Un decont istoric

• publicat la: 12 October 2013
Un decont istoric

Mişcarea sportivă este structura  multidisciplinară ce aşează faţă în  faţă, sub acoperirea fairplay-ului sportivii, fie ei ca practicanţi  nealiniaţi la vreo structură oficializată, fie sub însemne zonale  şi la vârf, naţionale. Publicul aplaudă victoria sportivă, iar cei ce o fac pentru bucuria şi adevărul întrecerii nedublat de nici un fel de  conotaţie fie ea de structură naţională sau etnică,configurează  adevăratul iubitor de mişcare fizică prin sport, omul  tuturor timpurilor, omul dezlegat deconotaţii rasiale, etnice,religioase sau varii alte categorii discriminatorii.

Pe această temă  punem în discuţie manifestări determinate de bucuria  succesului sportiv,în contrapondere cu manifestări ce nu au legătură cu sportul cât conduc  spre categorii ce  induc spre superioritate rasială, religioasă, prin  puterea căreia învingătorilor li s-ar asigura, premial,subjugarea unor  popoare vicinale prin anexarea teritorială şi supunerea acestora la  regim de naţionalităţi tolerate etc.

Un astfel de sentiment exhibatar au manifestat  simpatizanţii marii echipe de fotbal a Ungariei anilor ’50, atât cei dinlăuntrul graniţei ungare,cât mai ales riveranii acestora, respectiv cei ce stăteau cu ochii pe trecutul care afişa între naţiunile lumii „Regatul Ungariei”, titrat drept Ungaria Mare. Este cunoscut că în 1867 când s-a produs disoluţia  Imperiului Austro – Ungar, şi constituirea prin pactul dualist a Regatului Maghiar, nou înfinţatului regat i s-au arondat teritorii  vicinale, locuite majoritar de români (Ardelul sau Transilvania), de  sârbi, de croaţi , de slovaci etc., status-quo ce a luat sfârşit odată cu Tratatul de la Trianon din 1919. Populaţia de etnie maghiară din  teritoriile de referinţă şi bună parte din populaţia dintre  graniţele  actuale ale statului maghiar au rămas cu nostalgia, „Marelui  Imperiu Maghiar” şi pe treapta istorică Trianon- Zilele Noastre, se bat în piept cu istoria trecută şi aşteaptă o reparaţie istorică, nu prin  adevăr, cât prin jocul, fie el şi al zarurilor. Dar să intrăm în subiect.

În anii ’50 Ungariaalinia în întrecerile sportive una din cele mai puternice echipe de fotbal din istoria sa. Din componenţa sa au făcut parte jucători ce vor popula filele istorice ale acestei discipline sportive. Îi amintim, fără să epuizăm lista, doar, pe Ferenc Puskas şi Sandor Kocsis. Echipă ce a obţinut o victorie de proporţii, pe teren  englez,împotriva Angliei, la un scor ce nu comportă discuţii (3-6).

Această victorie a exhibat mândria naţională a ungurilor, atât din graniţele legale, cât şi din afara acestora. Întâlnirea, prin prisma rezultatului a fost titrată „Meciul Secolului” şi ca o consecinţă filmul desfăşurării acesteia a fost rulat pe pânzele tuturor cinematografelor din entitatea, numită atunci, „Lagărul Socialist” şi a fost văzută diferenţiat, de neunguri drept o victorie a „sănătoasei componente a comunităţii internaţionale, socialiste” împotriva putredei societăţi capitaliste, în timp ce ungurul dintre fruntarii cât şi cel extrafrontalier, cei care pentru a se poziţiona deasupra speciei umane,au pretins că „Moşii Istorici (Adam şi Eva)” au fost unguri, că limba prin care comunică „sufletele” din„RAI” ar fi limba maghiară, s-au cantonat în convingerea că trebuie să li se recunoască proeminenţa între naţiile lumii şi pe cale de consecinţă să se redeseneze graniţele Ungariei Mari.

Aşa cum istoriceşte se ştie, ungurul are o părere extrem de rea despre români, pe care-i cadoriseşte  cu epitetul de„budos-olah” (român puturos), sau primitiv (vezi „Legendele Sătmărene”) motiv pentru care rezultatul întâlnirii de fotbal dintre Ungaria şi România în anul 1948 (9-0) le-a consolidat părerea privind superioritatea lor din toate punctele de vedere, iar iredentiştii şi-au făcut cruce exultând că în urma acestei umilinţe fotbalistice comunitatea internaţională le va reda Ardealul. De ce am spus „reda” în cele ce urmează. Ungaria ca naţiune dobândeşte cu titlu de pomană Ardealul de două ori în cursul cunoscut al istoriei.

Prima dată de la Imperiul Habsburgic în 1867 în urma pactului dualist,potrivit căruia Ungaria devine regat, iar a doua oară prin voia criminală a unuia din cei mai mari criminali cunoscuţi de istorie, îl numim pe Adolf Hitler, pe promisiunea, înfăptuită, a ungurilor că-i vor susţine regimul criminal şi că vor participa prin acte criminale la curăţirea etnică ce privea evreimea europeană ş.a.

De dată recentă, 11 octombrie 2013 echipa de fotbal a Ungariei şi-a susţinut încercarea sa de a accede în grupele campionatului mondial de fotbal ce se va desfăşura în Brazilia, în faţa echipei Olandei. Meciul s-a desfăşurat la Amsterdam, iar echipei maghiare i s-a administrat un neiertător 8-1. Iredentismul maghiarsă nu se impacienteze de puterea acestei corecţii sportive, pentru că singurul rău care le rămâne se numeşte tot Orban Victor, iar olandezii nu vor veni să planteze lalele la Budapesta, cât vor consemna acest rezultat drept un fapt divers, iar stima lor faţă de naţiunea maghiară va fi constant pozitivă.

Ce s-a  întâmplat ieri a fost un simplu decont istoric în raport cu nostalgiile maghiare că ar putea dobândi teritorii străine, prin jocul alinierii astrelor sau după cum latră câinii în bătătură.

Tiberiu Vanca

Lasati un comentariu