Pagina principala / Opinii / „Toţi escrocii primesc NUP pe bandă rulantă!”

„Toţi escrocii primesc NUP pe bandă rulantă!”

Se mai pot face afaceri curate în România?

Bineînţeles, dar problema este că, după un anumit timp, unii clienţi, ai mei şi ai altora, au observat că se poate da mită în justiţie, se poate trata cu procurorii şi cu judecătorii să scape de puşcărie în cazul filelor CEC neachitate. Din 2008 încoace au început să se aranjeze aceste procese ”pe bandă”, iar pentru o grămadă de oameni de afaceri a început chinul şi ajungerea la disperare. Ne-am trezit cu file CEC sau bilete la ordin refuzate. Până în 2008, dacă nu plăteai, făceai puşcărie. Ne-am trezit că o parte dintre cei cu care lucram, oameni lipsiţi de caracter, comandau, cel puţin în cazul meu, echipamente de telecomunicaţii, dezvoltând reţele pe cablu la oraşe şi sate, au văzut că pot fura. Şi-au mutat reţeaua pe o altă firmă, firma veche au băgat-o în insovenţă – că acum o mulţime de judecători oferă deosebit de lejer insolvenţa – şi ne-au dat file CEC pe care nu le-au achitat. Din toată lupta mea de ani de zile cu justiţia, doar unul singur dintre escroci a luat doi ani cu suspendare. Toţi primesc pe bandă rulantă NUP, neînceperea urmăririi penale sau SUP, scoatere de sub urmărire penală.

Să fie aceasta explicaţia pentru valul de insolvenţe din ultima perioadă?

Să fie clar: începutul a fost făcut de guvernul Tăriceanu în 2006, când s-a hotărât că toată lumea poate să intre în insolvenţă, apoi au continuat povestea judecătorii care dat decizii de intrare în insolvenţă fără să verifice de ce nu există bani pentru plata facturilor.

Care sunt sumele vehiculate la nişte firme de nivel mediu?

Spre exemplu, la Adeplast, unde cunosc eu situaţia, e vorba de 3,5 milioane de euro, iar la mine sunt vreo 900.000 de euro. Eu am muncit pentru banii ăştia, nu i-am furat, am muncit de multe ori până la 5 dimineaţa şi n-am făcut afaceri cu statul. Problema e că o grămadă de judecători şi procurori habar n-au ce-nseamnă mediul de afaceri. Unui procuror din Oradea i-am explicat clar ce-i cu legea BNR nr. 7 în legătură cu filele CEC… habar n-avea de lege. Nici măcar n-a studiat-o, a dat direct NUP. Aşadar, pe de-o parte, avem magistraţi şi poliţişti corupţi, iar pe de altă parte, pe cei necorupţi, dar care habar n-au ce-nseamnă mediul economic. Nu înţeleg că economia românească trebuie protejată prin seriozitate şi prin disciplină şi, neînţelegând acest lucru, favorizează infractorii. Se uită la neplata unor produse ca la o glumă…

Pe când un hoţ mărunt intră „à la carte” în morişca justiţiei…

Păi anul trecut, la tribunal la Bacău, în faţa mea, un amărât a fost interogat vreo două ore şi i-au dat nouă ani cu executare. Furase nişte piese auto dintr-un magazin, prin efracţie, într-o noapte, cu un prejudiciu de vreo mie de euro. Iar eu aveam un caz cu 13.000 de euro, iar împreună cu ceilalţi păgubiţi „strânseserăm” de 40.000 de euro. În acest caz s-a dat condamnare cu suspendare! E ceva incredibil!

Morala: să nu furi niciodată sub 40.000 de euro!

Da, cam aşa ceva… Problema este că procurorii şi judecătorii nu ţin cont de probe. Îşi permit, pentru că, de câte ori fac adrese la CSM, nu se întâmplă nimic, nu-i verifică. Chiar mi-a zis un procuror din Oradea: ”Ia mai lasă-mă odată-n pace cu procesele tale, că oricum nimeni nu-mi face nimic. Toate dosarele sunt cu NUP”. M-a salutat şi-a plecat. Deci dacă un procuror vorbeşte aşa, vă daţi seama ce dezastru e în ţara asta, pentru că pe ei nu-i verifică nimeni. Dacă pe mine mă verifică Garda Financiară, pe tine şeful tău, pe ei CSM-ul refuză să-i verifice. Procurorii ţin dosarele trei-patru ani şi cel mai adesea dau neînceperea urmăririi. Tu faci plângere la procurorul-şef, iar acesta nici nu citeşte. Chiar mi-a zis o procuroare că n-are timp să le citească pentru că are vreo 15 pe zi: „În caz de omor le citesc, în rest le dau NUP la toate”. Parc-ar fi un cârnaţ care iese din maşina de tocat. E ceva incredibil! Şi-atunci dai în judecată Parchetul şi-ajungi la judecătorie. Ei fiind colegi între ei, judecătorii, în foarte puţine cazuri – unu la sută -, dau soluţie pozitivă păgubiţilor. Preferă să nu-şi facă probleme unii altora, să nu se blocheze în instanţă.

Ne-a chemat acum ministrul Justiţiei să-i spunem care-i problema. I-am dus şi documente să vadă cum procurorii favorizează infractorii. Zice că vrea să facă ordine şi mă bucur, dar să vedem ce-o ieşi!

Există soluţii de stopare a jafului?

În primul rând suntem în situaţia în care pe lună se refuză file CEC de sute de milioane de euro şi nimeni nu intră-n puşcărie. Suntem în Bangladesh? Domnului Cazanciuc încă n-am apucat să-i zic că România are cam zece miliarde de euro în insolvenţe. Sunt escroci din Oradea care au câte 16 firme băgate în insolvenţă şi ei au jeep-uri, vile şi conturi în străinătate. Şi nu achită nimic la stat. Şi mai avem trei miliarde în firme serioase care n-au plătit impozite către stat, tocmai din cauza acestor insolvenţe. Nici eu n-am reuşit să-mi plătesc impozitele din cauza acestor derbedei care au încasări de sute de mii de euro pe lună şi mie nu vor să-mi plătească. Aşadar, statul pierde de două ori. Mai sunt şi băncile, ţepuite cu patru miliarde de euro, tot din cauza insolvenţelor.

Dacă s-ar da o lege în care să se spună: ”Domnule, în două luni de zile toate firmele în insolvenţă să-şi achite datoriile la stat, în trei luni la bănci şi în patru luni la firmele private”, n-am mai avea probleme cu împrumuturi pe la FMI. Dacă nu, puşcărie în funcţie de sumă. Printr-o asemenea lege s-ar colecta rapid 13 miliarde de euro, bani serioşi…

Marcel Bărbătei/cotidianul.ro