Istoria încă se scrie!

• publicat la: 5 May 2013
Istoria încă se scrie!

Una dintre ideile cele mai răspândite în imaginarul colectiv contemporan este că învingătorii scriu istoria. De cele mai multe ori așa și este, însă există unele „situații” când istoria este scrisă de cei care rămân fermi și nu pleacă capul la „dictatele” impuse de învingători. Ceea ce vreau să spun este că înfrângerea pe plan politic, militar și chiar economic nu înseamnă înfrângere totală. Pe planul ideilor, atât timp cat nu renunți, nu poți fi învins, mai ales atunci când ideile pentru care lupți exprimă niște valori universal valabile: ideea de spiritualitate, ideea de identitate și nu în ultimul rând, ideea de libertate.

În România interbelică a existat o generație de intelectuali, politicieni și trăitori creștini care a încercat să redea demnitate poporului român, demnitate pierdută odată cu pătrunderea din exterior a ideilor promotoarea de materialism, individualism și iresponsabilitate. Aceste idei au pătruns fiind promovate atât de liberalismul Occidental cât și de comunismul Sovietic.

Valori precum iubirea de aproape, solidaritatea cu cei loviție de necazuri, familia tradițională, care au asigurat continuitatea și demnitatea neamului românesc, erau lovite de noile „valori” aduse de ideologiile importate de peste hotare.

Membrii acestei generații au acționat pe plan cultural, politic și social pentru a se opune ofensivei ideilor importate de afară. Au înființat ziare și reviste, s-au organizat politic și au stat printre oamenii de rând încercând să îi ajute atunci când era posibil. Și-au asumat pe deplin răspunderea pentru acțiunile lor și de multe ori au avut numai de pierdut.

Această generație a fost compusă din persoane care se regăseau în idealurile unor curente precum tradiționalismul, naționalismul și trăirismul, dar mai ales în valorile creștinismului.

Cu toate că această generație poate fi considerată „generația de aur” a culturii românești datorită faptului că a fost compusă și din personaje a căror faimă intelectuală este cunoscută la nivel mondial, activitatea din această perioadă a membrilor ei este puțin sau parțial promovată căci conform gândirii dominante de astăzi, cei mai mulți dintre aceștia sunt neprezentabili deoarece au fost „incorecți politic”. Așadar „generația de aur” a culturii românești este considerată o generație înfrântă, mai ales că după instaurarea regimului comunist mulți au fost închiși sau chiar uciși, iar activitatea lor a fost stigmatizată. Faptul că această generație este considerată a fi înfrântă nu înseamnă că ideile promovate de aceștia sunt înfrânte.

Aici intervenim noi cei de astăzi. Noi trebuie să promovăm mai departe acele idei care s-au maturizat și concretizat în perioada interbelică. Trebuie să continuăm lupta de înălțare spirituală, morală, politică și economică a poporului român. Condițiile societății moderne s-au schimbat, la fel și metodele de promovare, însă esența ideilor respectivei generații a rămas iar asta este tot ceea ce contează.

Valorile și principiile promovate de generația interbelică fiind nemuritoare, trebuie ținute în viață pentru a putea fi transmise și generațiilor ce vor veni. Să fie clar pentru toți că idealismul de la baza acestor idei nu înseamnă dorința de trecut ci speranța în viitor.

Astăzi este promovată ipocrizia, lașitatea, egoismul și iresponsabilitatea, față de propria persoană dar și față de comunitate. Materialismul hedonist contemporan crează indivizi-roboți, fără identitate, buni doar pentru a munci, a consuma și a vota acritic; indivizi abrutizați, omogenizați și aplatizați, care să nu își dea seama că ordinea politico-economică de astăzi este una care ne transformă în „sclavi fericiți”. Este evident că atunci când trăiești într-o stare de „sclavie fericită” nu poți fi nici liber și nici demn.

Astăzi se pare că România și-a pierdut integritatea și moralitatea. Nu este vorba de faptul că generațiile actuale ar fi mai rele decât generațiile trecute, ci de altceva, cu totul diferit: faptul că au încetat să mai creadă în existența idealurilor. Dar idealuri există, trebuie doar să știm să le recunoaștem, iar idealurile generației interbelice sunt încă valide deoarece fac parte din natura umană.

Istoria se scrie în continuare atâta timp cât unii se vor organiza și vor lupta politic, cultural și spiritual pentru a promova libertatea și demnitatea umană. Visul generației interbelice a fost să redea libertate și demnitate poporului român; datorită circumstanțelor internaționale nu au reușit, dar totuși ideile nu au murit în timp. Visul lor poate fi îndeplinit de noi cei de astăzi. Important este nu renunțăm pentru că „adevăratele înfrângeri sunt renunțările la vis”./Remus Tanasa ,natiunea.ro

Lasati un comentariu