Copiii de la sate mai aproape de Internet cu sprijinul inginerilor şi tehnicienilor de la STS
Copiii de astăzi nu mai beneficiază de acelaşi nivel de acces la informaţie ca pe vremea părinţilor lor, când biblioteca era singura sursă de completare a cunoştinţelor, iar şansele celor din mediul rural în competiţia cu copiii de la oraş sunt aproape nule, în condiţiile în care lipsa unei legături la Internet a devenit o piedică în educaţia şi formarea tinerilor.
Conştientizând realitatea cruntă a decalajului digital, inginerii şi tehnicienii din unităţile Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, marea lor majoritate născuţi ori crescuţi în mediul rural, au realizat o acţiune de voluntariat fără precedent în istoria instituţiei, în încercarea de a elimina discrepanţele şi de a oferi tuturor copiilor acces egal la cunoştinţele de care au atâta nevoie.
În toate judeţele ţării, în principal în mediul rural (86 de sate şi comune), dar şi în zone urbane defavorizate ori cartiere neconectate la Internet, cadrele STS au acţionat în sprijinul comunităţilor locale şi au reuşit conectarea la Internet a 89 de şcoli, 9 grădiniţe, 2 licee, 2 colegii, unui centru cultural, unei biblioteci.
În judeţul Satu Mare au fost realizate lucrări la şcoala din localitatea Andrid .
Efortul voluntar al cadrelor STS s-a materializat în zeci de ore de lucrări de cablare structurată, conectare de elemente de reţea, instalare de puncte de acces prin cablu sau wireless la Internet, reabilitarea conexiunilor la Internet existente şi nefuncţionale, configurări ale staţiilor de lucru, instalări de sisteme de operare, programe şi aplicaţii, devirusare, precum şi instalare şi conectare de camere video de supraveghere pentru testele naţionale.
Materialele au fost cumpărate, în mare parte, de către instituţiile de învăţământ sau primării, dar şi prin sponsorizări din partea mediilor de afaceri locale ori prin sprijinul financiar al unor consilii judeţene.
Motivaţi de succesul acestei acţiuni, inginerii şi tehnicienii STS vor să repete aceste activităţi de voluntariat, sperând să ofere concetăţenilor lor şi mai ales copiilor oportunităţi reale de acces în societatea cunoaşterii.
redactia
Avram Iancu
Fundatia Werdnig Hoffman Carei
Radu Gyr
comentarii
de Horia Mărieș la 18 octombrie 2013 - 07:21
Apropo de copiii. Citesc într-un ziar online local că o fetiță din Cămin, pe numele ei Óbis Kinga, se pare foarte talentatã si elevã cu note foarte bune, ar avea nevoie in acest an scolar de un sprijin financiar în valoare de cca 600 lei/ lunã ca sã poatã lua lecții de muzică de la un profesor din Mátészalka. În Carei ea a fost instruitã de Adrian Pașca și de Székely Sára care i-au certificat talentul. De ce la Mátészalka și nu în altă parte, chiar că nu mai are nici o importanță, asta o fi preferința fetiței, înțeleg că dorește să urmeze și liceul acolo.
După umila mea părere, dacă fetița este chiar atât de talentată precum se spune, ea trebuie neapărat sprijinită fiindcă în această parte a lumii, indiferent dacă vorbim de România sau de Ungaria, nu ne mai permitem să ne neglijăm talentele, inteligenții, sau pot spune chiar, fără nici o exagerare, tinerele genii. A fost suficientă hemoragia masivă de creiere din ultimii 23 de ani, ar fi cazul să mai avem și noi grijă de ele, să mai stopăm cumva acest exod al creierelor, fenomen numit științific „brain drain”.
În cazul de față, cred că ar trebui să-i sară în ajutor fetiței respective în primul rând autoritățile locale. Mă refer la Primăria din Cămin, sau de ce nu, și la Primăria Municipiului Carei, fiindcă în Carei a fost se pare descoperit talentul fetiței.
O să mă expun din nou înjurăturilor, dar nu mă pot abține să nu menționez că ar fi de o mie de ori mai rațional, ca, de exemplu, Primăria Carei să sponsorizeze cu 3.000 de lei pe Óbis Kinga, decãt sã arunce orzul pe gâște, vezi sponsorizarea făcută deja în cursul acestui an în favoarea Cavalerilor Vinului, Sf. Orban.
O să mi se spună din nou că nu sunt bani. Știu poezia asta. Am învățat-o deja. Știu că nu sunt bani pentru repararea ferestrelor de la V. Lucaciu deși vine în curând iarna, știu că tot din cauza lipsei de bani, o grămadă de cărți aparținând fondului de carte al Bibliotecii Municipale, mutate din Castel în actualul sediu din str. Iuliu Maniu mai zac și acum nedespachetate, în niște lăzi aflate în bătaia ploii și a ninsorilor, etc., știu că nu sunt bani pentru cultură, în general, în acest oraș. Nu sunt bani, deși primarul se laudă că a atras vre-o 17 milioane de euro (sper să nu mă înșel), din fonduri europene. Așa o fi, nu sunt bani, deși copii precum Kinga, valorează de miilioane de ori mai mult pentru o societate normală decât armăsarii lițani pentru care se renovează manejul.
Mare păcat că nu sunt bani.