Pagina principala / Timp Liber / Joia Mare.Semnificaţii şi obiceiuri

Joia Mare.Semnificaţii şi obiceiuri

 

In Joia Mare se prăznuieste spălarea picioarelor ucenicilor de catre Mântuitorul, Cina cea de Taină, rugăciunea din grădina Ghetsimani si vinderea Domnului de către Iuda. In seara acestei zile creştinii merg la Denia celor 12 Evanghelii.

In traditiile românilor, Joia Mare se mai numeste Joi Mari, Joia Patimilor, Joia Neagră, Joimăriţa. Ea este termenul până la care femeile trebuiau să termine de tors cânepa. La cele lenese se spunea că vine Joimăriţa să vadă ce-au lucrat. Iar dacă le prinde dormind, le va face neputincioase a lucra tot anul. Uneori, o femeie bătrână mergea pe la casele cu fete mari si dădea foc cânepii netoarse. Sau copiii, unsi pe fata cu negreala, mergeau sa le indemne la lucru pe fetele de maritat si sa primeasca oua pentru incondeiat de Paste, zicand: „Catii / Matii / Toarse caltii; / Ori i-ai tors, / Ori i-ai ros. / Scoate tolul să ti-l văz! / Si de-l ai, / Să te – nduri si să ne dai / Cele ouă – ncondeiate / De acolo din covate”.

Joia Mare este considerată binefăcătoare pentru morti. Acum se face ultima pomenire a mortilor din Postul Mare.

Joia Mare este cunoscută mai ales, in cultura populară actuală, ca ziua in care se inrosesc ouăle; pentru că se spune ca ouale inrosite sau impistrite in aceasta zi nu se strica tot anul. De asemenea, oamenii cred ca aceste oua sfintite si ingropate la mosie o feresc de piatra.

Ouăle se spală cu detergent, se clătesc, se lasă la uscat, apoi se fierb in vopsea. Pe lângă ouă rosii, românii contemporani mai vopsesc ouăle si in galben, verde, albastru. Unele gospodine pun pe ou o frunză, apoi il leagă intr-un ciorap subtire si asa il fierb, ca să iasă „cu model”.
Unii crestini mai păstrează traditia vopsitului ouălor cu coji de ceapă, cu sunătoare (pojarniţă), cu coajă de crin rosu sau cu flori de tei; luciul li se dădea stergându-le, după ce s-au fiert, cu slănină sau cu untură.

Spiritualitatea românească păstrează si câteva legende referitoare la inrosirea ouălor. Cea mai cunoscuta spune ca, intâlnindu-se cu jidanii, Maria Magdalena le-a spus că Hristos a inviat. Iar ei au raspuns că atunci va invia Hristos, când se vor inrosi ouăle din cosul ei. Si pe dată, ouăle s-au facut rosii. Se mai spune că, după Inviere, jidanii au aruncat cu pietre in Maria Magdalena. Iar pietrele se prefăceau in ouă rosii. Altă legenda spune că, sub crucea pe care a fost răstignit Hristos, Maria Magdalena a pus un cos cu ouă si ele s-au inrosit de la sângele ce cădea din ranile Domnului.

Joia Mare este ziua în care, de regulă, se prepară pasca şi cozonacii, care vor fi duse, apoi, la biserică în Noaptea de Înviere pentru a fi sfinţite.

Pentru creştini, pasca este cea mai importantă coptură rituală a Paştelui. Ea se face din făină de grâu de cea mai bună calitate, cernută prin sită deasă. Cel mai adesea, pasca are o formă rotundă pentru că se crede că scutecele lui Hristos au fost rotunde. Aluatul dospit se pune în tăvi speciale pentru pască, după care, de jur împrejur, se aşează aluatul împletit din două sau trei sucituri, având la mijloc o cruce, şi se lasă totul la crescut. În momentul în care se pune în cuptor, femeile de la ţară fac semnul crucii cu lopata pe pereţii cuptorului, spunând: ”Cruce-n casă,/ Cruce-n piatră,/ Dumnezeu cu noi la masă,/ Maica Precistă pe fereastră”.

Pasca şi cozonacii se mai pot prepara însă şi în Sâmbăta Mare, din ajunul Sfintelor Paşti.

Legenda pascăi spune că, în timp ce predica împreună cu apostolii, Iisus a fost găzduit de un om primitor care le-a pus în traistă, la plecare, fără ca ei să ştie, pâine pentru drum.

Întrebat când vor fi Paştile, Hristos le-a spus că atunci când vor găsi pâine în traistă. Atunci când au căutat, apostolii au găsit în traistă ce le pusese acel om. De atunci fac femeile pască.