Pagina principala / Timp Liber / Cezar Ouatu a calificat România în finala Eurovision

Cezar Ouatu a calificat România în finala Eurovision

România se califică din semifinale pentru a 9-oară consecutiv; „Bisericuţele” geo-politice au funcţionat şi în semifinala II; Eurovision are un secret mai bine păzit decât arhivele KGB şi dosarul asasinării preşedintelui SUA, J F Kennedy

Piesa României în finală

România: Cezar – It’s May Life

Piesa României „It’s My Life” interpretattă de contra-tenorul Cezar Ouatu s-a calificat în finala Eurovision, deşi avea o cotă extrem de redusă la casele de pariuri şi o presă mizerabilă mai ales în străinătate. S-a adeverit că mai contează câteodată şi vocea şi interpretarea în situaţia în care piesa este modestă. Totuşi, ca să fim corecţi au fost destule piese mai slabe decât cea a României, dar acestea nu au constituit ţinte ale presei. Nici top-urile anterioare desfăşurării competiţiei nu ne dădeau nicio şansă. Pre-chart-ul (voturi pe internet date între 18 martie şi 18 aprile) de pe unul cele două mai site-uri ale Eurovision piesa României era dată pe locul 15 din 17, în schimb dădeau drept mare favorită la podium piesa din San Marino care nu s-a calificat.

În semifinala de joi seara românii au avut însă emoţii. Cezar a avut probleme tehnice la cască şi se pare că a cântat fără să audă „returul”. Mai mult el a comis şi câteva inexactităţi. Şi, pentru ca tacâmul să fie complet, s-a putut „citi” pe faţa lui Cezar şi uşoare urme de emoţii. Una peste alta, Cezar a sunat mai bine la Bucureşti decât joi seara la Malmo, dar asta nu umbreşte cu nimic calificarea în finală, pe care o considerăm meritată. Ar mai fi un amănunt despre care nu există informaţii: poate că miercuri, la spectacolul „repetiţie cu juriu” (televizat în ţările participante pe circuit închis) când de fapt juraţii profesionişti au dat note, prestaţia lui Cezar să fi fost cu totul alta. Un lucru este însă clar: chiar dacă provine dintr-un anumit „sector” muzical, Cezar are voce adevărată – ceea ce nu poate spune despre mulţi dintre cei care au urcat pe scenă în ambeşle semifinale.

„Triunghiul nordic” calificat „in corpore”

Arătam în avancronica semifinalei II că „mai avem triunghiul nordic Norvegia – Finlanda – Islanda unde se vor împărţi punctele mari”. Rezultatul: toate trei s-au calificat.

Norvegia: Margaret Berger – I Feed You May Love (Foarte mult tam-tam în jurul acestei pise. Fanii eurovision au văzut-o printre marile favorite. Ca şi în cazul piesei Danemarcei nici piesa nici interpreta nu au impresionat. Nu merita calificarea în finală)

Finlanda: Krista Siegfrid – Marry Me (a doua piesă ca valoare din semifinală şi alături de piesa Estoniei, şi a Armeniei probabil cele mai bune din finala de sâmbătă. Excelentă vocea interpretei)

Islanda: Eythor Ingi – Eg a lis (O piesă „curăţică”, specifică zonei de nord a Europei mult ridicată datorită interpretării şi vocii concurentei. A meritat calificarea în finală)

„Blocul ex sovietic”: trei din patru în finală

„Nu avem decât un singur bloc format din 4 state ex sovietice: Letonia, Azerbaijan, Georgia şi Armenia. Ne aşteptăm ca aceste ţări să se voteze între ele. Cu o excepţie: mai mult ca sigur între Armenia şi Azerbaijan nu vor exista amabilităţi, din cauza conflictului dintre cele două ţări” (Din avancronica de joi dimineaţa). Rezultatul: Azerbaijan, Georgia şi Armenia s-au calificat.

Azerbaijan: Farid Mammadov – Hold Me (Piesă slabă,  festivistă, probabil din recuzita „Cântarea Azerbaijanului” sau „Cântarea preşedintelui”. Interpret de factură modestă. Nu merita calificarea în finală.)

Georgia: Nodi Tatishvili & Sophie Gelovani – Waterfall (Nimic în plus de comentat faţă de Azerbaijan. Calificare nemeritată)

Armenia: Dorians – Lonely Planet (cea mai bună piesă  din ce s-a văzut în ambele semifinale. Un rock curat, în stilul anglo-saxon al anilor ’70, adică a anilor când „rock-ul era rege”. Una dintre foarte puţinele piese care pot fi preluate şi pe FM. Când vor fi date publicităţii notele din semifinală se va observa că armenii au luat voturi din mai multe ţări)

Calificatele „independente”

Malta: Gianluca – Tomorrow (Gianluca este medic de profesie şi cântă în timpul liber. Deci face parte din categoria amatorilor. La fel şi piesa interpretată. Nu înţelegem cum a putut să ajungă în finală)

Grecia: Koza Mostra feat. Agathon Iakovidis – Alcohol Is Free (O combinaţie între „Trăiască Berea” a lui Dan Helciug şi turbo-folk-ul sârbo-croato-bosniac. Dacă piesa merge să o asculţi într-o tavernă din insule, atunci merge şi în finală)

Ungaria: ByeAlex – Kedvesem (O piesă „indie rock” acceptabilă şi un solist de asemenea acceptabil. A meritat calificarea în finală)

Eliminatele

Elveţia: Takasa – You And Me (Marea nedreptate a semifinalei II. Una dintre cele mai bune piese din ambele semifinale şi cele mai bune interpretări nu a fost agreată – nu ştim acum unde nu a prins, la juriu sau la televot).

Albania: Adrian Lulgjuraj & Bledar Sejko – Identitet (A doua nedreptate din semifinala II. O piesă rock bună, cu mult peste patru dintre piesele care au promovat. Chiar peste nivelul piesei interpretarea. Dar peste tot  unde există „arbitri” există şi erori de arbitraj)

Bulgaria: Elitsa Todorova & Stoian Yankulov – Samo shampioni (Bulgarii au vrut să dea lovitura cu o piesă ce semăna supărător de mult cu „Uske pantalone” piesă din 1986 a sârboaicei Lepa Brena, iar Elista chiar s-a vrut o copie acestei. Numai că ambele clone nu au fost deloc reuşite, aşa se explică eliminarea din concurs)

Letonia: PeR – Here We Go (O piesă de factură mai mult decât modestă şi o interpretare de asemenea care nu a spus nimănui nimic. Letonia a mai „plătit” şi pentru faptul că în ultimii doi ani nu a respectat „regulile” cooperativei sovietice)

San Marino: Valentina Monetta – Crisalide (piesă slabă, interpretare slabă, voce total neconcludentă, ceva defecţiuni de sonorizare, ecuaţia perfectă pentru a pleca acasă. De neînţeles ce ce fanii au dat piesa ca fiind printre pretendentele la podium)

Macedonia: Esma & Lozano – Pred da se razdeni (Greu de înţeles pentru europenii „sofisticaţi” din vest  o astfel de piesă;  o combinaţie între stilul liric-festivist yugoslav din anii’80 şi o ţiganiadă a la Kusturica. Lozano este o copie reuşită a lui Zdravko Colic şiar Esma chiar dacă la pensie, este un nume cunoscut în Balcani. Piesa merita să se califice)

Israel: Moran Mazor – Rak bishvilo (Când ai venit la Eurovision cu Izhar Cohen & The Alphabeta, cu Milk & Honey, cu Avi Toledado, cu regretata Ofra Haza, cu Dana Internaţional, nu ai ce căuta cu Moran Mazor. Dar să admitem că nu au găsit pe altcineva, totuşi, între „A-Ba-Ni-Bi”,  „Hallelujah”, „Hora” sau „Diva” şi ce am ascultat joi seara este o diferenţă mai mare decât de la Pâmânt la Lună) .

continuare in cotidianul.ro