„Bunul”, Ioan Ciarnău ne-a smuls din eternitate,dăruindu-ne eroii

• publicat la: 28 November 2013
„Bunul”, Ioan  Ciarnău ne-a smuls din eternitate,dăruindu-ne eroii

Ne vom începe demersul cu o succintă definire a eternităţii, în care sens ne îndemnăm cititorul să o vadă drept, „Haloul ce înghite în mod ireversibil spiritele terminate”. Înţelegem masa imensă a celor fără urmă, uşor pigmentată de spirite intrepride, cele ce au semănat bonităţi întru progres: fie, s-au înscris cu riscuri în operaţii de salvgardare de la pieire sau subjugare a omenirii de către spiritele rele, fie, au înseilat opere de natură a prefigura caracterul de nemuritoare a speciei umane.

Bunul nostru confrate, scriitorul Ioan Ciarnău, a scos de sub copertina uitării, înfăţişându-ne, prin op-ul său „Vânătoare despioni”,Ed. Fidelia2013, suita de eroi-martiri, trecuţi în seara zile de 31 octombrie 1953, la cele veşnice prin glonţul hain al sfârtecătorilor de civilizaţii şi autori ai impunerii unei false culturii, in  civilizaţia roşie.Îi numim pe: Tănase P. Alexandru, din Băbeni fostul raion Olteţ,de profesie inginer; Popovici A. Mircea din comuna Orlea, rn. Calafat,de profesie funcţionar,; Golea N. Ioan din comuna Bahnea rn. Târnăveni,student; Samoilă Gh. Ioan din comuna Ighişul Vechi rn. Agnita, de  profesie ajustor mecanic; Pop O. Gavril, din comuna Pir, rn. Carei,muncitor necalificat; Tolan Ioan din comuna Macea reg. Arad, ajustor mecanic; Tartler Erich, din Oraşul Stalin (Braşov), grădinar; Cosma D.Ioan din comuna Apa, rn. Satu-Mare, învăţător; Buda**Ioan*,*din**comuna**Bonţeşti, rn. Gura Honţ de profesie medic; Dincă Gheorghe,din comuna Hunia rn. Calafat, de profesie inginer; Corlan N. Aurel din comuna Vlăduleni, rn. Târgu Jiu, agricultor; Iuhas  Ioan din comuna Pirrn. Carei, elev; Vlad Mihail din comuna Dragomireşti rn. Vişeu, student.

Şapte din lotul găzduitorilor se găsesc pe lista celor condamnaţi lamoarte şi executaţi în timp ce doi dintre aceştia: Popovici Alexandru,tatăl lui Popovici Mircea va primi 2o de ani temniţă grea iar Stetin Elena soră a transfugului Mare Sabin din comuna Potău rn. Satu Mare,persoană ucisă de securitate în timpul urmăririi, primeşte o condamnare la 25 ani temniţă grea.

În anul 1953 intră în ţară, prin paraşutare Tănase Alexandru; Popovici Mircea, Golea Ioan, Samoilă Ioan, Pop Gavril, Mare Sabin, Bebi   Toma, iar pe cale terestră Tolan Ioan. Sunt găzduiţi de către Tartler Erich, Vlad Mihai Vasile, Buda Ioan, Dincă Gheorghe, Corlan Aurel, Popovici  Alexandru, Stetin Elena, Iuhasz Ioan, şi Cosma Ioan.

Misiunea  transfugilor , reveniţi în ţară pe căile amintite era culegerea de informaţii cu privire la ceea ce se întâmplă pe teritoriul român după sechestrarea naţiunii în spatele „Cortinei de fier” şi a blocării circulaţiei oricăror informaţii din interior spre exterior şi invers.

Evident că prioritare erau informaţiile cu caracter militar, cunoscut  fiind faptul că ţara se afla sub ocupaţie rusească, iar lumii  occidentale cunoscute fiindu-i crimele , istorice de genocid comise de către sovietici în teritoriile sale după anul fatidic 1917, era temătoare în privinţa securităţii populaţiei dintre fruntariile  româneşti. Datorită trădării din interior (Bebi Toma), imediat după  intrarea pe teritoriul român, „îngerii salvării naţionale”, cum îi  socotim noi prin prisma riscurilor asumate şi a actelor de patriotism ce  şi-au propus să înfăptuiască, pe seama lor nu s-au putut inventaria  „acte comisive” de natură a-i inculpa pentru trădare de patrie. Pe seama  lor nu se putea reţine decât minora infracţiune de trecere frauduloasă a  frontierei.

Semnatari ai sentinţei 1114/9 octombrie1953 au fost oamenii ce şi-au  vândut conştiinţa şi elementarul bun simţ justiţiardictaturii roşii:  Colonel deJustiţie Râpeanu Grigore, preşedinte, Locotenent Colonel Liţă Niculae şi Locotenent Colonel Popenţiu Gheorghe, asesori populari, iar în fotoliul acuzării a stat Colonel Ardeleanu Aurel.

Am amintit aceste sinistre nume, pentru că autorul acestui articol, a fost martor nemijlocit la una din murdăriile comise cu dezinvoltură de către extremist-dezacsatul Râpeanu Grigore pe care o socot necesar a fi pusă în pagină.

Lunamai al anului 1958. Activam în calitate de procuror la Procuratura  Raionului Brad, regiunea Hunedoara. Presa acelei vremi făcea cunoscută mânia proletară împotriva celor care, investiţi cu funcţii  publicemanifestau „atitudine de gură cască”. Evident este vorba de  rezoluţia unei plenare a Comitetului Central al Partidului Muncitoresc  Român (n.n. aşa se numea la acea vreme „banda criminală” ce avea să devină din 1969 „Partidul Comunist Român”) Succedent semnalului că în  ţară subiecţi cu astfel de atitudini periclitează linia militant-umanistă(!?) a partidului s-a pus în mişcare la nivel naţional, o campanie de înlăturare dinviaţa publică a celor tributari unei astfel de atitudini.

Curăţarea a început cu ComitetulCentral al Partidului, a continuat cu Ministerele, cu organismele centrale, agenţii, etc.etc., cu  justiţia şi procuratura şi cu toate unităţile susţinute din bani  publici. În mai 1958 a fost să treacă prin filtrul înlăturării lui „gură-cască” şi  procuraturaRegiunii Hunedoara. Cu micşi mare toţi cei  ce activam în unităţile de procuratură din regiune, am fost convocaţi la  sediul regional, unde lucrările de deconspirare au durat de la orele 9 a.m. până la orele 24. Lucrările au fost conduse de un prezidiu condus  de către Grigore Râpeanu, la acea vreme îndeplinind funcţia de locţiitor  al Procurorului General al R.P.R. (a se înţelegeRepublica Populară Română).

Pe lângă alţii, de care nune vom ocupa, „gură cască” a fost declarat  colegul nostru de la Procuratura Oraşului Deva, Toma Ionel. A fost  declarat drept atare, nu pentru vreun act comisiv, pentru ceva oricât de  mărunt ce ar fi putut ţine de persoana sa, cât pentru o carenţă  biografică. Fratele său era avocat şi avea în proprietate doi cai şi o  trăsură. Pe lângă tinicheaua de „gură cască” s-a luat începând cu acea noapte, respectiv cu ora zero, desfacerea contractului său de muncă. Aceasta a fost una din întâmplările care vorbesc despre slugoiul care a  fost Grigore Râpeanu, cel care hălăduie în amintirile noastre  nemijlocite. Iar pentru mai mult adăugăm că în anul judecării procesului  „Mareşalului Ion Antonescu, Râpeanu Grigore lucra în calitate de  procuror şi a fost „specialistul” care a susţinut acuzarea în proces.

Intrând în subiectul nostru, cartea semnată de Ioan Ciarnău, prin care a pus în pagină „Golgota” parcursă de grupul iubitorilor de patrie numiţi „Paraşutiştii”, persoanele executate prin împuşcare în noapte de 31 octombrie 1953 orele 22 (n.n. orele cu lipsă de lumină sunt propice  comiterii de crime), anii de temniţă grea a celor care şi-au primit în  casă fii şi fraţii, faptele absolut inocente ale unor postadolescenţi,un elev liceean şi doi studenţi care au condus la condamnarea la moarte.

Ne invităm„Cititorul” să reflecte la riscurile şi iubirea de patrie a  celor, în parte prigoniţi şi în parte ucişi, şi să le pună în cuvenitul  raport cu faptul criminal(complicitate la crima comunistă) a celorpatru  milioane de membrii de partid (simpli membrii de partid, cum îşi spun  aceşti şobolani ce se învârt astăzi printre noi), cei care au contractat  cu dictatura prin carnetul de partid, că nu vor observa nimic din ceea  ce-i înconjura, crimele, întemniţările, desfiinţarea instituţiilor pe  care însăşi statul comunist le recunoştea prin constituţie, proprietate,dreptul la organizare, dreptul la cuvânt dreptul întrunirilor şi  celelalte. Că se obligă să aplaudegloriosul partid („criminal”) că îşi  asumă responsabilitatea de a deveni delator (a se vedea critica şi  autocritica).

*

Cartea lui Ioan Ciarnău, este foarte bine scrisă. Autorul prin modul în  carepune în pagină întâmplările acelei vremi, cucereşte cititorul. Este  o carte ce odată luată în mână, cu mare greutate o poţi pune de o parte  chiar şi pentru scurtele răgazuri pe care un cititor şi le permite, mai  mult poate să şi le permită.

28 noiembrie 2013 *Tiberiu Vanca*

comentarii

Lasati un comentariu