Pagina principala / Timp Liber / Pietrele vii de la Ulmet

Pietrele vii de la Ulmet

Trovanții sunt concrețiuni grezoase, o adunătura de pietricele de dimensiuni diferite, legate între ele printr-un ciment carbonatic. În principiu sunt gresii cu o textură mai dură decât a stratului în care se dezvoltă.

        „Concrețiune” are origine latină, con- însemnând împreună, iar cresco a crește. Termenul de trovant este specific literaturii noastre și a apărut prima dată în 1907 în lucrarea „Terțiarul din Oltenia”, a naturalistului Gh. Munteanu Murgoci.

        Din România și pâna în Noua Zeelanda, din Antarctica și până în Groenlanda, trovanții stârnesc uimire și admirație. În România pot fi văzuți în județul Vâlcea, unde există un muzeu în aer liber, la Cluj pe Dealul Feleacului,  în Munții Buzăului la Ulmet, langa Sibiu și în Hunedoara.

        Poetul Ion Gheorghe sau regretatul arheolog Dinu Rosetti considerau că o parte din concrețiunile grezoase sunt artefacte lucrate din pastă litică, inspirate dupa natură. După aceste forme, omul, începând cu cel primitiv și-ar fi creat o întreagă mitologie, și  tot de aici s-ar fi născut și fantasticele povești cu Feți- Frumoși, Ilene Cosânzene, balauri sau zmei.

        În zona Vâlcei sunt numiși ,, bălătruci” , cuvânt ce vine din vechea ariana, și s-ar traduce ,,răsucirile lui Baal”, un străvechi zeu solar. Trovanții de la Costești-Vâlcea prezintă niște particularități interesante: cei foarte mici sunt friabili si au niște excrescențe ce creează senzația de rădăcini. În urma ploilor, pe suprafața celor mari apar un fel de bășici, adică se formează niște pui de trovanți care imită perfect ,,părinții” pe care cresc. Se crede că aceste pietre sunt vii. Ele sporesc cu 4-5 cm la 1200 de ani dar, se și înmulțesc, așa cum spun oamenii locului , ,,puiază”.

        Sau, trovanții ar putea fi o misterioasă trecere de la regnul mineral la cel vegetal. Alții susțin că bolovanii aceștia ar avea origini supranaturale sau ar fi mărturii ale existenței unor civilizații extraterestre foarte avansate.

        Filosofiile și religiile din antichitate admiteau că pietrele au o energie anume, care interferează cu energia  umană. Astfel, șamanii uzau de ele în cadrul descântecelor, considerându-le pietre din care se revarsă divinul, crezând în proprietățile lor terapeutice. Le foloseau și pentru a însoți sufletele în călătoria spre veșnicie. În trecutul nu prea îndepărtat, ardelenii așezau uneori trovanți în cimitire la căpătâiele celor dragi .

        Datorită aspectului sferic a unora dintre trovanți,  oamenii îi considerau a fi ouă uriașe de dinozaur. Multă vreme pietrele vii au fost considerate fosile de plante sau de animale și foarte  căutate de către paleontologi, pentru colecțiile de fosile conținute în miezul lor. În alte țări din lumea întreagă există trovanți uriași ce ajung până la 3m în diametru și unii presupun c-ar fi de fapt animale preistorice pietrificate. Și uite așa, transormarea în stană de piatră nu ar mai fi doar o acțiune de basm.

        Țăranii din  zona Munților Buzăului obișnuiesc să aducă un bolovan la porțile gospodăriilor lor, pentru că din moși-strămoși se știe că aceștia aduc spor și îndestulare.

        Paracelsus, vestitul medic alchimist, susținea în sec. XV că bilele de cristal pe care le numea ,,pietre conjurate” sporesc gradul de percepție și ajută la înțelegerea naturii oricărui fenomen. Pietrele ar avea memorie, ele deținând un vast univers de cunoștințe. Ele știu totul despre originea formării Pământului și a Cerului. Memoria lor este infinită și în ele regăsim întreaga istorie a Universului. Dar pentru a le înțelege, pentru a le desluși tainele trebuie să ai un suflet pur, trebuie să înveți ca să le simți.

        Concrețiuni grezoase s-ar  fi observat și în solurile lunar și marțian. Se numesc ,,afinele” datorită formei și culorii. Nu este cunoscută textura lor și nici cine a determinat ,,creșterea prin imitare”.

        Ulmet-Bozioru vine cu forme al căror secret doar Creatorul îl deține. Aici, legile fizicii par sa îngenuncheze, trovanții înfățișându-se sub forme ciudate, mai ales de nave spațiale. Babele, cum le numesc localnicii, pot fi admirate în toată splendoarea pe culmile  ce se descriu deasupra satului. Forme precise, discoidale, desprinse parcă dintr-o alta lume par să fi inspirat pe creatorii filmelor SF americane.

        O legenda spune că unul dintre bolovani ar fi fost dislocat și mutat din locul lui de către extratereștrii care, se zice, din când în când vin și vizitează zona. În vreme ce un localnic se afla la munca pământului pe proprietatea sa, acolo unde de multă vreme se stabilise unul dintre trovanți după ce se prăvălise din coastă, la Balca, cum e cunoscut locul, aude deodată trecându-i pe deasupra capului, un zgomot ce greu ai fi reușit să-l definești, un zbârnâit spunea el. În încercarea de a-și întoarce privirea spre a vedea ce stranie apariție tulbura liniștea ținutului constată cu stupoare că trupui-i rămăsese țintuit locului. Trecu așa o vreme, după care trezindu-se din ciudata stare observă că bolovanul cu pricina se deplasase. Într-un suflet a alergat spre sat spre a–i înștiința pe consăteni de nemaiauzita întâmplare. Cum seara deja coborâse, au decis să lase pe a doua zi deslușirea poveștii. Dis de dimineață au purces cu toții către Balca. Dar ce păcat! Peste noapte iarba s-a regenerat fără să mai fi rămas vreo dovadă a mutării dint-un loc în altul a pietroiului. Multă vreme, oamenii din sat, măsurând regulat  distanța de la bolovan la Balca (un bazin de captare a  apei)  au constatat că o dată la 7 ani acesta s-ar deplasa cu 1-2 m.

        Pe acest tărâm mitic se deosebesc și trovanți cu înfățișare zoomorfă, antropomorfă, iar uneori, pietrele creează senzația de resturi  de capitel.

      Vorbim de o regiune cu energii ciudate, unde cândva, posibil să se fi stabilit niște ființe venite poate din alte lumi, deținătoare a unor tehnologii deosebit de avansate. Țara Luanei, un tărâm al soarelui, întemeiat în vremuri îndepărtate peste înălțimile Buzăului, ce vine și ne amintește de civilizațiile sumeriene, ar fi funcționat drept spațioport în timpuri prediluviene. Ciudatele forme, aici prezente, par să amintească de evenimente petrecute cândva, trecând drept simboluri creeate parcă de mâinile unor uriași.

        Însăși natura    ar putea lua astfel de forme. S-a demonstrat științific că,  atunci când un corp se ridică de la sol, mișcându-se prin rotație, la o anumită viteză generează un soi de electricitate ce duce la multiplicarea imaginii. Când mișcăm cu repeziciune mâna, nu-i vorba de iluzie optică, aerul chiar ia forma degetelor noastre creând astfel impresia mai multor imagini. Natura poate imita.  Orice din natură poate lua diverse forme, dar numai piatra le poate și păstra. Fenomenul se poate produce atunci când natura este martoră vreme îndelungată, în cazul de față, spectacolului venirii și plecării navelor spațiale.

        Cercetatorul Vasile Rudan susține că într-una din grotele aflate în ținutul Luanei ar fi surprins un desen  ce aducea a scenă desprinsă parcă dintr-un război cosmic.

        Pietrele vii de la Ulmet, aceste curioase creaturi, ar putea reprezenta cheia misterului ce învăluie de atâta vreme această regiune a Carpaților de Curbură.

        Fantastica lume a trovanților rămâne însă necunoscută. Oamenii de știință nu au reușit încă să deslușească misterul formării acestora.  Ei nu fac decât să tot emită ipoteze.
sursa  calauzainmuntiibuzaului