Calendar cultural al lunii August.62 de ani de la trecerea în neființă a Otiliei Marchiș

• publicat la: 1 August 2013
Calendar cultural al lunii August.62 de ani de la trecerea în neființă a  Otiliei Marchiș

În 12 august se împlinesc 80 de ani de la moartea lingvistului și filologului român Alexandru Philippide (n. 1859). Membru titular al Academiei Române și profesor universitar, este considerat întemeietorul școlii lingvistice ieșene. Alexandru Philippide și-a început cariera didactică în 1890, fiind numit profesor de limba română la Liceul Național din Iași. În 1893 a fost înființată la Iași catedra de filologie română, iar Alexandru Philippide a fost numit prin concurs  profesor universitar, fiind titularul catedrei. În 1898 a devenit membru corespondent al Academieie Române, pentru ca, în 1900, să fie ales membru titular. În perioada 1913-1918 a fost decan al Facultății de Litere și Filozofie al Universității din Iași. În 1927 a înființat Institutul de Filologie Română, care astăzi îi poartă numele.

Între 1897 și 1906 a redactat o primă formă a Dicționarului limbii române al Academiei (porțiunea A – dăzvăț, rămasă în manuscris), stabilind principiile și metoda de lucru adecvate la Dicționarul tezaur al limbii române.

A elaborat cărți fundamentale pentru lingvistica și filologia română: „Introducere în istoria limbei și literaturei române” (1888), „Principii de istoria limbii” (1894), „Gramatică elementară a limbii române” (1897), „Originea românilor – vol. I. Ce spun izvoarele istorice” (1925), „Originea românilor – vol. II. Ce spun limbile română și albaneză” (1928).
15 august este data la care se sărbătorește în România Ziua Marinei. Ziua Marinei a fost oficializată ca onomastică a marinarilor militari români la 15 august 1902, de Sfântă Maria Mare, patroana Marinei Române.

Serbarea oficială a avut loc pe crucișătorul Elisabeta, primul crucișător al marinei române, unde au fost prezenți toți ofițerii Diviziei de Mare și la care a luat parte Ministrul de Război din acele vremuri, Dimitrie A. Sturdza. Din 1949 această sărbătoare a fost înlocuită de regimul totalitar cu alte variante supuse politicii sale până în 1990 când se revine la tradiția acestei sărbători. Prin Legea nr. 382 din 28 septembrie 2004, s-a instituit Ziua Marinei Române pe data de 15 august.
Pe 21 august comemorăm 290 de ani de la moartea marelui umanist român Dimitrie Cantemir. S-a născut la 26 octombrie 1673, într-o familie de nobili în localitatea Silișteni, comuna Fălciu, azi localitatea îi poartă numele. Timp de 22 de ani a fost zălog al tatălui său la Înalta Poartă. Întors în țară, va deveni cu ajutorul turcilor domnitor al Moldovei în 1710. Încheie un tratat secret de alianță cu țarul Petru I, dar fără a plasa Moldova sub suzeranitate rusească.

Alături de acesta va participa la războiul ruso-turc, dar înfrângerea creștinilor la Stănilești îl obligă să ia calea exilului în Rusia. Aici va participa la cartografierea țării ce l-a găzduit, colecția sa de hărți aflându-se în Arhiva Cabinetului lui Petru cel Mare. În 1714 a devenit primul român ales membru al  Academiei din Berlin. Din opera sa scrisă amintim „Divanul sau Gâlceava înțeleptului cu lumea sau Giudețul sufletului cu trupul”, prima lucrare filosofică românească, „Istoria ieroglifică” , prima încercare de roman politico-social scris în manieră satirică. În „Hronicul vechimei a romanilor-moldo-vlahilor” scris mai întâi în latină, dar tradus apoi de autor în română, cuprinde istoria românilor de la origini până la descălecare. Susține ideea lui Miron Costin: originea latină comună a tuturor dialectelor românești. Pentru scrierea acestei lucrări, Dimitrie Cantemir a consultat peste 150 de izvoare române și străine în limbile latină, greacă, polonă și rusă. O altă lucrare deosebit de importantă în istoriografia românească este „Descriptio Moldaviae” (Descrierea Moldovei), scrisă în latină între 1714-1716, când trăia în Rusia, la cererea Academiei din Berlin.

Lucrarea cuprinde trei părți. Prima parte este consacrată descrierii geografice a Moldovei, a munților, a apelor și a câmpiilor. Dimitrie Cantemir a elaborat prima hartă a Moldovei. A prezentat flora și fauna, târgurile și capitalele țării de-a lungul timpului. Toponimele sunt scrise cu alfabet latin. În partea a doua a lucrării este înfățișată organizarea politică și administrativă a țării. S-au făcut referiri detaliate la forma de stat, alegerea sau îndepărtarea din scaun a domnilor, la obiceiurile prilejuite de înscăunarea domnilor sau de mazilirea lor, de logodnă, nunți, înmormântări. Ultima parte a lucrării este dedicată informațiilor despre graiul moldovenilor, despre slovele folosite, care la început au fost latinești, după „pilda tuturor celorlalte popoare a căror limbă încă e alcătuită din limba cea română”, iar apoi înlocuite cu cele slavonești.

Lucrarea prezintă interes nu numai pentru descrierea geografică sau politică bine documentată, ci și pentru observațiile etnografice și folclorice. Dimitrie Cantemir a fost primul cărturar român care a cuprins în sfera cercetărilor sale etnografia și folclorul.  A murit în refugiu, după campania lui Petru cel Mare la Marea Caspică, în zona Derbent, la 21 august 1723 și a fost înmormântat în Rusia, la Dimitrovka, în biserica Sf. Nicolae, construită după planurile sale și cu hramul ca al Bisericii Domnești din Iași. Osemintele sale au fost repatriate în 1935 grație lui Nicolae Iorga și se odihnesc în Biserica Trei ierarhi din Iași.
În 22 august se împlinesc 55 de ani de la moartea scriitorului francez Roger Martin du Gard, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1937. S-a născut la Neuilly-sur-Seine, la 23 martie 1881. După solide studii umanistice, reușește prin concurs de admitere la École des Chartes, obținând diploma de arhivist paleograf în 1905. După patru luni petrecute în Algeria, se instalează la Paris(1906). Publică primul său roman, „Devenir!” în anul 1908, urmat curând de un al doilea, care îl consacră în lumea literară, „Jean Barois” (1913), reconstituire a afacerii Dreyfus și a conflictului dintre religie și știință acut trăit de generația contemporană scriitorului.

Colaborator al publicației „Nouvelle Revue française”, scrie pentru teatrul Vieux-Colombler farsele „Le Testament du père Leleu” (Testamentul lui Moș Leleu), jucată în premieră în 1914, publicată în 1920, și „La Gonfle” (Pompa) (1928). Cu André Gide, prin care îi cunoaște pe cei mai importanți scriitori ai epocii, va duce nesfârșite convorbiri și va întreține o importantă corespondență cu privire la meseria de scriitor și la statutul romanului și al literaturii în general. Ia parte la primul război mondial, în cadrul unui grup auto mobil de transport. În anul 1919 începe să-și scrie Jurnalul. Fiind pregătit profesional ca paleograf și arhivist, Martin du Gard a adus în operele sale obiectivitate și scrupulozitate pentru detalii.

Datorită grijii sale față documentare precum și a atenției acordate relației dintre realitatea socială și dezvoltarea individuală a personajelor sale, a fost considerat un reprezentant târziu al realismului și naturalismului în cea mai bună tradiție a acestor curente literare predominante în secolul al 19-lea. Roger Martin du Gard a decedat în 1958 și a fost îngropat în cimitirul Mânăstirii Cimiez din suburbia Cimiez, a orașului Nice, Franța.
Tot în această lună, pe 24 august, 145 de ani comemorăm de la moartea scriitorului și omului politic român din perioada pașoptistă, Costache Negruzzi.

Născut în anul 1808 la Trifeștii Vechi (astăzi Hermeziu), din apropierea Prutului, lângă Iași, Negruzzi debutează cu traducerea poeziei „Șalul negru” după Alexandr Pușkin. Apoi traduce baladele lui Victor Hugo, lucrare meritorie pentru că a căutat să întrebuințeze un vers analog cu al poetului francez, vers greu de făcut în românește, mai ales în perioada în care scria Negruzzi, și pentru că multe din ele exprimă foarte bine ideea autorului într-o românească curată.

Dintre cele mai reușite cităm „Uriașul”. O altă traducere importantă este a satirelor lui Antioh Cantemir, din rusește, făcută împreună cu Alexandru Donici. Negruzzi a scris și poezii originale, dar acestea nu sunt partea cea mai reușită din opera lui.

Dintre lucrările sale poetice, demnă de amintit este „Aprodul Purice”. Operele în proză sunt împărțite în trei grupe, botezate cu titlul generic „Păcatele tinerețelor” (1857). În prima parte intră „Amintirile din junețe”, câteva povestiri, dintre care unele cu caracter personal, de exemplu „Cum am învățat românește” și „O alergare de cai”, nuvele în care intriga e bine condusă și plină de interes.

A treia grupă din scrierile lui Negruzzi o formează „Scrisorile”,  peste 30 de bucăți. În unele se găsesc observații critice și satirice asupra obiceiurilor societății; în altele, notițe despre diferiți scriitori (Scavin, Alexandru Donici) sau alte amintiri personale și povestiri din istoria țării. Tonul este în genere glumeț, potrivit cu genul acesta literar, chiar când tratează chestiuni serioase, cum sunt cele privitoare la ortografie și la limbă. Scrisorile au fost publicate antum în volumul „Negru pe alb”. Se stinge din viață la 24 august 1868 și este înmormântat în cimitirul bisericii din Trifeștii Vechi.
Începând din acest an vom sărbători în mod oficial Ziua Limbii Române pe 31 august. Aceasta a fost instituită prin Legea nr. 53/2013, dar a fost marcată și în anii anteriori în semn de solidaritate cu Basarabia unde se sărbătorea încă din 1990 sub genericul „Limba noastră cea română”, 31 august 1989 fiind data la care limba română devine limbă oficială în Republica Moldova.

Dintre personalitățile locale pe care le omagiem în luna august, amintim pe inegalabilul violonist careian, Ștefan Ruha. Născut la 17 august 1931 în Carei, care a absolvit Conservatorul G. Dima din Cluj Napoca devenind dirijor și profesor universitar.

 În 1958 devine câștigătorul primei ediții a Festivalului „George Enescu”, după ce cu un an înainte s-a remarcat la Festivalul Ceaikovski din Moscova, unde a obținut locul III.

În 1964, violonistului careian i se conferă titlul de Artist emerit, iar în 1997 obține titlul de Cetățean de Onoare  al Municipiului Carei. Va trece la cele veșnice la 29 septembrie 2004 în Cluj Napoca.

La 26 august comemorăm 62 de ani de la trecerea în neființă a scriitoarei Otilia Marchiș ce face parte din galeria personalităților culturale careiene. S-a născut la Homorodul de Mijloc, tatăl ei, George Marchiș, fiind aici preot.

Studiază la liceul din Carei, unde a fost prietenă cu scriitoarea Kafka Margit, și în Germania la Academia de Arte Frumoase din Munchen. Se căsătorește devreme cu un funcționar de poștă, Cornel Cosmuta, cu care îl va avea pe fiul său Cornel.

În 1904, după un popas la Dresda, se stabilește la Paris unde-l cunoaște pe viitorul soț, Bolonyi Gyorgy.  Născut pe meleaguri sălăjene, acesta a fost fiul avocatului liberal Sandor Farkas de Bolonyi.

La Paris, Otilia Marchiș va intra în cercurile intelectuale și artistice pariziene, cunoscându-i pe Rodin, Brâncuși, Claude Monet, Bourdelle și Anatole France, căruia îi devine secretară.

În 1919 a fost arestată în Ungaria și a fost întemnițată pe insula Margareta la „Sanatoriul lui Horty”, fiind acuzată de spionaj în favoarea României. După 1945 va locui la Haga, unde soțul său a fost ministru plenipotențial al Ungariei. Se va stinge din viață în stațiunea Heviz de la Balaton. Cea mai cunoscută lucrarea a sa este romanul „Cartea suferințelor”, apărut în 1921 si a cărui prefață este semnată de Henry Barbusse.

 Nicoleta Latis

comentarii

de Ocean la 2 August 2013 - 07:34

Buletin de Carei, Felicitari pentru multele informatii in primul rin ma refer la cele de cultura generala , istorie , sinu numai. Cu placere citesc acest ziar. Va felicit pentru articolele publicate, si informatiile date. Va felicit ca nu sunteti un ziar plin de articole mincinoase, siropoase, si cu fetite goale, cum fac aliti doar sa aiba vinzare, si publicitate.

de cititor la 2 August 2013 - 10:36

Otilia Marchis a fost una din personnalitatile careiene despre care se cunoaste prea putin.
Se promoveaza nume care nu au multe in comun cu orasul nostru iar altii care au depus activitati culturale deosebite sunt dati deoparte.
Pe cand un bust pentru Otilia Marchis?

de raspuns la 2 August 2013 - 13:15

Otilia Marchis face parte din familia de intelectuali Marchis, care a avut o contributie covarsitoare la cultura careiana. Aveti mai jos doua articole pentru edificare:

http://www.buletindecarei.ro/2011/04/familia-marchis-din-carei-p-i.html
http://www.buletindecarei.ro/2011/04/familia-marchis-din-carei-p-ii.html

PS ar fi frumos un bust asezat langa cel al scriitoarei Kafka Margit, care i-a fost foarte buna prietena in perioada cat a stat la Carei si nu numai.

de coriolan la 2 August 2013 - 21:15

Felicitari pentru acest amplu periplu, prin istoria culturii careiene!

Lasati un comentariu