Luminaţiile sau Ziua Morţilor.Programul slujbelor de 1 noiembrie 2013

de istoric la 29 octombrie 2013 - 21:37

Denumirea corectă a cimitirului de pe starda Cimitirului este Cimitirul Mesterrészi.
Cimiterele mentionate Rozalia (strada Caplanilor) şi Mesterrészi sunt menţionate n documente de la începutul secolului XIX. În această perioadă majoritatea locuitorilor oraşului Carei (de fapt cum este şi aztazi) erau de rit romano-catolic, astfel ce nu apare ora liturghiei pentru pomenirea morţilor pentru credincoşi rit romano-catolic?

de daculiber la 29 octombrie 2013 - 22:15

Unde si in ce ziar local de limba maghiara este trecut programul de la ortodocsi?
In perioada dacilor liberi TOTI locuitorii de la Bobald erau DACI iar Careiul inca nu exista.De ce nu apare in Muzeul Carei niciun vestigiu dacic? ?
De ce sunt tinute in cutii aruncate te miri pe unde???
Cine e director la Muzeu si mare specialist si permite asa ceva?

de Horia Mărieș la 20 decembrie 2013 - 12:01

Am fost în ultimii ani de cîteva ori pe la Dindești. Am nutrit speranța că voi putea vedea mormintele unor strămoși de ai mei. N-am avut această posibilitate, localnicii spunându-mi că în anii comunismului cimitirul respectiv a fost transformat pur și simplu în arătură.

Inteligentă decizie! De parcă G.A.C.-ul local „Unirea” (rebotezat ulterior C.A.P.) n-ar fi avut destul teren arabil luat de la oameni cu japca în anii 1960 și lăsat apoi în paragină, în jurul satului. Sper să se întoarcă în mormânt de rușine, cu fața în jos, toți cei care au decis atunci, așa ceva.

În context, mi-am adus aminte că am citit nu de mult, un text. Mai am încă acest prost obicei.

În el era vorba de un monument ridicat în 1931, la Hodod, de D-na Elena Pop Hossu Longin, dedicat memoriei soldaților români căzuți în luptele care s-au dat acolo și în jur, în ziua de 16 aprilie 1919, în cadrul campaniei duse de armata română împotriva trupelor lui Bela Kun.

Hodod (în maghiară Hadad, în germană Kriegsdorf), este un sat în județul Satu Mare, Transilvania, România. Este reședința comunei Hodod. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Hodod se ridică la 3.056 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 3.199 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt maghiari (67,38%). Principalele minorități sunt cele de români (25,46%) și romi (4,78%). Pentru 1,7% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt reformați (58,28%), dar există și minorități de ortodocși (24,48%), baptiști (9,1%) și penticostali (4,48%). Pentru 1,93% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.

Monumentul respectiv se află în fundul unei grădini de aproximativ 3-4 ari, înconjurată de un gard improvizat din plasă de sârmă, prinsă pe niște pari de lemn, fără poartă de intrare. Grădina este mereu cosită, iar monumentul se află în stare destul de bună.

De grădina respectivă și de monument se ocupă domnul Szántó Sándor care are acum 75 de ani și fost miner la Lupeni. Iată un scurt frament dintr-un dialog cu domnul Szánto Sándor:

– Dumneata, d-le Szánto, ești ungur?
– Da, sută la sută.
– Cum îmi poți explica faptul că un ungur sută la sută, cum pretinzi că ești, se îngrijește de un monument al eroilor români?
– Apoi, domnule, eu sunt în primul rând om și apoi ungur. Mi-e rușine ca gozul ăla mare să fie vecin cu mine, iar un cimitir este un cimitir. Cei morți trebuie respectați, indiferent cine sunt. Eu nu fac deosebire că sunt unguri, români sau țigani. Oameni să fie, asta contează. Eu mă ocup de vreo zece ani de acest cimitir, fără nici un ban și nimeni nu mi-a zis nici măcar un „mulțumesc”. Înainte se ocupa domnul director al școlii, dl. Saibel care locuia în casa mea și de la care am cumpărat-o. Pe vremea dumnealui s-au adus din fostul cimitir comun osemintele soldaților români și au fost depuse în cavou. Ale ungurilor s-au dus în alt loc, iar ale nemților în altul. S-a constatat că este mai bine să nu fie împreună.
– Mai vine cineva pe la acest monument?
– De vreo zece ani n-a mai venit nimeni. Înainte, de ziua eroilor, venea armata de la Satu Mare, cu fanfara și cu coroane de flori și elevii de la școală care spuneau poezii.

Domnule Szántó Sándor, dacă nimeni nu v-a zis nici măcar un „mulțumesc” până acum, dați-mi voie mie, un oarecare, să vă spun un mare mulțumesc”. Fiindcă înainte de a fi un ungur, sunteți în primul rând un OM. Mi-aș dori să existe câți mai mulți astfel de oameni ca Dvs., cărora, eu, un oarecare, să simt nevoia să le spun un simplu „mulțumesc”.

Să fiți sănătos Domnule Szántó Sándor și să aveți parte de o viață îndelungată!

Prezent la Hodod în ziua de 22 aprilie 2009 la manifestările care au avut loc în organizarea Școlii Generale în memoria ostașilor români căzuți în luptele care s-au dat împotriva armatei lui Bela Kun în ziua de 16 aprilie 1919, domnul Adrian Ștef, pe atunci vicepreședinte al Consiliului Județean, și-a manifestat disponibilitatea de a sprijini comunitatea locală pentru o mai bună întreținere a monumentului și a locului în care este amplasat.

Îi reamintim cu tot respectul posibil aici, că atunci când un om „mare” (inclusiv un politician cu o funcție mare) face o promisiune în fața unor copii, are obligația morală să și-o și respecte.

Niciodată să nu promiți ceva unor copii, dacă știi că nu te vei putea ține de cuvânt. Acest principiu este valabil mai ales acum, în preajma Sfintelor Sărbători ale Crăciunului.