Inscripţia “Budapesta” de pe Arcul de Triumf

• publicat la: 17 October 2013
Inscripţia “Budapesta”  de pe Arcul de Triumf

Valoroasa inscripţie marca o importantă victorie a Armatei Române din anul 1919. Este vorba despre basorelieful „Budapesta‟, care se afla alături de numele altor localităţi cucerite prin jertfă de soldaţii români, pe arcada interioară a emblematicului monument.

Dintre toate, numai placa inscripţionată cu numele capitalei ungare a fost acoperită cu ciment, ştergându-se astfel în mod barbar o filă din istoria noastră. Numele „Budapesta‟ marca ocuparea capitalei ungare, în 1919, de către trupele române. Armata noastră lupta pe atunci împotriva expansiunii bolşevismului ungar.

Dovada faptului că numele şters este “Budapesta” se regăseşte în Enciclopedia Armatei României, Editura C.T.E.A., Bucureşti, 2009, lucrare editată sub coordonarea prof. univ. dr. Gheorghe Marin, aflată la Biblioteca Muzeului Militar Naţional. La pagina 1070, regăsim lista localităţilor unde armata română a obţinut victorii memorabile în Primul Război Mondial şi în campaniile care au urmat. În lucrare se menţionează că respectivele toponime au fost inscripţionate, în 1936, pe interiorul arcadei Arcului de Triumf. Cele 12 localităţi sunt Cerna, Jiu-Olt, Dragoslavele, Neajlov, Oituz, Mărăşti, Mărăşeşti, Răzoare, Vrancea, Muncelu, Coşna şi Budapesta.

Şi de la Wikipedia citire: “La 21 martie 1919, puterea în Ungaria a fost preluată de comuniştii conduşi de Béla Kun. Forţele comuniste maghiare au atacat atât noul stat Cehoslovacia, cât şi trupele române dinTransilvania, în speranţa de a ocupa Transilvania. La 11 decembrie 1918 s-a creat Comandamentul Trupelor din Transilvania, comandant de corp fiind numit generalul Traian Moşoiu, iar ulterior generalul Gheorghe Mărdărescu.

La 4 august 1919 armata română a intrat în Budapesta sub comanda generaluluiGheorghe Mărdărescu, alţi generali ai armatei fiind Demetrescu, Holban, Traian Moşoiu şi locotenent-colonelul Ion Antonescu (N. A- viitorul mareşal al României). A fost cucerită capitala, Budapesta, (N.A.- un răcan oltean a pus opinca pe clădirea parlamentului ungar, deoarece era interzis să punem steagul tricolor pentru a nu leza în vreun fel demnitatea ungurilor). Béla Kun a demisionat şi regimul comunist a fost înlăturat.

La 14 noiembrie 1919, armata română a părăsit Budapesta, care a rămas sub conducerea armatei naţionale ungare. La 16 noiembrie1919, Horthy a intrat în Budapesta şi şi-a stabilit centrul comandamentului la hotelul Gellért.

La 25 februarie 1920, armata română a părăsit teritoriul Ungariei la cererea Antantei”.

Din nefericire, cazul nu este unul singular. Aceeaşi poveste s-a întâmplat şi la Cluj-Napoca, când maghiarii au cerut îndepărtarea unui text comemorativ de pe statuia lui Baba Novac. În martie 2012, Partidul Popular Maghiar din Transilvania (PPMT) a sesizat Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) în legătură cu nişte rânduri inscripţionate pe statuia lui Baba Novac. PPMT a solicitat îndepărtarea textului istoric, motivând că are „un mesaj ofensator la adresa maghiarilor‟. Mesajul de pe statuie suna în felul următor: „Baba Novac, căpitan al lui Mihai Viteazul, ucis în chinuri groaznice de către unguri în data de 5 februarie 1601‟. Textul fusese inscripţionat pe statuia amplasată lângă Turnul Croitorilor în septembrie 1998.

 

sursa cotidianul.ro

comentarii

de Tiberiu Vanca la 24 October 2013 - 14:36

TRECUTUL NU TACE
CRIMELE HORTISTE DIN
TRANSILVANIA
Mă aflam la anii cărora li se spune „cei de acasă” când trebuia să-mi încep instrucţia şcolară. Dar ultimul din aceşti ani, al şaptelea, avea să arunce peste România un linţoliu de tristeţe. Ţarii, potrivit unui „Diktat” criminal, trebuia să i se spargă conturul şi să i se extragă o mare parte a suprafeţei, respectiv 43.492 km. pătraţi, adică, jumătate din teritoriul Transilvaniei şi oferită cadou unui stat din proximitate ce-şi dorea extinderi imperialiste. Potrivit poziţiei lor de luminători, întru spirit, şi dragoste faţă de neam, părinţii s-au socotit expuşi, drept care şi-au luat de mână cei patru născuţi şi, au luat calea pribegiei, instalându-se în România rămasă. Cu ochi de prunc, ce nu ştia prea multe, vedeam feţele brăzdate de lacrimi ale părinţilor pe măsură ce veştile din entitatea numită „Ardealul de Nord” ajungeau la ei. Este vorba de „baia criminală prin sânge şi curmări de vieţi omeneşti” pe care, întru veselie şi cu afecte de necesitate, cum ar putea fi motivată o conflagraţie ce ar putea avea faţă în faţă două puteri care se urăsc, care-şi revendică ceva ce le-ar aparţine, puterea hortistă o comitea pe destinul populaţiei româneşti împuşcând, şi sfârtecând pântecele femeilor ce aşteptau să nască, precum şi pruncii ce se aflau cu vitele la păşunat pe un oarecare izlaz. Dar să renunţăm la efortul de a demonstra nepermisivitatea şi să trecem la răsfoirea hărţii pe care s-au consumat evenimentele:
TREZNEA jud. Sălaj: 9 sept. 1940: Trupe din batalionul 22 Grăniceri –Debreţin- comandate de locotenentul Akosi descind în localitate. Pe islazul pentru păşunat vite se aflau câţiva copii ce îndeplineau utila şi nevinovata îndeletnicire pastorală, paza vitelor. Precum morile de vânt au fost pentru Don Quijote inamici fioroşi ce trebuiau lichidaţi, tot astfel trupei hortiste, cei câţiva copii le-au părut o barieră inamică insurmontabilă ce trebuie neutralizată drept care i-au aşezat sub foc de mitralieră. Trupurile neînsufleţite ale copiilor aveau să fie descoperite, ceva timp după terminarea băii de sânge din localitate. După deschiderea apetitului ucigaş comis prin uciderea pruncilor au intrat în sat pentru lucruri mai serioase. Aici folosind acelaşi foc de mitralieră au curmat vieţile la 93 de persoane, din care, 87 români şi 6 evrei.
IP jud Sălaj -13-14 septembrie 1940: Armata maghiară aflată sub comanda locotenentului Vasvari Zoltan intră în sat în noaptea de 13 spre 14 septembrie orele 23. Sunt întâmpinaţi de etnicii maghiari din zonă care le servesc drept călăuze în operaţia de identificare a caselor locuite de români. Au fost ucise 157 de persoane prin foc de armă şi înjunghiere cu baioneta. Victime: bărbaţi şi femei, copii şi pruncii din pântece materne. În ziua de 14 septembrie acelaşi locotenent pune la treabă câţiva localnici, nu ne îndoim că au fost o seamă din entuziaştii etniei maghiare, să sape o groapă comună în cimitirul sătesc, groapă în care au fost aruncate, de a valma trupurile neînsufleţite ale celor ucişi.
CERIŞA jud. Sălaj : 15 septembrie 1940: este localitatea în care militarii unguri s-au jucat de-am războiul. O companie neidentificată îşi face apariţia în dimineaţa zilei de 15 în localitate. După ce au servit un succint „aperitiv” ucigând un număr de şapte ţărani, au trecut la joacă. Au adunat 64 de localnici (români şi evrei) i-au scos din localitate şi i-au cantonat pe un deal unde au procedat la selecţie prin: „Evreii să iasă în faţă!” Au ieşit 5 persoane, care au fost conduse, evident sub arme, pe versantul opus al dealului. Celor 59 de români li s-a indus că sunt lăsaţi în libertate dar trebuie să fugă. În timp ce aceştia alergau s-a ordonat foc , iar urmare acestuia a fost ucis Gavrilă Herţa din Cosniciul de Jos, 58 din aceştia au beneficiat de capacitatea de a oferi spaţii înafara focului de armă a terenului pe care alergau, râpe, denivelări sub formă de cute, etc.
MARCA jud. Sălaj – 15-16 septembrie 1940: În dimineaţa zilei de 15 o companie de honvezi din Şimleul Silvaniei şi-a făcut apariţia în localitate. Erau însoţiţi de călăuze recrutate din rândul etnicilor maghiari, din Ip, deghizaţi în militari, îi numim pe Arpad Osz şi Ştefan Incze. Şi pentru că au venit acolo cu rosturi au împuşcat, aşa ca să se ştie: şase români, doi evrei şi trei slovaci.
BREŢCU jud. Covasna 16 septembrie 1940: Motivat de faptul că Niculae Boldea s-a plâns că fiul său mai mare a fost bătut de un etnic maghiar, atât el cât şi fiul, victimă, au fost închişi la primăria localităţii. Armata intră în comună în 13 septembrie iar comandantul acesteia a dispus ţinerea în arest a românilor. În noaptea de 13-14 septembrie au fost devastate casele a 20-30 de români (evident identificarea acestora nu era posibilă fără concursul etnicilor maghiari). În 14 septembrie este arestat şi fiul de 14 ani a lui Niculae Boldea. În 16 septembrie militarii acced la casa Boldea pentru a lua haine pentru prisonieri ce afirmative, urmau să fie expulzaţi în România. Întorşi la primărie au urcat victimele într-un camion şi au pornit spre graniţă. În vârful dealului Măgheruş, au oprit au debarcat cei trei prisonieri, i-au împuşcat şi i-au îngropat.
MUREŞENII DE CÂMPIE jud. Cluj 20 septembrie 1940: Sub comanda locotenentului Gergely Csordas prepus al armatei maghiare militarii din subordinea sa ucid 11 persoane. Între acestea: preotul Andrei Bujor şi familia sunt ucişi în camerele de culcare, iar în curte, cantorul Ioan Gurzău şi soţia Valeria, învăţătorul Gheorghe Petrea, soţia Natalia, mama acesteia Ana Miron, şi fiica de 5 ani, a cuplului, Rodica, precum şi Şarlota Juhasz, de etnie maghiară. Instigator la abominabila crimă a fost contele local Albert Wass care avea un conflict cu preotul Bujor din cauza unui teren de vânătoare şi pentru că vedea în acesta un naţionalist român.
MIHAI BRAVU jud. Bihor: 7 septembrie 1940. Armata maghiară intră în localitate. Adună un număr de 22 persoane, ţărani, între care şi doi copii, îi duce pe câmp , înafara localităţii şi îi împuşcă.
CIUMĂRNA jud. Sălaj. 8 septembrie 1940. În trecere prin localitate trupele maghiare ucid 11 persoane.
ZALĂU jud. Sălaj. 9 septembrie 1940:Soldaţi ,maghiari, neidentificaţi intră în casele românilor Grigore Vicaş şi Gheorghe Prunea. Sunt ucişi prin împuşcare, Grigore Vicaş şi fratele acestuia cu soţia, Gheorghe Prunea şi soţia acestuia însărcinată în ultima lună. După masacru banda criminală părăseşte locaţia crimei iar în stradă dau peste ţăranul Nicolae Pop din Treznea, venit la oraş cu lapte şi alţii. Numărul victimelor 27.
HUEDIN jud. Cluj, 10 septembrie 1940: În drum spre Cluj, trupele maghiare îl maltratează şi îl ucid pe protopopul român Aurel Munteanu şi pe poliţistul Gheorghe Nicula.
BELIN ŞI ZĂBALA jud. Covasna, 13-14 septembrie 1940: Trupele maghiare vandalizează casele românilor, persoanele sunt maltratate în mod sălbatic pretinzându-li-se să plece în România. O parte din ei au trecut graniţa iar alţii au fost expulzaţi . Proprietăţile acestora fiind confiscate.
HALMAŞD jud. Sălaj – 16 septembrie 1940: soldaţi neidentificaţi ai armatei maghiare ucid cu focuri de armă trei localnici români. În dimineaţa zilei de 17 sept. Au împuşcat şapte persoane din familia Maticec, între care şi un nou născut de doar 5 luni.
SÂNTION 16-17 septembrie 1940 jud. Bihor: Familia ţăranului Gheorghe Ţipănuţ a fost maltratată de soldaţi unguri, soţia acestuia a fost lovită cu revolverul şi cu picioarele, iar capul familiei şi doi dintre fii săi au fost împuşcaţi.
COSNICIU DE JOS jud. Sălaj, 16 septembrie 1940: Militari unguri, călăuziţi de etnici maghiari, din satele vecine, au ucis prin împuşcare 11 români. În 18 septembrie Dumitru Costelaş este ucis prin împuşcare de către militari unguri.
CAMĂR jud. Sălaj, 18 septembrie 1940: În pădurea Zăuan, patru români sunt schingiuiţi şi mutilaţi de către soldaţi unguri şi apoi ucişi.
AGHIREŞ jud. Cluj, 18-21 septembrie 1940: Primarul comunei, Iosif Kovacs a întocmit o listă cu numele românilor şi evreilor pe care-i propunea pentru rele tratamente şi ucidere. A fost ucis un român al cărui nume nu este dat de izvoarele ce le-am consultat. Gheorghe Boc este ridicat de la domiciliu în seara zilei de 18 septembrie de o patrulă maghiară, este torturat bestial mai multe zile. A fost pus să-şi sape singur groapa, apoi a fost împuşcat. Şi asta n-a fost de ajuns. După aceia i s-a ciopârţit trupul cu săbii şi baionete.
SUCUTARD jud. Cluj, 22 septembrie 1940: sunt ucişi prin împuşcare doi români şi trei evrei. La instigarea familiei grofului Albert Wass au fost arestaţi Iosif Moldovan şi Ioan Câţ, persoane ce în 1938 l-au împrocesuat pe conte sub învinuirea de producere de leziuni corporale. Au mai fost arestate Estera şi Rozalia Mihaly, bănuite de grof a fi prestat activităţi comuniste. Sunt transportaţi sub pază militară în comuna Ţaga unde o dimineaţă mai târziu sunt împuşcaţi şi aruncaţi într-o groapă comună.
SUCIU DE SUS JUD. Maramureş,, octombrie 1943: Sunt împuşcaţi doi români, în timp ce încercau să se ascundă de militarii unguri.
*
Astfel s-au consumat actele de „Bun” venit” a armatei maghiare (rostite de etnicii maghiari) pe teritoriul ciopârţit de Diktatul de la Viena din trupul României. Să vedem în continuare, ce s-a întâmplat la plecare, respectiv în:
ANUL 1944
SĂRMAŞU jud. Mureş, -15 sept. 1944 : În localitate 126 de evrei au fost ucişi iar mai mulţi români au fost torturaţi. După armistiţiul de la 23 august 1944 când România a trecut de partea Aliaţilor, armatele ungară şi germană pornesc ofensiva împotriva armatei române. La 5 septembrie 1944 Sărmaşu este ocupat de armata ungară. Populaţia maghiară din zonă s-a aliat cu organizaţia teroristă, „Garda Maghiară” şi au procedat la jefuirea caselor evreilor şi românilor. Personalităţi ale locului au fost duse într-un lagăr improvizat în Sărmaş unde au fost torturaţi zile la rând. Reţinem din sentinţa pronunţată la 28 iunie 1946 de către Tribunalul Poporului din Cluj „În lagăr li s-a aplicat un tratament cât se poate de neomenos, constând în bătăi, maltratări şi înscenări de execuţii în timpul nopţii. De exemplu, odată toţi românii din lagăr au fost scoşi în curte, puşi în genunchi („La biserică”), iar, după acest exerciţiu, toţi, fără deosebire de vârstă, au fost puşi să se dea peste cap până la istovire.”
O parte din români sunt eliberaţi în 15 septembrie, iar alţii 18 au fost deportaţi în Ungaria. Transportaţi cu camionul la Cluj, sunt încolonaţi şi puşi să mărşăluiască pe drumul spre Jibou şi apoi la Budapesta. Unii dintre ei au murit, iar unul din aceştia a fost Iuliu Moldovan, tatăl actorului Ovidiu Iuliu Moldovan. A fost ucis preotul Micu, persoană în vârstă de 80 de ani.
TĂRIAN jud. Bihor -29 septembrie 1944- :
În condiţiile fluctuante a liniei frontului, satul Tărian, localitate ce s-a aflat în Ardealul ocupat, a fost reocupat de armata maghiară. Odată cu reocuparea revin în localitate jandarmi unguri, care au format două grupuri, pretinse de ordine, una pentru Tărian iar al doilea pentru localitatea vecină, Girişul de Criş. Echipa de la Tărian aflată sub conducerea lui Alexandru Harmathi junior a procedat la represalii. Au fost ucişi 15 oameni şi alţii au fost răniţi. După împlinirea atrocităţii au luat hotărârea îndreptării spre Girişul de Criş. Aici, însă, o persoană, de etnie maghiară, cu conştiinţă, îl numim pe Alexandru Vagaszki, a procedat l-a dezarmarea lui Harmathi.
PRUNDU BÂRGĂULUI jud. Bistriţa –Năsăud -10 octombrie 1944-: În zona Bârgăului era poziţionată la acea dată linia frontului. De o parte armata română şi sovietică iar de cealaltă parte armata germană şi ungară. Eşalonul maghiar era compus din Divizia 27 Grăniceri şi Regimentul 33 Vânători al armatei maghiare. Au arestat 20 de localnici pe care i-au trimis la Bistriţa de unde au fost eliberaţi, după două zile. Şapte din ei au fost rearestaţi şi închişi într-o pivniţă. În noaptea de 10 octombrie au fost scoşi din pivniţă şi duşi în faţa unui şanţ antiaerian unde au fost împuşcaţi şi aruncaţi în şanţ. Preotul Augustin Pop, rănit uşor a reuşit să fugă, cu aceiaşi ocazie a fost ridicat funcţionarul Popovici, care a fost dus nu se ştie unde şi nu s-a mai întors.
MOISEI , jud. Maramureş – 14 octombrie 1944- Lagărul de muncă din Vişeul Sus, adăpostea o seamă de etnici români acuzaţi de trădare de patrie. Sunt extraşi din lagăr 31 de români şi duşi cu un camion până în satul Moisei, unde au fost închişi într-o casă de lemn şi apoi împuşcaţi prin foc armat, tras prin geamuri şi uşă. Doi din aceştia au scăpat cu viaţă. Satul a fost evacuat în întregime şi au incendiat trei sute de gospodării ţărăneşti. Masacrul s-a consumat la orele 15 ale zilei de referinţă. Cadavrele au fost descoperite după două săptămâni, când întrate în putrefacţie au atras atenţia sătenilor, care au revenit la locuinţele lor, cei care le mai aveau, care au procedat la înhumarea acestora.
CĂTINA jud. Cluj-început de septembrie 1944-: Un grup de localnici maghiari au jefuit casele românilor din localitate, au omorât o fată de 16 ani şi au rănit doi oameni.
RĂCHITIŞ jud. Harghita –toamna anului 1944-: Un ofiţer maghiar din serviciul de aprovizionare a Batalionului 5 Secuiesc de Graniţă a omorât şapte oameni pe care cu mintea lui adumbrită de ură i-a bănuit a face parte dintr-un eşalon de partizani. Execuţia s-a făcut prin serviciile plutonului de execuţie. Primul pluton instituit pentru executarea acestei crime a refuzat să execute ordinul, iar al doilea fără probleme de conştiinţă a tras şi a ucis.
FÂNAŢE – jud. Mureş, 5-7 decembrie 1944: grăniceri unguri alături de civili de etnie maghiară din comuna Şincai au omorât trei români. Unul din ei, Gheorghe Ursuţ, de teamă că va fi maltratat, s-a spânzurat.
LUDUŞ, jud. Mureş -8 septembrie 1944-, preotul maghiar din satul Ozd predă trupelor maghiare doi ciobani români, care duşi la Luduş sunt executaţi prin împuşcare şi îngropaţi.
GĂDĂLIN jud. Cluj – 23-24 septembrie 1944: militari unguri au împuşcat doi localnici de etnie română.
TURDA jud. Cluj -24 septembrie 1944- : Un grup de 18 persoane, femei şi copii ce se adăposteau sub un pod de cale ferată pentru a evita focul de artilerie ce cădea asupra localităţii, au fost asasinaţi prin împuşcare de către militari unguri.
CRIME ÎMPOTRIVA UMANITĂŢII
COMISE ÎNTRE 1940-1944
În perioada 30 august 1940 la 1 noiembrie 1941, ocupantul maghiar comite 919 omoruri, 1.126 schingiuiri, 4.126 bătăi, 15.893 arestări, 124 profanări, 78 respectiv 447 devastări colective şi individuale.
Lagărul de la Puspokladany a adăpostit 1315 români, printre care şi consăteanul celui care scrie, Tarba Ioan, din Bănişor judeţul Sălaj, ţăran înstărit, aflat în vârsta a III-a, iar când acesta devine neîncăpător se înfiinţează alte lagăre, unul la Someşeni şi altul la Floreşti, ambele din judeţul Cluj.
În perioada de până la 1 ianuarie 1941 se semnalează un număr de 109.532 refugiaţi români, la care se adaugă 11.957 de ardeleni expulzaţi de autoritatea maghiară. Într-o statistică ce vizează perioada 1 septembrie 1940 la 1 decembrie 1943 evidenţiază 218.919 persoane expulzate. La eliberarea Ardealului de Nord de sub ocupaţie maghiară au revenit la locurile de domiciliu în jur de 500.000 de persoane.
ŞCOALA ŞI BISERICA
În 30 august 1940 pe teritoriul cedat Ungariei prin Diktatul de la Viena funcţionau 1.666 de şcoli elementare cu predare în limba română, 67 unităţi de învăţământ liceal, profesional şi superior. În anul şcolar 1941-1042 mai erau în funcţie 874 de unităţi şcolare elementare. Cât priveşte învăţământul liceal mai exista o singură unitate cu predare în limba română, la Năsăud, şi şapte secţii cu predare în limba română la licee cu altă limbă de predare (maghiară şi germană).
ORGANIZAŢIILE EXTREMISTE
MAGHIARE DIN TERITORIUL OCUPAT
Regimul de represiune horthyst se derula prin instrumentele instituţionale numite: armata, poliţia, jandarmeria cu sprijinul a numeroase organizaţii paramilitare naţionalist şovine, dintre care amintim:
Garda zdrenţăroşilor (a Rongyos Garda puternic implicată în prigoana românilor)
Vânătorii turanici (a Turani vadasok) –organizaţie protoconistă terorist-informativă, cu filiale la nivel de oraş, plasă şi judeţ.
Uniunea camaraderească „Turul” (a Turul bajtarsi szovetseg)
Asociaţia naţională de tir ( az Orszagos Magyar Lovesz Egysulet.
Divizia secuiască de frontieră (a Szekely Hotaror Hadosztaly)

*

NOSTALGII IREDENTISTE
CONTEMPORANE
Aşa cum bine va observa cititorul nu discutăm nici legalitatea şi nici moralitatea practicilor criminale propuse prin acest material, cât îl lăsăm pe lectorul nostru, să analizeze cele relatate prin prisma valorilor morale şi legale, proprii şi să tragă concluziile ce derivă din summul de valori pe care este construită conştiinţa sa.. Ceea ce vom face, însă, reprezintă o simplă paranteză faţă de o nostimadă rostită de un personaj (un popă răspopit) întrat în viaţa publică prin evenimentul Timişoara ’89, care într-o luare de poziţie publică în preajma împlinirii unui număr de ani de la dizolvarea prin „Tratatul de la Trianon”, a imundului imperiu maghiar, care a dus la eliberarea de sub jug unguresc o unor largi pături de români, sârbi, slovaci, croaţi, sloveni, cehi şi ucrainieni. Personajul, de trist renume istoric, pretindea că pentru efectele tratatului numit, românii ar trebui să ceară iertare ungurilor. O mai mare nostimadă nici că se putea. Nu vorbim aici despre faptul că cei eliberaţi de sub jugul unguresc în 1918-1919, dintre naţionalităţile enumerate mai sus, anterior evenimentului de la Trianon au avut regim de naţionalităţi tolerate, şi nici cât de nedemocratic şi nedrept este un astfel de tratament, şi nici nu ne propunem să amintim dispreţul manifestat de etnicii unguri la adresa lor, cât am amintit, doar, evenimentele istorice din Ardealul ocupat de regimul hortyst între 1940-1944, prezentându-le, fără comentarii în prezentul material. Iar pentru că trebuie să-i răspundem, neghiobului, lansăm întrebarea retorică: „ Ţi-ar fi plăcut Laci ca etnia căreia îi aparţii să se bucure de atâta „dragoste” precum cea cu care i-a ”răsfăţat” regimul de la Budapesta pe români în anii 1940-1944 ?”

Bibliografia consultată: „Masacre în Transilvania de Nord, 1940-1944 –Wikipedia” Material ce nu poartă vreo semnătură.

4 iulie 2013-07-04

Tiberiu Vanca

de Tiberiu Vanca la 24 October 2013 - 14:39

Am postat articolul de mai sus pentru că românii nu uită, românii nu trebuie să uite. Românii întind însă o mână prietenească naţiunii maghiare şi maghiarilor din România. Depinde însă dacă vor şti să o primească.

Lasati un comentariu