Pagina principala / Opinii / Careieni cu care ne mândrim: dr. Gavril Aurel Negrean

Careieni cu care ne mândrim: dr. Gavril Aurel Negrean

Negrean C. Gavril Aurel, s-a născut în satul Dindeşti, comuna Andrid, jud. Satu-Mare, la data de 30 august 1932, din părinții Carol Negrean (n. 1892 – d. † 1977) și Ana Donca.

Gavril Negrean își amintește: „Comuna în care m-am născut este situată pe terasele Ierului, un pârâu ce curge liniştit în albia lui meandrând printr-o luncă foarte largă, nefiresc de largă (6-8 km) pentru un pârâu ce izvoreşte în zona de dealuri. Uneori însă se înfurie şi iese din matcă producând inundaţii, aceasta mai ales primăvara la topirea nămeţilor, atunci când sunt. Este pământ mănos în această luncă, unde aveam şi noi, numit „La Cantore”, „La Fenişe”, la „La Chiparoş”. De multe ori în anii secetoşi era salvarea recoltelor. Înainte de asanarea nefericită, erau multe mlaştini, sărături, pajişti dar chiar şi nisipuri şi locuri bune de cultură, ceva mai ridicate. Pe terase erau soluri foarte bune pentru cereale. Se numeau „Fordulău”, „La Beşineu”, „Groapa Ariţului” etc. Cam prin mijloc, meandrând mult, curgea pârâiaşul „Valea Morii”, o mare plăcere pentru mine în copilărie, având în vedere faptul că oferea o schimbare în peisajul monoton al câmpiei plane. Coastele terasei Ierului erau de asemenea foarte atractive pentru mine şi nu numai. Acolo s-a plantat viţă de vie şi era probabil cea mai mare plăcere a mea şi a tatălui meu de a merge la „Vie”….. Străbunicul meu direct se numea Dumitru şi avea un frate Ilie, a cărui linie s-a stins la Dindeşti prin doamna învățătoare Maria Neaţă. Există însă alţi descendenţi, printre care unul, al cărui tată era de fel din Galoşpetreu, Horia Mărieş, ce avea un bunic Negrean, domiciliat în Carei, fratele Doamnei Neață și din linia Ilie, despre care am aflat doar recent pe internet. De la strămoșul Dumitru avem şi o moştenire foarte interesantă, şi anume o ştampilă din fier, cu mâner, pe care găsim iniţialele lui, DN, ştampilă cu care erau marcate animalele, semn că avea turme destul de mari pe care le trimitea undeva la păscut… „

Gavril Negrean a absolvit şcoala primară în satul natal şi a urmat cursurile liceale la Oradea (Liceul „Emanoil Gojdu” – primul an) şi apoi la Carei (Liceul „Vasile Lucaciu”, unde și-a dat examenul de bacalaureat în sesiunea din luna iunie 1951).

„Încă din liceu am fost atras de studiul plantelor. Cel care mi-a insuflat acest lucru a fost profesorul de biologie Paul Pteancu, cel mai bun discipol al lui Alexandru Borza” (N.A.: A. Borza, profesor de botanică la Universitatea din Cluj între anii 1919 și 1947, n. 21.05.1887 la Alba Iulia – d. † 03.09.1971 la Cluj, preot greco-catolic, protopop onorar al Clujului și botanist, întemeietorul geobotanicii în România).

În anul 1964 a absolvit Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti și până în anul 1969 a lucrat ca biolog la Institutul Pasteur din Bucureşti efectuând cercetări asupra unor virusuri aviare şi lucrând preparate antipestoase şi antivariolice aviare. Institutul Pasteur a fost înființat în anul 1895 în cadrul Facultății de Medicină Veterinară, ca Institut de Vaccin Animal. În anul 1909 a fost redenumit în Institutul de Seruri și Vaccinuri. În anul 1920, la aniversarea centenarului nașterii savantului francez Louis Pasteur, numele este schimbat în Institutul de Seruri și Vaccinuri Pasteur.

Din anul 1970 până în 2000 a lucrat la Institutul de Biologie Bucureşti, mai întâi ca biolog, apoi ca cercetător principal. În această perioadă a devenit doctor în biologie în specialitatea botanică. Institutul de Biologie București al Academiei Române s-a constituit în mai multe etape, începând cu anul 1949. În anul 1957, a luat fiinţă primul Centru de Cercetări Biologice din România.

În anul 1960, Centrul de Cercetări Biologice a primit denumirea de Institutul de Biologie “Traian Săvulescu” iar în 1964, toate colectivele de cercetare, dispersate în diferite sedii din Bucureşti, au fost reunite într-o nouă clădire. La începutul anului 1973 se înfiinţează Institutul Central de Biologie, ca structură naţională de organizare a cercetării biologice, având ca institut pivot, Institutul de Stiinţe Biologice din Bucureşti. În anul 1990, Institutul Central de Biologie s-a desfiinţat şi a luat fiinţă Institutul de Biologie care revine în structura Academiei Române. Dr. Gavril Aurel Negrean a ieșit la pensie în anul 2000.

„Sunt încă foarte activ (N.A.: acum, la vârsta de aproape 82 de ani), sunt în câteva echipe de cercetare (Geoparcul Mehedinţi, Cheile Olteţului, Flora judeţului Sălaj, Flora Câmpiei Tisei – partea românească (în colaborare cu dr. Karácsonyi Károly). Lucrez la ediția ilustrată color a Cărţii Roşii a Plantelor din România. Sunt colaborator la un proiect legat de plante invazive sau potenţial invazive din Delta Dunării (Universitatea Bucureşti). Un alt proiect este cel de monitorizare a speciilor ocrotite, de interes internaţional (Institutul de Biologie Bucureşti, Academia Română). Am fost inclus şi în proiectul Natura 2000. De asemenea, sunt în stadiu avansat cu proiectul meu început încă în liceu şi anume Bibliografia Botanică şi Micologică a României, am fișat pe calculatorul meu, într-o bază de date, peste 56.000 titluri, deci ar fi vorba de circa 6 volume. Desigur, mai am în lucru și alte zeci de lucrări de mai mică amploare. În anul 2012 am fost sărbătorit într-un cadru festiv, la Grădina Botanică din Bucureşti (unde am lucrat după pensionare).”

Domeniile de cercetare abordate în activitatea ştiinţifică a dr. Gavril Negrean s-au referit la taxonomia, biologia, ecologia, fitocenologia şi corologia plantelor vasculare; taxonomia, biologia, ecologia şi corologia ciupercilor; relaţiile dintre plante şi ciupercile care le parazitează; sozologia plantelor vasculare; sozologia ciupercilor; ocrotirea naturii; bibliografia botanică a României (peste 55.000 fişe); bibliografia micologică a României (peste 2500 fişer); conservarea în herbare a ciupercilor şi plantelor vasculare din România; biografia unor personalităţi din domeniul biologiei.

Pe parcursul celor aproape 50 de ani în care s-a aflat în slujba cercetării științifice în domeniul biologiei și botanicii, rezultatele activităţii sale de cercetare s-au concretizat într-un număr de peste 900 de lucrări ştiinţifice publicate în reviste și în volumele unor conferinţe interne şi internaţionale. A participat la cinci congrese internaţionale de botanică şi micologie (Franţa, Austria, Serbia, Bulgaria, Chişinău la cooperări bilaterale interacademice (Bulgaria, Suedia).

În fișele lui bibliografice, se trece de obicei, pe scurt: NEGREAN Gavril Aurel, n. 30.08.1932, Dindeşti (SM). [Negrean]. Biolog. Botanică, micologie, ecologie, corologie, taxonomie (plante & fungi), floristică, bibliografie botanică & micologică, istoria botanicii, biografii, ocrotirea naturii, arii protejate, plante rare. Custode: Herbarul BUCM, BUCA & BUC (sporadic). Exsiccata “Herbarium Mycologicum Romanicum”, în coaborare cu O. Constantinescu; lista standard Flora Rm & Micobiota Rm. HERBARE & TIPURI: [BUC, BUCA,BUCM, CL, I, PLOIEŞTI, LI, W, BP, K, SOM]. BIBLIOGRAFIE & BIOGRAFII: Dr. Gavril Aurel NEGREAN – o viaţă dedicată botanicii. Revista „Sănătatea Plantelor”, Bucureşti, Tănase C. & Anastasiu Paulina. 2003. Dr. Gavril Aurel NEGREAN – la a 70-a aniversare. Analele Ştiințifice ale Universității „A. I. Cuza” Iaşi; Dr. Gavril Aurel NEGREAN – o viaţă dedicată botanicii. Simpozionul. Naţional de Micologie, Piatra Neamţ şi Târgu Neamţ. Dr. GAVRIL AUREL NEGREAN: o viaţă dedicată cu pasiune şi profesionalism pentru botanică şi micologie. In: “Simpozionul Naţional de Micologie”, ed. a XIX-a, Bacău, 2007.

Din cele scrise mai sus rezultă că dr. Gavril Negrean este și custodele herbarelor BUCA și BUCM.

Herbarul Institutului de Biologie Bucureşti [înregistrat la Index Herbariorum sub acronimul BUCA – de la Bucureşti (BUC) şi Academie (A)] este o colecţie publică, administrată de Academia Română (AC) prin Institutul de Biologie Bucureşti (IBB). Herbarul BUCA încorporează un număr de aproximativ 400.000 de specimene fiind inclus în circuitul ştiinţific internaţional, principala utilizare fiind cercetarea ştiinţifică. Colecţiile din Herbar includ specimene unice (tipuri) şi/sau cu valoare patrimonială de excepţie, putând fi incluse în categoria TEZAUR a patrimoniului cultural mobil. Majoritatea specimenelor, au valorare de unicat (specii endemice, rare, planşe vechi de peste 75 de ani, colecţii ale unor botanişti iluştrii), putând fi cu uşurinţă incluse în categoria FOND a patrimoniului cultural mobil.

În acest herbar, se mai află şi o importantă colecţie de briofite colectate de pe întreg cuprinsul ţării (peste 20.000 de exemplare, până în prezent au fost inventariate un număr de 5.044 de eşantioane). Având în vedere faptul că oraşul Bucureşti a pierdut cea mai mare şi importantă colecţie de plante din România în timpul bombardamentelor din 1944, Herbarul BUCA devine a doua colecţie ca mărime din România (după cea de la Cluj – CL) La bombardamentul din 1944 (ţinta a fost Ministerul de Război, dar cele 99 bombe au căzut în Grădina Botanică din apropiere) nu a ars tot herbarul, dintre plantele superioare au scăpat 3 dulapuri iar celelalte 4 grupe de aşa zis plante inferioare au scăpat toate şi este vorba de câte circa 80.000 specimene pentru fiecare din cele 4 grupe (Alge, Ciuperci, Muşchi, Licheni).

30 august 2005. Gavril Negrea. Autoportret realizat în lut și apoi turnat în ipsos. Înaintea studiilor pe care le-a făcut la Universitatea Bucureşti, Facultatea de Biologie, Gavril Negrea a frecventat și Facultatea de Belle Arte, secția sculptură. Profesor la modelaj i-a fost Spiridon Georgescu, autorul Monumentul Eroilor din Arma Geniului (zisă și Statuia  geniului „Leul” sau, simplu „Leul”.)

Herbarul Micologic al Institutului de Biologie Bucureşti (înregistrat la Index Herbariorum sub acronimul BUCM – de la Bucureşti (BUC) şi Micologic (M)) este o colecţie publică, administrată de Academia Română (AC) prin Institutul de Biologie Bucureşti (IBB). Herbarul Micologic al Institutului de Biologie Bucureşti a fost înfiinţat în anul 1928 la iniţiativa lui Traian Săvulescu. Pe data de 14 august 1975 a fost înregistrată declaraţia cu numărul 5035 către Oficiul pentru Evidenţa Patrimoniului Cultural Naţional prin care cele 42.000 de exemplare de fungi erau declarate ca fiind bunuri susceptibile să facă parte din patrimoniul cultural naţional. Prin activităţiile de cercetare ale specialiştilor din cadrul Institutului şi de schimb cu colecţiile similare din ţară şi străinătate, herbarul s-a îmbogăţit cu noi specimene. În prezent, colecţia cuprinde circa 137.211 de specimene, cele mai multe fiind fitopatogene. Herbarul conţine exemplare colectate din România dar şi din alte ţări şi deţine exemplare tip, de importanţă internaţională.

Specimenele sunt aranjate în grupe sistematice mari, astfel încât găsirea unui anume exemplar este relativ uşoară. Materialele de importanţă excepţională: 94 de exemplare tip (tipuri nomenclaturale): Holotypus, Lectotypus, Isotypus, Neotypus etc.; exemplarele vechi, cu valoare istorică; exemplarele care se regăsesc în Lista Roşie Naţională a Macrofungilor.

În anul 2009, sub egida Academiei Române, Institutul de Biologie Bucureşti, a apărut la Editura Academiei Române publicaţia de interes naţional şi regional balcanic, intitulată „Cartea Roşie a Plantelor Vasculare din România”, autori Gheorghe Dihoru și Gavril Negrean. Cartea are 630 pagini format A4 şi cuprinde 548 de taxoni (specii şi subspecii). Pentru fiecare taxon s-a realizat o micromonografie, prezentată în ordine alfabetică, care conţine informaţii cu privire la: taxon, statutul de conservare, taxonomie (cu imagine iconografică), corologie (inclusiv harta distribuţiei la nivel naţional), areal, habitat, cenologie, biologie, importanţă, factori limitativi, măsuri de conservare, bibliografie.

Activitatea ştiinţifică a dr. Gavril Negrean fost recompensată cu Medalia Linnaeus la „5th European Conference on Conservation of Wild Plant” PLANTA EUROPA, 2007 și Premiul Emanoil C. Teodorescu al Academiei Române în anul 2011 pentru lucrarea „Cartea Roşie a Plantelor Vasculare din România”. Gavril Negrean este referent ştiinţific al revistelor „Acta Horti Botanici bucurestiensis”, „Biológia” (Szombathely), „Kanitzia” (Bratislava); face parte din asociațiile științifice interne Comisia Monumentelor Naturii din România, Academia Română (din 1964), Societatea Micologică din România (din 1999) în calitate de vicepreşedinte, Societatea de Ştiinţe Biologice din România (din 1964), Asociaţia Grădinilor Botanicce din România; este expert în domeniul bunuri de importanţă ştiinţifică botanică la Ministerul Culturii; colaborează la Atlas Florae Europaeae. Editura Jalas & al. Helsinki, etc.

Dr. Karácsonyi Károly ne scria recent: „Gavril Negrean nu este numai un foarte bun specialist, dar şi un om deosebit de corect şi modest. Ne cunoaştem de aproape patru decenii. Mă bucur că mai putem colabora şi în prezent şi sper că vom putea colabora şi în viitor.”

 

Iar dr. Gavril Negrean ne scria și el la rândul lui: „În prezent colaborez cu dr. Karácsonyi Károly la lucrarea „Flora Câmpiei Tisei, partea românească”. O să mergem împreună și la un conferință științifică care va avea loc la Sopron, în Ungaria, prin luna martie (N.A.: Actual Flora and Vegetation Research in the Carpathian Basin X. International Conference. Sopron, 7-9 March 2014)… Avem o lucrare interesantă despre migraţia plantelor, nişte idei mai vechi materializate cu argumente botanice de prin Sălaj, culese mai ales anul acesta .”

Spațiul nu ne permite să prezentăm în detaliu referințele bibliografice ale lucrărilor științifice la care dr. Gavril Negrean și dr. Karacsonyi Karoly au fost coautori de-a lungul anilor, listăm aici doar anul publicării lucrării și titlul ei. 1980: Situaţia actuală a florei şi vegetaţiei nisipurilor din nord-vestul ţării şi perspectivele de conservare; 1984: Panicum dichotomiflorum şi Sida spinosa; 1987: Contribuţii la flora Munţilor Oaş-Gutâi (jud. Satu-Mare); 2002. Flora şi fauna Văii Ierului (înainte şi după asanare); 2003: Flora şi fauna Ecedei – de la mlaştină la câmpie; 2005: Flora, vegetaţia, fauna şi ecologia nisipurilor din nord-vestul României; 2009: Eriochloa villosa – a new alien Graminaceae species for Arad County (Romania); 2010: Semina plantarum spontanearum anno 2010 in regione Sânpetrul Mare S (Movila Şişitac) (TM) lecta. Catalog Seminţe;  Remarkable site for plants in Vinga – Arad; Arealogic concentrations of are plants in the Izvorin Valley – Mânăştur; Black list of alien plant species in the Romanian Western Plain; New and rare plants in Romania’s Western Plain; 2012: Phytogeographical characters of the West-Plains (Romania) in the light of the new floristical researches; Caracterul fitogeografic a regiunii floristice panonice din România; 2013: O pădure de stejar pedunculat cu Molinia caerulea din Câmpia de Vest a României.

Autorul este de părere că nu poate exista un gest mai drept, mai logic și mai nobil din partea consilierilor locali ai unui oraș multicultural si multietnic cum este Careiul, decât acordarea simultană a înaltului titlu de Cetățean de Onoare al municipiului domnilor dr. Gavril Aurel Negrean și dr. Karácsonyi Károly, doi reprezentanți de vârf ai școlii și culturii careiene, doi oameni de știință, doi botaniști excelenți, doi specialiști de frunte ai domeniul numit biologie căruia amândoi i-au închinat cu pasiune și cu devotament întreaga lor viață, doi prieteni onești și doi neobosiți colaboratori timp de aproape patru decenii pe tărâmul cercetării științifice, acest lucru chiar și zilele noastre, când au ajuns amândoi la vârsta senectuții.

Acesta este de fapt și motivul principal pentru care am ținut să scriem aceste câteva rânduri, care, sperăm noi, vor avea puterea să-i convingă și pe decidenții responsabili.

Iar celor doi îndreptățiți candidați la titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Carei, le dorim din inimă și cu mult drag, viață lungă cu multă sănătate și cu multă putere de muncă.

Horia Mărieș

București 14 ianuarie 2014     

 

 

 

comentarii