Nu comparaţi Transilvania cu Tirolul de Sud, că nu ţine
De la un timp incoace, se tot fac ciudate paralele intre Transilvania, pe care o cunoaştem cât de mare este, si Tirolul de Sud, un teritoriu de 7.400 kmp, respectiv cât un judeţ de-al nostru, ceva mai mărişor.
Problema insă nu pleacă de la suprafaţă, care este o simplă chestiune de imagine. Problema pleacă de la istoria faptelor, unde e loc de si mai putine asemănări.
Umbrela imperială
Tinand isonul domnului Tokes, un oarecare Toro T. Tibor, presedintele unui partid cam necunoscut, intitulat PPMT, s-a apucat să demareze o discutie incitanta, cu urmatoarea declaratie: „Dupa Primul Razboi Mondial, Tirolul de Sud a fost luat Austriei si cedat Italiei”.
Trec peste detaliul ca Austro-Ungaria, nu e Austria si observ cum incearca cei din tabara domnilor Tibor si Tokes sa sugereze prin comparatie ca, după Primul Război Mondial, si Transilvania a fost luata tot de acolo si cedata brusc României. Mutatis mutandis.
Dar Primul Razboi Mondial n-a fost un joc de puzzle, unde iei piesele dintr-o parte si le muti in alta. Razboiul il dezlantuise Imperiul Austro-Ungar, care s-a dovedit a fi un urias mamut cu picioare de lut si care a platit oalele sparte de el insusi, cand s-a pabusit, incendiind continentul.
Austria si Ungaria erau nucleul unui adevarat puzzle, unde intrau laolalta bosniaci, croati, slovaci, sloveni, cehi, precum si romani transilvaneni, banateni sau bucovineni, toti inghesuiti sub aceeasi umbrela imperiala.
Dupa ce umbrela a luat-o vantul, iar mamutul cu picioare de lut s-a recunoscut invins, invingatorii au incercat greaua sarcina de a face ordine in acest conglomerat multinational. Nimic n-a fost „luat” de undeva sau „dat” altundeva. Totul a fost reconsiderat, pentru ca mamutul să rămână in limitele adevăratelor sale dimensiuni.
Fără echivoc
Asa au apărut state noi pe harta Europei, asa au fost reconsiderate spatiile popoarelor. Atunci, micutul Tirol de Sud a revenit Italiei. Dupa cel de al Doilea razboi Mondial, Austria care, desi nu luptase, se gasea in tabara invingatorilor ca victima a Germaniei agresoare, ar fi putut usor sa-si anexeze Tirolul de Sud.
Dar n-a făcut-o. Din culanta, l-a lasat acolo, in Italia invinsa, rezervandu-si insă dreptul de protectorat pentru etnicii sai. Nu comentez daca era bine sau rau. Comentez ca acesta a fost faptul istoric.
Transilvania insa n-a ajuns in România nici „luata”, nici „data”, nici rezultata din vreo culanta a Ungariei vecine. Intreaga Europa, reunita de doua ori in conferinte ale pacii, a considerat-o fara echivoc apartinand statului roman.
Aici, etnicilor minoritari li se respecta valorile si traditiile culturii proprii, au scoli in limba lor, tiparituri in limba lor, universitati, biblioteci acces la orice forma a culturii si multe altele.
Atunci, se pune intrebarea fireasca: de unde si pana unde, ideea atat de năstrusnica de protectorat al Transilvaniei, pornind de la evenimentele tragice in care se instituise cel al Tirolului de Sud?
Pretinsul protectorat al Transilvaniei n-are nici precedent, nici echivalent, nici macar asemanare cat de vaga cu vreo situatie asemanatoare care a functionat sau functioneaza in alta parte decat in imaginatia fierbinte a partidului extraparlamentar la care m-am referit.
Zgandarirea sentimentelor patriotarde
Cazul Tirolului de Sud, unic si izolat, demonstreaza insa modul in care promotorii ideii nu sesizeaza in ce situatie delicata pun ei Europa insasi, extrapolandu-l pentru Transilvania.
Eventualul succes al domnului Toro T. Tibor in demersul sau ar starni panica in randul celor mai multi dintre vecinii Ungariei, amenintati toti cu niste neasteptate protectorate, picate pe nepusa masa.
As merge mai departe si as privi la harta intregii Europe, redesenata cu greu dupa cele doua teribile razboaie din secolul trecut. Ideea nastrusnica ale liderului PPMT ar putea zgandari sentimentele patriotarde ale altor lideri, gata sa ceara protectoratul vecinilor pe propriul teritoriu, numai ca sa-si justifice pozitia in fruntea unor partide, din cele cu nici 1%.
Adeptii domnului Tibor vor sa ceara ajutor european, dar nu protectoratul este viitorul Europei, ci integrarea. Nu mi se pare ca, intr-o Europa Unita, protectoratul ar avea obiect. Cu atat mai putin ar avea obiect liderii de carton ai unor partide de mucava, injghebate pro domo, numai ca sa aiba ei obiect de activitate.
Avram Iancu
Fundatia Werdnig Hoffman Carei
Radu Gyr
comentarii
de ardelean la 29 august 2013 - 22:35
Ungaria asa zis Mare a fost un artificiu administrativ, o gaselnita birocratica, a unui functionar oarecare, numit Buest, decizie luata in 1867, de azi pe maine, intr-un birou, in urma unor intrigi si aranjamente de culise. Ungaria asa zis Mare nu a fost o realitate istorica, implinita printr-un eveniment de anvergura.
Nici vorba sa se compare cu procesul prin care s-a ajuns la constituirea Romaniei Mari, proces care are la temelia sa jertfa a zeci, sute de mii de romani!
Prin jertfa se consolideaza tot ce este trainic in istorie. Unde este jertfa ungureasca la 1867?! Unde a fost jertfa ungureasca atunci cand, dupa un veac si jumatate de ocupatie turceasca totala, Budapesta este eliberata de armatele imperiale austriece? Sa le aducem aminte celor care calomniaza Romania cu atata pasiune, faptul rusinos, penibil, jenant, de care ne-am ferit sa facem caz, ca in armata care i-a alungat pe otomani din Budapesta si din Ungaria, nu a existat niciun combatant ungur! Repet: cand turcii, care transformasera Ungaria in pasalic, au fost alungati de armatele unei puteri europene, crestine, in acea armata nu a fost niciun ungur care sa fi ridicat sabia pentru gloria, liberatea sau demnitatea maghiara! Nici unul! La fel cum, in cele aproape doua secole de ocupatie turceasca, nu s-a inregistrat niciun moment de rezistenta, de opozitie ungureasca la ocupatia musulmana.
Nota bene: principatul medieval ungar, creatie a Bisericii Catolice, nu a avut o omogenitate etnica comparabila cu a principatelor romanesti, intre care includ si Transilvania. Nu intamplator regii Ungariei de origine maghiara ii numeri pe degete, intr-o jumatate de mileniu! Asta pana la Mohaci, in 1527, cand statul ungar dispare. Dispare Ungaria, dar nu si Transilvania, care continua sa existe! De ce nu dispare si principatul Transilvania odata cu Ungaria, la 1527? Simplu de ce: pentru toata lumea, pentru toate cancelariile din acea vreme, Ungaria si Transilvania erau lucruri diferite, entitati complet separate, care nu puteau fi gandite impreuna! Dimpotriva, in linii mari, Transilvania se afla in aceeasi situatie cu Moldova si Tara Romanesca, fiind toate trei partase in mod firesc la aceeasi istorie, la acelasi model de organizare politica.
Insistenta cu care ne ataca detractorii maghiari ne obliga la gestul cel mai firesc: comparatia intre cel calomniat si calomniator! Foarte usor si la indemana oricui este sa constate ca oportunismul si lipsa de demnitate este mult mai prezenta la liderii maghiari decat la cei care ne-au condus si reprezentat pe noi! S-o spunem pe sleau si pe intelesul omului de rand: momentele in care sa-ti fie rusine de tine ca esti maghiar sunt mult mai numeroase si mai jenante decat cele care i-ar indreptati cat de cat pe romani sa traiasca acest sentiment dureros… Nu mai intram acum in detalii, dar aceste detalii de urgenta trebuie adunate de istoricii specialisti si puse pe tapet, caci numai asa vom inchide gura celor care si-au facut o meserie din a calomnia tot ce este romanesc!
Tinem totusi sa punem o intrebare pentru bravii nostri detractori maghiari, mai activi ca de obicei in preajma zilei de 1 Decembrie: Cati sunt romanii care au facut istorie pentru Budapesta, si cati sunt maghiarii care au marcat istoria pentru romani? Cati sunt romanii al caror nume a fost maghiarizat si se falesc azi cu ei toti maghiarii, si cati sunt maghiarii cu nume romanizat ?… Sa mi se ierte simplicitatea, aproape penibila, a demersului pe care il propun! Dar nu avem incotro si trebuie sa spunem lucrurilor pe nume!
de asad la 7 septembrie 2013 - 11:56
Asa… si ?