Autentificare • Abonati-va

„De ce se împotrivesc liderii UDMR anchetei parlamentare privind retrocedările?!”

• publicat la: 20 noiembrie 2013

Senatorul PDL de Mureș Marius Pașcan acuză într-un comunicat atitudinea UDMR în cazul retrocedărilor.

„Poziția ostilă exprimată public de UDMR, prin președintele său Kelemen Hunor, privind înființarea unei comisii parlamentare de anchetă vizând retrocedările de proprietăți și imobile, vădește, de fapt, îngrijorările și temerile care îi încearcă pe liderii acestei formațiuni politice.

Sunt multe dintre aceste retrocedări abuzive, discutabile, aflate cel puțin sub semnul întrebării și al culpabilității. Proprietăți și bunuri aparținând unor mari latifundiari din centrul țării auto-împroprietăriți, cunoscuți drept, grofi’, care au fost despăgubiți de statul român (cu echivalentul, azi, a peste trei miliarde de euro), după 1945, unii dintre aceștia fiind, faptic, implicați, în calitate de combatanți, în războiul împotriva României. Ba mai mult, urmași ai acestora le-au revendicat proprietățile și bunurile aducând în instanțele de judecată documente aparținând arhivelor din Ungaria, fără niciun corespondent la nivelul documentelor arhivate în România. Traducerea acestora a dat mult de furcă autorităților statului, întrucât traducătorii autorizați translau documentele în registru subiectiv și absolut partizan, în favoarea pretinșilor moștenitori. M-am confruntat cu astfel de situații, în calitate de prefect al județului Mureș, ajungând în situația de a apela la doi sau mai mulți traducători autorizați pentru a asigura o tălmăcire corectă a documentelor.

Pe de altă parte, retrocedări de sute de mii de hectare de terenuri și alte bunuri imobile s-au făcut cu complicitatea unor reprezentanți ai statului român și, mult probabil, al unor instanțe de judecată. Astfel, reprezentanți ai unor direcții și ocoale silvice au devenit, din reprezentanți ai statului, moștenitori testamentari ai urmașilor foștilor grofi, iar membrii unor case de avocatură plătiți cu bani grei să apere interesele și proprietatea statului, peste noapte, au devenit, la rândul lor, moștenitori ai acelorași grofi, utilizând, mai apoi, cu cinism, informatiile obtinute în calitatea lor de reprezentanti ai statului român, tocmai împotriva statului.

UDMR se teme de o anchetă parlamentară serioasă în privința legalității acestor retrocedări. După Dictatul de la Viena, România a fost nevoită să cedeze Ungariei o suprafață de 43.492 de kilometri din teritoriul său (cu o populație estimată la 2.609.000 locuitori, în majoritate etnici români), Ardealul de nord a fost ocupat de Ungaria. Conform statisticilor, în doar câteva luni, până la 1 ianuarie 1941, din Ardealul de Nord au fost nevoiți să plece peste 100.000 de români, ajungându-se la peste 200.000 la finalul lui 1943. În această perioadă, au fost promulgate de către ocupant o seamă de acte normative prin care instituțiile, persoanele fizice și juridice din Ungaria s-au auto-împroprietărit, în detrimentul autorităților statului român, cu terenuri și imobile. Documentele respective au fost păstrate cu multă precauție în arhivele de la Budapesta. Pe baza efectelor pe care le-au generat decretele respective, printr-o legislație ambiguă și adeseori iresponsabilă, România a consacrat după 1990 furtul proprietăților, legalizând, de fapt, raptul săvârșit de autoritățile Ungariei din acea vreme. În cele ce urmează, evidențiem câteva dintre argumentele și documentele care probează de ce clădiri monumentale din Transilvania, terenuri agricole și păduri au fost revendicate și dobândite prin instanțele de judecată de către moștenitorii sau reprezentanți acestor așa-ziși proprietari sau ai cultelor religioase care, de fapt, s-au auto-împroprietărit. Iată, așadar câteva extrase absolut relevante, în acest sens, din Colecția Decretelor din Ungaria, de la 1941, recent descoperite și traduse care vorbesc de la sine.

Decretul P.M. nr. 1.440 din anul 1941 al ministerului regal maghiar, despre extinderea efectelor actelor normative de drept civil, referitoare la zonele țării din est și din Ardeal, eliberate de sub dominația românească.

Art. 2. Se abrogă achiziția dreptului de proprietate, dreptului de ipotecă sau altor drepturi împovărătoare ori achiziția unui astfel de drept/ pretenții cu scop de întăbulare în cazul acelor imobile situate pe teritoriile reintegrate care s-au aflat în proprietatea organelor publice, instituțiilor publice sau fundațiilor (fondurilor) de utilitate publică, precum și Băncii Naționale a României, în temeiul unor acte juridice (hotărâri, măsuri ale autorităților) încheiate după data de 15 martie 1939.

Art. 3. În cartea funciară se va înscrie în favoarea trezoreriei maghiare de stat acel drept de proprietate sau drept de ipotecă (grevare), care a fost înscris în favoarea statului român sau a vreunui organism al acestuia. Se va înscrie tot în favoarea trezoreriei maghiare de stat dreptul de proprietate sau dreptul de ipotecă, dacă acesta a fost înscris în mod nevalid, conform articolului precedent, în favoarea unei persoane de la statul român, un organism al acestuia sau de la succesorul legal al acestora; dreptul înscris pe baza dobândirii nevalide (nule) trebuie șters odată cu înscrierea dreptului trezoreriei maghiare de stat.

Se va înscrie în favoarea trezoreriei maghiare de stat dreptul de proprietate sau dreptul de ipotecă și când pe baza documentului prezentat cu cererea (petiția) nerezolvata se solicită înscrierea dreptului în favoarea statului român sau a vreunui organism al acestuia…’

Am solicitat, în mandatul meu de prefect, abordarea acestui subiect la nivelul C.S.A.T., fiind o problemă de interes și siguranță națională. O anchetă serioasă asupra retrocedărilor din centrul țării ar scoate la lumină jaful din umbra legii care a prejudiciat și continuă să afecteze statul român. Prin comparație, România nu a reușit, de pildă, să recupereze bunurile și proprietățile valorând miliarde de euro ale Fundației Gojdu din Ungaria. Cu interesele privind proprietățile sale, țara vecină este mult mai precaută și manifestă zgârcenie și prudență. La dărnicie și generozitate, doar România este chiar mai europeană decât Papa”, afirmă parlamentarul în comunicat.

sursa cotidianul.ro