de microorganisme patogene. De o deosebită importanță este descoperirea unei clase de paraziți – sporozoari intracelulari nepigmentați – care cauzează febra de Texas la pisici și alte îmbolnăviri la animale vertebrate.

La Congresul Internațional de Zoologie din Londra (1900) acești paraziți sunt clasificați în genul Babesia. Activitatea lui Babeș a influențat și dezvoltarea medicinei veterinare,  imprimându-i orientări noi, strâns legate de obiectivele medicinei profilactice. Astfel, a introdus vaccinarea antirabică în țara noastră, ameliorând metoda prin asocierea, în cazurile grave, cu seroterapia.

În 7 mai comemorăm 75 de ani de la moartea poetului, dramaturgului și omului politic român Octavian Goga (n.1 aprilie 1881, Rășinari- d. 7 mai 1938, Ciucea). Unul dintre cei mai talentați poeți transilvăneni, Goga a strâns în vers întreagă durerea unui neam obidit de asuprirea străină. A fost un poet prolific publicând mai multe volume încă din timpul vieții: Poezii (1905), Ne cheamă pământul (1909), Din umbra zidurilor (1913), Cântece fără țară ( 1916). Activitatea literară a lui Octavian Goga a fost dublată de o susținută activitate politică-socială. Goga a devenit, la începutul secolului al XX-lea, mesager al aspirațiilor naționale ale românilor transilvăneni. În 1920, Goga a fost ales membru al Academiei, discursul de recepție fiind intitulat „Coșbuc”.

Ziua Mondială a Crucii Roșii se sărbătorește în fiecare an pe 8 mai. Această dată a fost aleasă pentru a celebra nașterea celui care a pus bazele Mișcării Internaționale a Crucii Roșii și Semilunii Roșii, Henry Dunant.

9 mai a devenit Ziua Europei în memoria declarației Schuman (9 mai 1950), numită așa după Robert Schuman care a propus unirea industriilor de oțel și cărbuni a Franței, Germaniei de Vest și a altor state, ducând la crearea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului. Acest eveniment fiind considerat un moment fundamental în istoria Europei.

Tot pe 9 mai, România sărbătorește Ziua Independenței. La 9 mai 1877 Mihail Kogălniceanu, în numele guvernului, proclamă independența țării în Parlamentul României. Expresie a întregului popor, independența va fi recunoscută în 1881.

10 mai este dedicată Zilei Păsărilor și arborilor din România. Aniversarea Zilei Păsărilor şi Arborilor a fost iniţiată de iubitorii de natură implicaţi direct în serviciile de protecţie şi conservare a mediului, dorind să arate faptul că a ne întoarce la natură şi a fi generoşi cu aceasta nu reprezintă un efort prea mare din partea noastră.

Pe 12 mai aniversăm 1900 de ani de la inaugarea la Roma, în forumul nou construit, a Columnei lui Traian, operă atribuită lui Apollodor din Damasc. Cele 124 de episoade care ilustrează războaiele daco–romane, constituie un original act de naștere a poporului român.

Pe 12 mai sărbătorim Ziua Tatălui în România. A fost legiferată începând cu anul 2010, urmând a fi sărbătorită în fiecare a doua duminică din luna mai a fiecărui an.

În 12 mai comemorăm 80 de ani de la moartea lui Jean Bart, pseudonimul literar al scriitorului Eugeniu P. Botez (n. 28 noiembrie 1877, Burdujeni, județul istoric Botoșani – d. 12 mai 1933, București), împrumutat de la un faimos corsar flamand al secolului al XVII-lea. Jean Bart rămâne un nume important pentru proza română, un scriitor autentic și original, care a cultivat pentru prima dată în literatura română jurnalul de bord și schița marină – acestea fiind pentru totdeauna legate de numele lui – iar prin „Europolis”, care i-a încoronat opera, ne-a dăruit primul și cel mai realizat roman al unui port românesc. Aducând în proza română „candida navă cu pânzele desfăcute”, o dată cu terminologia marinărească, utilizată pentru prima dată într-o operă literară, Jean Bart a încetățenit la noi literatura vieții maritime și fluviale, a portului și a largului marin.

În 15 mai se împlinesc 165 de ani de la Marea Adunare de la Blaj în cadrul căreia românii ardeleni au adoptat programul Revoluției române din Transilvania, „Petițiunea Națională”. La 15-17 mai 1848, pe câmpul de lângă Blaj, care de atunci poartă numele de Câmpia Libertății, a avut loc Marea Adunare a Românilor din Transilvania, la care au participat 40.000-50.000 de oameni, majoritatea covârșitoare fiind iobagi. Adunarea a adoptat programul de revendicări cu caracter democratic: abolirea dijmei, a clăcii și a iobăgiei, desființarea breslelor și a vămilor, libertatea cuvântului și a tiparului, formarea gărzii naționale, școli de stat în limba română și altele. Tot la această adunare s-a protestat împotriva „uniunii” forțate a Transilvaniei cu Ungaria.

Nerecunoașterea de către guvernul revoluționar ungar a egalității în drepturi a românilor cu celelalte popoare, nesatisfacerea revendicărilor lor sociale și votarea de către Dieta din Cluj a încorporării Transilvaniei la Ungaria au determinat dezbinarea forțelor revoluționare ale românilor și ungurilor. Între 15 și 25 septembrie, a avut loc la Blaj o nouă adunare a românilor din Transilvania, care a declarat că nu recunoaște încorporarea Transilvaniei la Ungaria și a însărcinat Comitetul permanent de la Sibiu să înarmeze satele. Neînțelegerea dintre conducătorii revoluției ungare și cei ai forțelor revoluționare ale românilor ardeleni a fost folosită de Habsburgi pentru a împiedica coalizarea celor două forțe împotriva statului austriac.

La 15 mai se împlinesc 175 de ani de la nașterea pictorului român Nicolae Grigorescu (n. 15 mai 1838 – d. 21 iulie 1907). Este primul dintre fondatorii picturii române moderne, urmat de Ion Andreescu și Ștefan Luchian. Nicolae Grigorescu a devenit un simbol pentru tinerele generații de artiști care, în primele decenii ale secolului al XX-lea, căutau să identifice și să aducă la lumină valorile spiritualității românești.

Pe 15 mai comemorăm 140 de ani de la moartea lui Alexandru Ioan Cuza (sau Alexandru Ioan I). Născut la 20 martie 1820 la Bârlad și decedat la 15 mai 1873 la Heidelberg, Germania, a fost primul domnitor al Principatelor Unite și al statului național România. A participat activ la mișcarea revoluționară de la 1848 din Moldova și la lupta pentru Unirea Principatelor. La 5 ianuarie 1859, Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 și al Țării Românești, înfăptuindu-se astfel unirea celor doua țări române. Devenit domnitor, Cuza a dus o susținută activitate politică și diplomatică pentru recunoașterea unirii Moldovei și Țării Românești de către Puterea suzerană și Puterile Garante și apoi pentru desăvârșirea Unirii Principatelor Române pe calea înfăptuirii unității constituționale și administrative, care s-a realizat în ianuarie 1862, când Moldova și Țara Românească au format un stat unitar, adoptând oficial, în 1862, numele de România și formând statul român modern, cu capitala la București, cu o singură adunare și un singur guvern. Cuza a fost obligat să abdice în anul 1866 de către o largă coaliție a partidelor vremii, denumită și Monstruoasa Coaliție, din cauza orientărilor politice diferite ale membrilor săi, care au reacționat astfel față de manifestările autoritare ale domnitorului.

Ziua Internațională a Familiei a fost stabilită a fi marcată pe data de 15 mai a fiecărui an, începând cu 1994, an proclamat de Națiunile Unite ca Anul Internațional al Familiilor ca răspuns la schimbările economice și sociale ce pot afecta structura și stabilitatea unei familii.

Congresul al XIX-lea al Uniunii Latine, reunit la Paris în zilele de 13 şi 14 decembrie 2000, a decis să comemoreze convenţia constitutivă a Uniunii Latine, semnată la Madrid, pe data de 15 mai 1954. Astfel, cele 35 de state latine, membre ale Organizaţiei, au hotărât să declare ziua de 15 mai Ziua Latinităţii. Această dată marchează începutul unei perioade în timpul căreia guvernele, organismele internaţionale, organizaţiile non-guvernamentale care împărtăşesc valorile latinităţii organizează diferite festivităţi pentru „a promova conştiinţa identităţii culturale comune popoarelor de origine latină” şi duc o campanie de susţinere a valorilor culturale şi lingvistice proprii ansamblului comunităţii latine.

Pe 15 mai 1861, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, a dat un decret semnat prin care a început să funcționeze “Școala de Medicină Veterinară”, în cadrul “Școlii de Medicină și Farmacie”, înființată de Carol Davila. Tot pe 15 mai, dar zece ani mai tarziu, 14 medici veterinari au semnat  o “Declarațiune” care a stat la baza înființării “Asociației Medicilor Veterinari din România”. Aceasta a fost desființată în 1949, pentru ca pe 15 mai 1971 să se reînființeze, iar ulterior să fie denumită ”Asociația Medicilor Veterinari din România”. La al VI–lea Congres Național de Medicină Veterinară din 1994, a fost aleasă 15 mai ca fiind „Ziua Națională a Medicului Veterinar”.

În data de 16 mai se împlinesc 310 ani de la moartea povestitorului, dramaturgului și traducătorului francez Charles Perrault (n. 1628). De peste 3 veacuri poveștile sale precum Barbă albastră sau Tom Degețel leagănă copilăria generațiilor de copii.

Ziua Internaţională a Muzeelor este sărbătorită la nivel mondial pe 18 mai începând din anul 1977.

Pe 20 mai se împlinesc 25 de ani de la trecerea în eternitate a celei care a fost inventatoarea Gerovitalului, Ana Aslan. Cercetătoarea s-a născut la 1 ianuarie 1897, la Brăila, fiind cel mai mic dintre cei patru copii ai Sofiei și ai lui Mărgărit Aslan, o familie de intelectuali. Urmează cursurile colegiului Romașcanu din localitatea natală.

La 13 ani își pierde tatăl și familia Aslan părăsește orașul mutându-se la București. În 1915, Ana absolvă Școala Centrală din București. La 16 ani, visează să ajungă pilot și chiar zboară cu un mic aparat, tip Bristol – Coandă. În cele din urmă se decide să devină medic. Declară greva foamei pentru a înfrânge împotrivirea mamei și se înscrie la Facultatea de Medicină. În timpul Primului Război Mondial, îngrijește soldații în spitalele militare din spatele frontului de la Iași. După întoarcerea la București, în anul 1919, lucrează alături de marele neurolog Gheorghe Marinescu. Trei ani mai târziu, absolvă Facultatea de Medicină.

Este numită preparator la clinica II din București, condusă de profesorul Daniel Danielopolu, care o îndrumă și în alcătuirea tezei de doctorat. Urmează o activitate didactică și spitalicească la Filantropia, Institutul Clinico-Medical al Facultății de Medicină din București, Clinica Medicală din Timișoara, Spitalul CFR. Din 1949, devine șeful Secției de fiziologie a Institutului de Endocrinologie din București. Este punctul de plecare al carierei ei de gerontolog. Experimentează procaina în afecțiunile reumatice, în cazul unui student țintuit la pat din cauza unei crize de artroză. Continuă cercetările într-un azil de bătrâni și evidențiază importanța procainei în ameliorarea tulburărilor distrofice legate de vârstă. Obține rezultate remarcabile, care sunt comunicate Academiei Române.

Pe 21 mai 1973 a decedat Grigore Moisil, matematician român (n. 1906). A fost considerat părintele informaticii românești cu invenția de circuite electronice tristabile. Studiile primare, gimnaziale, liceale și universitare le face în România. În 1929 își susține teza de doctorat „Mecanica analitică a sistemelor continue”, în fața unei comisii conduse de Gheorghe Țițeica și având ca membri pe Dimitrie Pompeiu și pe Anton Davidoglu. Această teză este publicată, tot în 1929, la editura Gauthier-Villars din Paris și va fi apreciată de savanții Vito Volterra, Tullio Levi-Civita, Paul Lévy. În 1930 pleacă la Paris, unde studiază la Sorbona cu mari matematicieni și participă intens la viața științifică cu note remarcate de profesori. În anul 1931 susține examenul de docență, cu lucrarea „Sur une classe de systemes d’equations aux derivées partielles de la Physique mathématique”, apoi este numit conferențiar la Facultatea de Matematică din Iași. În același an pleacă la Roma cu o bursă de studii Rockefeller. În 1932 se reîntoarce în țară și se stabilește timp de 10 ani în Iași, legat în mod deosebit de profesorul Alexandru Myller și de biblioteca creată de acesta. Ține primul curs de algebră modernă din România, „Logica și teoria demonstrației”, la Universitatea din Iași. În paralel începe un șir de lucrări despre logicile matematicianului polonez Łukasiewicz. Cercetările sale de logică au stat la baza unei puternice școli de matematică în țară și peste hotare (Argentina, Iugoslavia, Cehoslovacia, Ungaria).

În perioada ieșeană realizează o operă fecundă cu idei inovatoare în care se întrezărește concepția lui despre matematică și tehnica lui personală de mânuire a instrumentului matematic, făcând apropieri între idei foarte îndepărtate, utilizând noțiuni din domenii complet deosebite. Publică lucrări în domeniile mecanicii, analizei matematice, geometriei, algebrei și logicii matematice. A extins în spațiul cu mai multe dimensiuni derivata areolară a lui Pompeiu și a studiat funcțiile monogene de o variabilă hipercomplexă, cu aplicații la mecanică. A introdus algebre numite de el Łukasiewicz trivalente și polivalente (numite astăzi algebre Łukasiewicz-Moisil) și le-a întrebuințat în logica și în studiul circuitelor de comutație. A elaborat metode noi de analiză și sinteză a automatelor finite și a avut contribuții valoroase în domeniul teoriei algebrice a mecanismelor automate. Moisil a insistat și ajutat mult la realizarea primelor calculatoare românești. A avut contribuții remarcabile la dezvoltarea informaticii și la formarea primelor generații de informaticieni. A primit Computer Pioneer Award al societății IEEE, în 1996 (post-mortem).

În anul 2001, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a decis să proclame ziua de 21 mai drept Ziua mondială pentru diversitate culturală, pentru dialog și dezvoltare. Această zi reprezintă un semnal de descurajare pentru toți cei care perpetuează divizarea umanității, cu mențiunea că aceste demersuri sunt sortite eșecului în fața celor care pledează pentru toleranță și înțelegere mutuală.

Pe 22 mai se împlinesc 325 de ani de la nașterea poetului englez Alexander Pope (1688 – 1744). Este considerat unul dintre cei mai mari poeți englezi ai secolului al 18-lea. Deși scria poezie de la 12 ani, prima contribuție majoră la lumea literară este considerat „Eseu asupra Criticii”, care a fost publicat în 1711, când avea 23 ani. Apoi a urmat de „The Rape of the Lock” (1712, revizuit 1714).

În fiecare an, în data de 22 mai, se celebrează la nivel mondial Ziua Diversității Biologice, în concordanță cu hotărârea Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite (O.N.U.) din 20 decembrie 2000, având ca reper data adoptării Convenției pentru Diversitate Biologică.

Pe 24 mai Europa sărbătorește Ziua Parcurilor, dată la care în anul 1909 au fost declarate în Suedia primele nouă parcuri naționale de pe continent.

Pe 28 mai comemorăm 50 de ani de la moartea lui Ion Agârbiceanu. Născut la 12 septembrie 1882 în localitatea Cenade, comitatul Alba de Jos, a făcut studiile gimnaziale la Blaj (1892 – 1900), cele superioare la Facultatea de Teologie din Budapesta (1900 – 1904). Din 1901 – 1902 colaborează cu poezii la „Tribuna” din Sibiu, „Gazeta Transilvaniei” (Brașov), „Familia” (Oradea), „Drapelul” (Lugoj). În anul 1903  începe colaborarea la revista „Sămănătorul” cu „Legendă în versuri”. În septembrie 1905, se înscrie la Facultatea de Litere din Budapesta, secția de limbi clasice, română și istorie; audiază frecvent și activează la toate cursurile organizate de Societatea „Petru Maior”. Spre sfârșitul anului, revista Luceafărul îi tipărește primul său volum de schițe și povestiri intitulat „De la țară”. Preot paroh în Bucium-Șasa, județul Alba, (1906 – 1910), apoi în Orlat, județul Sibiu (1910 – 1916) s-a retras în timpul primului război mondial în Moldova, de unde a fost evacuat în Rusia, fiind pentru un timp preot militar în corpul voluntarilor ardeleni (1917 – 1918). A deținut mai multe funcții politice în Parlamentul României întregite (prima dată în 1919, apoi în 1922 – 1926), mai târziu a fost senator și vicepreședinte al Senatului. A fost membru în Comitetul Executiv al Partidului Național Român din Transilvania (1919).

Din 1930 a fost preot și protopop în Cluj, iar din 1931, canonic al Episcopiei de Cluj-Gherla (din 1931). Pentru activitatea sa literară a fost ales membru corespondent (1912), apoi activ (1925) al Astrei, secretar general al secțiilor literare-științifice ale Astrei (1925 – 1940), cu un rol însemnat în Adunările generale anuale ale acesteia, fiind un timp redactor al revistei „Transilvania”. În 1919 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, apoi membru titular al aceleiași Academii în 1955 la Secția de științe istorice, știința limbii, literatură și artă. A fost membru în Comitetul de conducere al Societății Scriitorilor și, începând din 1921  până la moarte, a fost și președinte al Sindicatului presei române din Ardeal și Banat.

A primit premiul național pentru proză în 1927, Ordinul Muncii, pentru merite deosebite „în domeniul creației literare”, în 1954, Ordinul Steaua Republicii clasa I, în 1962, a fost sărbătorit oficial cu ocazia a 80 ani de viață. La 28 mai 1963 se stinge din viață la Clinica Medicală din Cluj, în urma unui infarct miocardic. Necrologul semnat de Academie și de Uniunea Scriitorilor evidențiază bogata și îndelungata sa activitate – peste șase decenii – pe tărâm literar. La mitingul de doliu, ținut la Cluj, la 31 mai, îi omagiază personalitatea Iorgu Iordan, Zaharia Stancu, Mihai Beniuc, Mircea Zaciu. A fost înmormântat în cimitirul Hajongard din Cluj. Mormântul său a fost declarat monument istoric în anul 2012.

Ziua de 30 mai reprezintă data la care în fiecare an în România se sărbătorește „Ziua gardianului public”, zi stabilită încă din 1993 prin Hotărâre de Guvern.

Nicoleta Latis