Pagina principala / Timp Liber / Pastorala de Crăciun a PS Virgil Bercea

Pastorala de Crăciun a PS Virgil Bercea

„Vi s-a născut astăzi Mântuitor”
(Lc 2,11)
Dragii mei credincioşi,
Urmând îngerilor din ceruri „iată, vă binevestesc vouă bucurie mare: că vi s-a născut azi Mântuitor” (cf. Lc 2, 10-11). Această bucurie „va fi pentru tot poporul”(Lc 2, 10), bucuria aceasta ne umple şi nouă inimile, sufletele, cugetele şi toată viaţa pentru că Domnul vine, vine din nou ca splendoare a Adevărului, Binelui şi Frumosului. Dumnezeu „cel nevăzut” se face prunc în ieslea Betleemului pentru ca noi să-L iubim şi să-L adorăm. Dumnezeu din Tăriile cerului vine să se aşeze din nou, cuminte şi blând, în braţele noastre într-un fel de parcă ar vrea să ne spună că El ne cunoaşte tuturor şi fiecăruia în parte grijile, preocupările şi problemele de fiecare zi.
În treacăt doar, Evanghelistul ne spune că pentru Maria şi Iosif „nu mai era loc de găzduire …” (Lc 2, 7) în cetatea lui David şi astfel ajung la Betleem într-o peşteră care ţinea loc de grajd. Acolo Dumnezeu s-a făcut om. Acolo s-a născut Christos! Simplu şi uitat de toţi. Acolo s-a născut bucuria şi splendoarea lumii!
Acestea s-au petrecut atunci, s-au întâmplat în urmă cu două mii de ani: „întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit” (Io 1, 11). Simplă şi spontană ne vine întrebarea: dacă astăzi Maria şi Iosif ar bate la poarta casei mele ce s-ar întâmpla? Ar găsi un loc? O întrebare pentru fiecare dintre noi, cerând din partea fiecăruia un răspuns cât mai adânc întemeiat.
Trăim într-o vreme dintr-o perioadă istorică cu trăsături aparte , în care lumea se mişcă foarte mult şi nu doar pentru a face turism. Trăim vremuri agitate şi dramatice în care tot mai multă lume caută un loc de muncă în afara ţării, când nu puţine familii se destramă, copiii rămân acasă fără părinţi, bătrânii sunt lăsaţi singuri, traficul de fiinţe umane ne sperie şi ne umple inimile de îngrijorare şi de revoltă.
Dar, iubiţii mei credincioşi, în aceste vremuri Domnul vine! Avem noi oare un loc, un spaţiu în care El să mai locuiască, avem timp şi bunăvoire să-L mai primim – la noi, în noi? Îl mai putem iubi în aceste condiţii de perpetuă neaşezare? Românii noştri împrăştiaţi prin toată Europa mai sunt doriţi de cineva? Copiii şi bătrânii rămaşi acasă singuri mai au un loc în gândurile şi în sentimentele noastre?.
Domnul vine! Vine, dar nu doar în ziua de Ajun ci în fiecare zi a anului cu toţi aceşti dragi ai noştri încercaţi de soartă. Aceste vremuri în care ni s-a dat să trăim şi să nădăjduim bat la poarta sufletului fiecăruia dintre noi! Aceşti români dragi ai noştri plecaţi printre străini sau rămaşi străini acasă, precum Iosif şi Maria, bat la porţi care adesea nu se deschid. Poate bat şi la poarta Bisericii: i-am primit sau am fost prea ocupaţi, cu mult prea multe griji şi probleme? Poate adesea povara zilei ne face să nu mai auzit bătaia de la poarta Bisericii sau a sufletului. Putem găsi şi motive justificate pentru a nu deschide: suntem obosiţi, în nevoile noastre, nu mai avem timp pentru a asculta, nu mai avem loc nici pentru săraci, nici pentru copii, nici pentru străini! Or, acestea nu sunt justificări ale unei inimi de creştin.
Pentru că, totuşi, Christos vine şi ne aduce bucuria şi lumina şi speranţa! A venit într-un veac care nu l-a primit. Şi, se pare că nici veacul acesta nu prea ştie a-L dori şi a-L primi. În schimb Sfântul Pavel ne spune cum să ne comportăm: „fraţilor, …, nu vă potriviţi cu acest veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit” (cf. Rm. 12,1-2). Trăim sub vremi dar nu trebuie să ne lăsăm copleşiţi de timpuri! Fiecare creştin, întreaga Biserică, după cum ne îndeamnă Sfântul Pavel, trebuie să-şi deschidă nu doar casa şi masa ci inima şi sufletul, viaţa întreagă, viaţa Bisericii spre cei care stau la poartă şi bat. De fapt Christos este Cel care stă la uşă şi bate, poate uneori foarte discret, dar neîndoios El doreşte să vină, să ne transforme, să ne facă mai buni, mai iertători unii cu alţi, mai asemenea cu sfintei Sale făpturi.
Dragii mei,
„Vi s-a născut astăzi Mântuitor”(Lc 2,11),le spune păstorilor îngerul, şi ne-o repetă şi nouă iar corurile cereşti cântă imul de laudă: „Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Lc 2,14) – Gloria in excelsis Deo et in terra pax hominibus bonae voluntatis. Domnul care vine este pacea şi lumina, iertarea şi împăcarea, lumina şi adevărul, binele şi desăvârşirea. Acest cânt al îngerilor ajunge peste veacuri până la noi pentru a înţelege cum este în ceruri şi cum ar trebui să trăim pe pământ.
„Poporul care locuia în întuneric a văzut lumină mare” (cf. Is 9,1) – păstorii în negura nopţii au văzut lumina, slava Domnului care a strălucit în jurul lor iar apoi s-au întâlnit cu „bucuria lumii”, cu pruncul cel nou. Această dumnezeiască frumuseţe a pruncului din iesle, această lumină care a luminat sufletele păstorilor trebuie să lumineze şi viaţa noastră, a tuturor oamenilor. Dumnezeu este cu noi: cu cei de acasă şi cu cei plecaţi prin lumea largă, cu cei tineri şi cu cei vârstnici, cu cei bogaţi şi cu cei săraci, cu cei bolnavi şi cu cei sănătoşi – „Emanuel – fiul născut din Fecioara” (Cf.Is 7,14). Domnul născut pe paie este „pacea noastră”, El „venind, a binevestit pace, … celor de departe şi pace celor de aproape” (Cf. Ef 2,14-17).
Iubiţi credincioşi,
Îngerii, spune Scriptura, „au plecat … la cer”, iar păstorii şi-au spus unii altora: „să mergem dar până la Betleem, să vedem cuvântul acesta” (cf. Lc 2, 15). Să mergem aşadar şi noi împreună cu păstorii la Betleem în peşteră unde Domnul, bucuria noastră, se naşte. Să mergem să-L întâlnim născut pe altare în Sfânta taină a Euharistiei. Vă îndemn, apoi, dragilor, „să mergem şi să vedem cuvântul acesta” făcut trup; să vedem în toţi oamenii „chipul şi asemănarea Domnului” (cf. Fac 1,26); să vedem în toţi cei care bate la poarta sufletului nostru şi la poarta Bisericii pe Christos rătăcitor prin lume, pentru mântuirea noastră. Bucuraţi-vă: astăzi vi s-a născut Mântuitor, … Hristos Domnul!
Sărbători Fericite, haruri şi binecuvântări de la Domnul!
La mulţi Ani!
+ Virgil BERCEA