Tupeul UTC-iștilor din Careii-Mari în anul 1945 e.n.

• publicat la: 21 January 2014
Tupeul UTC-iștilor din Careii-Mari în anul 1945 e.n.

În ce privește datele calendaristice, Securitatea mințea foarte rar. Aveau foarte mare grijă la  corectitudinea datelor scrise în rapoartele informative și care erau ușor verificabile. În schimb, băieții mințeau de stingeau atunci când se ocupau de “beletristică”, atunci când însăilau povești contrafăcute despre tine, bazate pe textele pe care le primeau în avalanșă de la diverși informatori “binevoitori” (unii plătiți, noi având dovezi certe în sprijinul acestei afirmații).

Da, este adevărat. Unchiul meu Alexandru G. Mărieș (n. 20 aug. 1909, Galoșpetreu – d. † 20 ian. 1997 București), fratele mai mare al tatălui meu, a fost director-învățător la Școala Elementară Română din Carei între 1 martie 1945 și 18 noiembrie 1948.

La începutul anului 1945 Careiul se afla încă sub administrație sovietică. Stalin mai juca pe atunci alba-neagra cu sentimentele românilor și ale ungurilor, șantajând practic ambele Guverne, miza majoră fiind, evident, răspunsul la întrebarea “cui să-i aparțină după tratatul de pace, Ardealul de Nord.?” Sub protecția puternicei armate sovietice staționată în zonă ca armată de ocupație și nu ca una de “eliberare”, încep să apară și în Carei primii germeni ai formațiunilor politice comuniste. Până atunci a fost o pauză totală de comuniști în Carei, mai ales pe vremea administrației horthyste, survenită după Diktatul de la Viena. Înainte de anul 1940 autoritățile românești se dovediseră a fi puțin mai îngăduitoare. Se cunoaște cazul unui om cu vederi de stânga din Carei, care, ca să scape de supravegherea Siguranței, a plecat să-și caute de lucru prin București unde a devenit ilegalist și s-a făcut pierdut prin mahalale. După război, fiul acestuia, având cert o “origine sănătoasă” avea să fie trimis la un post diplomatic în America de Sud de unde a fost nevoit să revină în țară nu după mult timp, iar apoi le-a cerut ștabilor comuniști de pe la București să fie trimis în orașul lui natal, în Carei, unde a deținut funcții înalte în aparatul de partid precum și funcții de director pe la întreprinderile de stat locale în anii ’50 și ’60.

Cert este că în ziua de 25 octombrie 1944 nu găseai nici măcar un picior de comunist în Carei.

Însă, imediat după aceea, oportuniștii au simțit imediat mirosul plăcut al profitului personal pe care l-ar aduce aderarea la formațiunile politice de stânga și așa se face că partidul comunist a început să crească d.p.d.v. numeric, în el găsindu-și locul toate scursorile societății, toți pierde-vară, toți speculanții, toți cei care sperau că în acest fel își vor mai putea spăla, ascunzându-le, păcatele politice făcute în cei patru ani anteriori, toți cei neșcoliți, toți cei care au înțeles foarte repede că a fi comunist și cu armata sovietică ca sprijin, cresc considerabil șansele celor care încă mai sperau, celor care încă mai visau (ca și în zilele noastre), la anularea sau la revizuirea prevederilor Tratatului de la Trianon, toți cei care vehiculau pe față idei revanșarde, toți cei care visau la “autonomia Ardealului” (ca și în zilele noastre), la revenirea Partiumului la “țara-mumă” (ca și în zilele noastre), precum și unii dintre cei întorși din lagărele de concentrare naziste. Aceștia urmau să devină apoi, pentru următoarele patru decenii și jumătate “nomenclatura”, clasa conducătoare a viitoarei societăți românești, a regimului de democrație populară.

Pe baza unor astfel de premize ia nastere și în Carei, ca peste tot în țară, “Uniunea Tineretului Comunist Organizația din Careii-Mari” (“Kommunista Ifjak Szövetségének Nagykárolyi Szervezete”). Fiindcă membri organizației se cam plictiseau sau fiindcă nu aveau un loc de muncă stabil sau fiindcă nici nu erau în stare fiindcă nu-i prea ducea capul să-și găsească unul, membri U.T.C. Carei se adunau pe la diverse ședințe și puneau țara la cale, țară pe care și-ar fi dorit-o să ajungă doar așa cum le-ar fi convenit lor să fie.

Aceasta a fost de fapt cu adevărat prima generație a “ceaușeilor”, fiindcă primul secretar general al U.T.C. a fost o calfă de cizmar numită Nicolae Ceaușescu, care a ocupat această funcție din 23 august 1944 până în luna iunie 1945.

Cea de a doua generație a “ceaușeilor” avea să fie a copiilor nevinovați, mulți dintre ei nedoriți de părinții lor și care aveau să se nască în perioada 1968-90, după ce fostul prim secretar general al UTC din anii 1944-45 avea să interzică avorturile și să descurajeze folosirea mijloacelor contraceptive.

Una din ședințele membrilor “Kommunista Ifjak Szövetségének Nagykárolyi Szervezete” (U.T.C. Organizația din Careii-Mari) a avut loc în ziua de 27 aprilie 1945, la sediul acestei. Transcriem integral traducerea procesului verbal ce s-a născut cu această ocazie și care a fost redactat în limba maghiară, sub antetul organizației citate.

PROCES VERBAL

Sugerat la sediul U.T.C., în data de 27 aprilie 1945.

Sunt prezenți: Ámán Antal, Ősz Mihály, Valdmann Ferenc, Serli József, Marosházi Tibor, Nemes Gusztáv, Hajdu István, Lehman László, Veibli Lajos, Hevele Ferenc.

(N.A.: Au mai semnat acest proces verbal: Friedenstein Mátyás, Rozner Mihály, Itéb Laicos).

Subiectul.

Act de acuzare împotriva învățătorului Mărieș, înaintat “Comisiei de purificare a profesorilor și învățătorilor” în care, în numele tineretului careian, cerem arestarea sau internarea imediată a respectivului domn. (N.A.: Documentul a fost înaintat implicit și serviciilor de securitate din aceea vreme, adică “Biroului de Siguranță” din Carei), 

Justificare.

Având în vedere faptul că respectivul domn a fost cel mai fidel executant al politicilor fasciste de jupuire a oamenilor, în școală s-a purtat animalic față de tineri. La activitățile străjerești le ținea prelegeri despre lupta împotriva bolșevismului și în discursurile sale a accentuat de mai multe ori faptul că poporul român este superior altor popoare și că este destinat să conducă alte popoare. In școală nu era permis să se vorbească ungurește. Pe cei care vorbeau totuși ungurește îi sancționa obligându-i să plătească o sumă de bani sau îi bătea astfel încât nu mai îndrăzneau să vorbească ungurește timp de o săptămână. Așa cum am amintit deja mai sus, a plantat incitări șoviniste în sufletul tineretului.

Am citit procesul verbal în față acuzatorilor și aceștia l-au înțeles.

Careii-Mari, 27 aprilie 1945.

(Semnături)

P.S.: Adăugăm că domnul Mărieș i-a forțat pe muncitorii din fosta Fabrică de Hârtie să învețe în limba română, iar cei care nu frecventau orele erau pedepsiți și din acest motiv mulți muncitori buni au rămas șomeri. Apoi, a vrut să introducă în fabrică măsura ca numai 15% dintre muncitori să fie maghiari sau alți minoritari iar restul de 85% să fie români. Această idee nu i-a reușit însă fiindcă fabrica a fost mutată la Ploiești.

Nu fac prea multe comentarii privind josnicia și/sau falsitatea acuzațiilor mâzgălite pe acel petic de hârtie igienică care s-a dorit a fi un proces verbal. Nu am cum să verific dacă cele afirmate în așa zisul “act de acuzare” sunt adevărate sau nu. Admit însă faptul că unele acuzații pot să fie parțial adevărate în sensul că învățătorul din acele vremuri putea fi (foarte) sever cu elevii care nu voiau să învețe carte, inclusiv cu cei ce nu voiau să învețe de loc limba română într-o școală cu predare în limba română. Dar celelalte acuze erau mai mult ca sigur neadevărate, erau doar niște invenții murdare și grosolane. Nu cred în nici un caz că învățătorul-director Mărieș le aplica elevilor amenzi sau că îi bătea. Cine avea bani pentru plătit amenzi în sărăcia aia, imediat după război?

Că îi mai urechia sau că îi mai trăgea de moț pe elevi din când în când, asta cred. Se purta pe vremea aceea moda aplicării micilor corecții fizice elevilor în școli. Invățătoarea mea din clasele primare, în perioada 1954-59, d-na Florica Diaconu, era cunoscută în tot Careiul ca fiind una foarte strictă, dar care obținea rezultate foarte bune cu elevii ei. Părinții elevilor încercau prin orice mijloace să obțină ca copilul lor să ajungă în clasa la care preda învățătoarea Florica Diaconu. Iar ea în scimb, te mai altoia cu liniarul peste palmă sau te și urechia, dacă te scotea la tablă și tu nu știai lecția. Nu ținea seama cine era copilul respectiv, cine îi erau părinții. Prietenul și colegul meu Miță Petrușca, fiul unor profesori eminenți din Carei, era “clientul” ei preferat. Era urechiat des, fiindcă nu prea învăța, îi plăceau prea mult joaca, iepurii și porumbeii călători. Florica Diaconu l-a tras de atâtea ori pe Miță de urechi în primele clase primare încât el a purtat apoi întreaga lui viață niște urechi mari, clăpăuge, bine depărtate de țeastă. Dar până la urmă, și asta în mare parte și datorită învățătoarei Diaconu, a ieșit din el un om de toată isprava.

Însă a pretinde unui învățător român, care pe deasupra mai era și directorul Școlii Elementare Române, ca acesta să nu le ceară elevilor săi în mod foarte serios, să-și însușească limba română, limbă în care se predau materiile școlare, fiindcă această cerință îi “stresa” prea mult pe elevii având o altă limbă maternă decât cea română, mi se pare azi a fi o dovadă de impertinență, de nesimțire, de tupeu cu totul și cu totul ieșite din comun. În plus, faptul că futeciștii respectivi, reuniți într-o gașcă special selectată pe criterii etnice (N.A.: Interesant, nu văd numele nici măcar al unui singur român pe listă, oare românii din Carei chiar nu se înscriseră de loc în U.T.C. în anul 1945, acesta fiind dominat numai de unguri și de evreii de cultură maghiară?) mai cereau imperativ și arestarea sau internarea imediată (adică pedepsirea cu închisoarea) a severului învățător Mărieș, și asta, adresându-se unei, se pare, atotputernice “comisii de purificare” precum și, implicit, organelor represive ale securitații statului, este un act josnic, demn doar de jegurile și de scursorile unei societăți jalnice, gest al unor indivizi care prin actul respectiv sau transformat fără nici o putință de tăgadă în informatori/turnători (besugók) de cea mai joasă speță, lucru care i-a descalificat apoi definitiv în ochii celorlalți locuitori ai Careiului și i-a transformat automat în niște suboameni total lipsiți de caracter. Pe scurt, este clar că cei 12 uteciști voiau pur și simplu să-l “termine”, să-l elimine definitiv pe învățătorul român. Nici nu mă mir, fiindc[ prea îi suna numele românește. Dacă l-ar fi chemat Möriesh de exemplu, și nu Mărieș, l-ar fi lăsat în pace.

Tare aș fi curios să aflu dacă vreunul dintre cei 12 viermi semnatari ai denunțului, au avut până la urmă ceva de profitat, dacă și-au primit din partea regimului comunist cei “treizeci de arginți”,  banii lui Iuda, răsplata dată de obicei turnătorilor, în urma mârșăviei comise.

 Oare nenorociții ăia or mai fi azi în viață? Întreb asta doar fiindcă tare mi-aș dori și tare mi-ar mai face plăcere să le arunc de-a dreptul în față vre-o două vorbe dulci și neaoșe, așa cum de fapt și merită, și astea, chiar în limba lor maternă. Ei trebuiau să aibă în anul 1945 în jur de 18 ani, asta înseamnă că azi ar trebui să aibă în jur de 85 de ani. Mai sunt anumite șanse, este drept, minime, ca unii dintre ei să mai fie și azi în viață. Dacă este așa, eu unul îi voi aștepta cu cea mai mare nerăbdare să iasă pe piață, pentru o eventuală confruntare cu mine. Asta dacă nu sunt și niște lași abjecți pe deasupra.

 Ce noroc imens putem să avem noi, cei care mai trăim și azi, fiindcă astfel de lucruri nu se mai pot întâmpla în Carei, nu-i așa? Acum există o deplină armonie între toți locuitorii Careiului, indiferent de etnia din care fac parte. Dar și dacă este așa, dacă există armonie, eu sunt convins că locuitorii municipiului Carei mai pot învăța câte ceva în plus privind relațiile de bună conviețuire și din lecturarea unor snoave foarte vechi, așa cum este și textul pe care l-am supus atenției Dvs. azi.

Horia Mărieș

București, 18 ianuarie 2014

 

comentarii

de emil la 22 January 2014 - 14:55

Nu e de mirare ca limba romana e problema centrala în denunțul “uteciștilor” careieni, pentru ca ăștia doar ce înlocuiseră steagul lui horthy(cultorul) miklos cu cel rosu, al comuniștilor și al URSS. Altfel spus, niște etnici unguri care au folosit calitatea de “tineri comuniști”, dobândită peste noapte, pentru a denunța un învățător roman ca fiind fascist. Evident, fascismul unguresc al lui horthy nu se pune, ala s-a șters tot peste noapte, asa cum au devenit ei comuniști. Asa cum tineri de aceeași teapa cu scursorile astea clamau cu îngrijorare în 1944-45 “Se întorc fasciștii la casele lor!”. Evident, “fasciștii” erau romanii care fuseseră deportați de regimul democratic și civilizat unguresc, instaurat de horthy, amiralul din Pula, în Ardealul de Nord în perioada 1940 – 1944, sau cei care părăsiseră Ardealul cedat din proprie inițiativă, pentru a nu fi supuși politicii ungariste.

de careian la 22 January 2014 - 19:02

Stimate d-le Horia Marieș!
De mult timp urmăresc cu interes intervențiile domniei voastre,spuneți lucrurilor pe nume,nu menajați matrapâzlicurile conducerii actuale a municipiului nostru.În majoritatea cazurilor,mă raliez cu cele spuse,trebuie să fii orb și lipsit de logică,să fii un fanatic extremist al nației tale,să nu observi ,,afacerile,, și licitațiile cu dedicație,să nu-ți pese de urbea ta.Un singur lucru nu mi-a plăcut,de multe ori vedeți lucrurile prin ,,ochelarii naționalismului,,deși faptul ca UDMR-ul este la putere,se datorează democrației în primul rând, nu faptului că maghiarii sunt încă majoritari în Carei.Această fragedă majoritate,se topește în fiecare zi,din varii motive,emigrare (la sfârșitul anilor 80,din Carei și zona limitrofă au plecat legal sau ilegal peste 2 mii de familii ),căsătorii mixte ( cunosc in oraș Atilla ortodox și Decebal reformat ).Horribilum dictu, grofii din conducerea centrală și locală,la recensământ se adresează vorbitorilor de maghiară mai tuciurii cu ,, magyar testverek,, iar șvabilor reamintândule că limba lor de comunicare este maghiara,provocând dureri de cap aliatului FDG,personal lui Muller Jancsi bacsi (germanizatorul de vază a orașului ).Complect alta era această majoritate la 19 aprilie 1919,în anii 20 ai secolului trecut,în aprilie 1945,și în anii 60 (ați constatat-o și d-voastră )sau în anii 70,când eram eu elev.Au condus cumva maghiarii,prin comuniștii lor sau evrei de cultură maghiară?Dacă țin bine minte,căci sunt mai tânăr ca d-voastră,ultimul primsecretar maghiar a fost Szilagy Maty ( care într-adevăr vorbea catastrofal românește) dar nu cred că discrimina pe români,după el până în decembrie 89,începând cu Rogojan (un bucureștean iubit și respectat de locuitori numit în 65),până la tov. Șter (o catastrofă de analfabetă.

de Horia Mărieș la 22 January 2014 - 19:52

@careian

V-aș răspunde cu placere dar de câtva timp nu ma lasa sa postez comentarii mai lungi, lucru care, sincer, ma cam enerveaza. Mesajul pe care-l primesc este

Pagina nu a fost gasita
Ne pare rau, dar ce ati cautat nu exista.
Incercati sa cautati pagina dorita in sectiunile din pagina principala.

de Horia Mărieș la 22 January 2014 - 19:56

(1)
Povestea relatată, deși una foarte veche, având aproape 70 de ani, fără doar și poate un subiect sensibil, am tratat-o cât am putut eu să o tratez de serios și cu responsabilitate.
Așa vreau să procedez și în cele ce urmează și dacă voi putea, deși este vorba de un membru al familiei mele, voi încerca să fiu cât mai detașat de subiect, cât mai fără de patimă.

Oare despre ce “fascism” poate fi vorba aici? Până și cuvintele sforăitoare aruncate în prima fază a acuzării formulate de cei 12 împotriva învățătorului Mărieș, ponegrit ca fiind “cel mai fidel executant al politicilor fasciste de jupuire a oamenilor”, par să fie copiate mot-a-mot dintr-o broșură interbelică de propagandă bolșevică, de sorginte sovietică.
Ceva de genul expresiei “exploatatorii capitaliști care jupoaie de piele clasa muncitoare” text care mie unuia, care am trait cam tot pe atunci, mi se pare foarte familiar.

Dar: “E o crimă să ştirbeşti demnitatea proprie a cuiva.” – citat din Antoine de Saint-Exupery.

Cât de bine-l cunoașteau cei 12 pe învățătorul Mărieș când acesta a lipsit de fapt din zona Careiului în toată perioada celui de al II-lea război mondial și s-a reîntors la Carei doar după eliberarea Ardealului de Nord? Nu-l cunoșteau absolut de loc.
Dar să arunci cu o piatră (falsă) este extrem de simplu, de ușor, fiindcă întotdeauna se vor găsi destui nebuni (securiști mai ales) care să o ridice de jos.

Învățătorul Mărieș s-a căsătorit în anul 1940, soșia lui fiind tot învățătoare. După cedarea Ardealului de Nord urmare a celui de “Al doilea arbitraj de la Viena”, și el, ca toți ceilalți membri ai familiei mele, în afară de părinții lui bătrâni și de fratele lui cel mai mare care-i îngrijea pe bătrâni la Galoșpetreu, au fost obligați să plece în bejenie, să se refugieze în România. Nu fiindcă voiau ei neapărat să părăsească ținutul în care s-au născut, au copilărit și și-au întemeiat familii, ci fiindcă “asta a fost piesa” regizată extrem de prost, de mai marii vremii, de Hitler, Mussolini, Joachim von Ribbentrop, Galeazzo Ciano, Stalin, Molotov și alți scelerați.
Au ajuns până la Petroșani, în județul Hunedoara unde li s-a născut primul copil, un băiat, în luna iulie 1941. Apoi, cei doi soți învățători își găsesc amândoi serviciu în aceeași școală din orașul Liscani, fostul județ Hotin, în Basarabia, la 105 nord de Suceava, unde li se naște cel de al doilea fiu, în luna decembrie 1942. La începutul anului 1945 cei doi învățători și cu cei doi fii ai lor în vârstă de 4 respectiv de 3 ani, se reîntorc la Carei și încep să profeseze din nou ca și învățători la o școală din localitate. La sfârșitul anului 1945, în luna octombrie, li se naște la Carei cel de al treilea copil, o fată. Despre ce fel de “fascism” ar fi putut fi vorba în cazul învățătorului Mărieș, ocupat până peste cap cu toate necazurile și cu toate grijile inerente ale unei familii refugiate, cu câștigarea pâinii cea de toate zilele învățând în fiecare zi carte niște amărâți de copii pe timp de război, ocupat în viața privată cu conceperea și cu creșterea propriilor săi copiii? Numai niște minți imbecile și bolnave, extrem de rău intenționate, care voiau cu tot dinandinsul să-i facă rău, puteau scorni astfel de gogoși sfruntate și răsuflate despre el. Lucru care de altfel, s-a și întâmplat.

Fantomele trecutului încep însă, încetul cu încetul, să iasă la iveală. Mi-am pus întrebarea mai sus “dacă vreunul dintre cei 12 viermi semnatari ai denunțului, au avut până la urmă ceva de profitat, dacă și-au primit din partea regimului comunist cei “treizeci de arginți”, banii lui Iuda, răsplata dată de obicei turnătorilor, în urma mârșăviei comise.”

Până în prezent răspunsul pare să fie afirmativ cel puțin în cazul a doi indivizi listați mai sus și despre care am primit deja semnale.

de Horia Mărieș la 22 January 2014 - 20:00

(Urmeaza) (2) sunt nevoit sa-mi rup comentariul in trei bucati.

de Horia Mărieș la 22 January 2014 - 21:01

(2) Mai întâi, cu voia Dvs., o să vorbim puțin despre primul aflat pe listă, despre mult stimabilul ifjab ÁMÁN ANTAL, întâlnit ceva mai târziu, ca de exemplu în anul 1974, în “literatura de specialitate” adică în dosarele Ministerului de Interne, Direcția Secretariat Juridică, dosar nr. 3632 referitor la Ordine, Circulare Originale, nr. 90112 la 90150 anul 1974 (cei curioși îl pot consulta pe site-ul CNSAS la Documente> Acte Normative), sub numele românizat de Colonel AMAN ANTONIU – I.M.M.B (Inspectoratul de Miliție al Municipiului București), din Grupa de Control (deci un mare șăf, adicătelea unul din ăia care doar îi controlează pe alții, în rest se odihnesc ca niște belferi și dau doar lindicații), pomenit în documentul Strict Secret înregistrat la MAI-DSJ la nr 13/090136 din 16.07.1974.
S-ar putea să-mi spună unii că este doar o simplă potriveală de nume, fiindcă cel numit în Carei în 1945 ifj. ÁMÁN ANTAL nu poate fi acceași persoană cu cel numit în anul 1974 în București Colonel AMAN ANTONIU. Abia aștept să mi se spună așa ceva, ca să le trântesc sub nas și fișele personale ale individului, aflate în Arhiva Națională, în Fondul CC al PCR, Secţia Organizatorică – „Dosare-Anexe”.

de barbie la 22 January 2014 - 21:12

si pentru domnu primar si vice nu se poate gasi ce au facut pe vremea utecistilor si peceristilor si cum au ajuns pe asa functii asa doi prosti smanglanti?
unu cu moara si altu cu mobila data la hungaria fara acte,

de careian la 22 January 2014 - 21:48

Dar să vedem atunci ce vă deranjează pe domnia voastră în legătură cu acei tineri uteciști,cu nume maghiare și evreiești,care au tupeul să redacteze cereri și procese verbale în limba maghiară(mult timp încă se va numi PC din România),în anno domini aprilie 1945.Nu știu dacă domnia voastră n-a fost tov. în UTC,dar am o bănuiala că ați fost membru de partid în național-comunismul cizmarului invocat,alături de mine și alți 4 milioane deținători de carnete.Eu am intrat în partid din crez și nu din oportunism,am și acuma carnetul la arhiva,nu l-am rupt ca tov. Corneanu (fost primsecretar orașean)nu am strigat Jos comunismul ca el,nu am renegat sistemul care m-a făcut om,căci altfel rămânea turnător (meseria lui de bază turnător metale)și acuma.
Am evocat toate astea,ca să ne punem întrebarea oare acei tineri(viermi după părerea autorului)nu au intrat în UTC din crez?Evreii aceștia scăpați din holocaust,s-au pus la aceiași masă cu tineri din nația care i-a dat pe mâna naziștilor,cu acești pui de hortiști,oare de ce ?Oare nu de aceea că ei,au văzut moartea cu ochii și fiind eliberați de sovietici,dacă au fost la Auschwitz-Treblinka,au crezut în noua societate,pe care o promitea tov Lenin (evrei comuniști au fost de la părintele Marx pana la Troțki)Acești evrei,după ce li s-au confiscat de hortiști averile în timpul deportării,au avut în majoritatea cazurilor,doar hainele de pe ei,dar inima plină de ură față de tot ce însemna fascism și naționalism,supraviețuitorii îmbrățișând internaționalismul,oare nu comuniștii propovăduiau astea?

de Horia Mărieș la 22 January 2014 - 23:15

Șefu’ @comunist din convingere @careian. Vă respect convingerile pollitice, chiar dacă sunt de stânga,
Dar nu vă respect ca persoană fiindcă sunteți un laș, scrieti și faceți pe viteazul și pe deșteptul doar sub acoperirea anonimatului.
Măcar aia 12 delatori impuțiti au avut curajul să semneze. Dar dumneata n-ai. Dar ei tupeul să ne dai lecții. Merci, dar de la astfel de oameni, nu putem să le primim.

de Horia Mărieș la 22 January 2014 - 23:24

Ajunsese bine, la cca 30 de ani de când mâncase rahat cu polonicul la ședința din 27 aprilie 1945 az ifjab ÁMÁN ANTAL, membrană de bază în a Kommunista Ifjak Szövetségének Nagykárolyi Szervezetáben, nu-i așa? Funcție mare în Miliție, bani căcălău, grămezi de servicii pe gratis, protocoale peste protocoale, viață roz pentru toți ai lui, etc., etc. Merită să mânânci rahat din gros, să fii egy aljas es hazudozo besugo, ca să trăiești bine apoi aproape întreaga viață? Da, pentru cei care nu sunt altceva decât niște javre ordinare, merită.

Despre cel de al doilea ins aflat în atenția noastră în ziua de azi, recunoaștem că n-avem încă dovezi scrise care să ne sprijine afirmațiile. Dar acestea merită totuși deplină crezare fiindcă sunt obținute dintr-o sursă extrem de credibilă și vor putea fi probate cât ai zice pește și cu cea mai mare ușurință dacă vom cerceta doar o mică parte din arhiva Primăriei Municipiului Carei. Asta dacă nu o va face cumva, din pură curiozitate și numai pentru ca să ne contrazică, distinsul ziarist local școlit pe la Ștefan Gheorghiu, a legtisztelteb B.E. úr, fiindcă numai el are acces la arhivă, cum de altfel tot numai el are acces si la colecția ziarelor N&K și Szatmármegyei Közlöny. Cei al lui, e pus de primaș deoparte, chiar dacă a fost șutit din biblioteca municipală pe la sfârșitul lunii decembrie ’89, sau imediat după accea, așa cum ne-au relatat nu de mult, martori care mai sunt încă în viață. Numele celui de al doilea celovek tavarisci futecist în anul 1945 este VALDMAN(N) FERENC. Ăsta a ajuns mare director al O.C.L. Carei. ESte vorba de intreprinderea aia de stat, socialistă care se ocupa cu comerțul, cu alimentarele, cu magazinele textile și de tot felul prin Carei. Iar ăsta, cinstitul și onestul șoptitor informator VALDMAN FERENC a fost marele ei boss. Nici nu știu pe care dintre cei doi trebuie să-l felicit mai întâi, pe AMAN sau pe VALMAN. Care din ei a ajuns mai bine zburând pe aripile comunismului. În mod cert, și ăsta, VALDMAN FERENC și-a luat din plin tainul de besugó de la Secu și de la comuniști. Păi ăsta pe vremea când a fost boss la O.C.L. Carei cred ca n-a făcut altceva decât a mâncat, a băut, süa distrat, a petrecut éi s-a îmbracat de-a moaca, atât el cât și toate neamurile sale. De la atâtea chilhanuri, chefuri și petreceri pe gratis, de la atâta băutură și mâncare îndesată în burdihan, tipul până la urmă a crăpat, sau a főcut infarct cardanic. Să-i fie țărâna ușoară. De morți, numai de bine. Așteptăm ca inteligencia de primaș să-l facă Cetățean de Onoare pentru serviciile incomensurabile aduse orașului. Individul ăsta chiar merită fiindcă a scăpat și de acuzația de delapidare din averea poporului.

Hai viermilor, râmelor, târîtoarelor, aljas besugok, dragălașilor, iesiti la suprafață. Mai sunteți 10.
Zece negri mititei.
Dar nu vă înghesuiți, stați la rând, într-o coadă de așteptare ordonată. Când veți ieși la iveală, eu voi fi acolo ca să vă primesc cu drag, în prag.

de Horia Mărieș la 23 January 2014 - 06:54

@careian la 22 January 2014 – 19:02

Stimate d-le careian!

Mă simt obligat să vă mulțumesc pentru aprecieri și, de asemenea, mă simt obligat să încerc să vă răspund la critici. Ați enunțat foarte multe idei în cele două comentarii, foarte multe idei care ar merita o abordare punctuală, dar nu cred că este cazul să le tratez eu aici pe toate, mai ales pentru a nu-i plictisi excesiv pe cititori, și, în consecință, o să mă limitez, cu îngăduința Dvs., doar la un singur aspect, la aspectul care nu v-a plăcut la mine.

Ați afirmat, Vă citez: “Un singur lucru care nu mi-a plăcut, de multe ori vedeți lucrurile prin “ochelarii naționalismului”.

Vedeți Dvs., trebuie să constat de la început că faceți o afirmație pe care nu o duceți până la capăt, pe care nu o demonstrați. Aruncați și Dvs. o piatră care face multe valuri în baltă, lucru relativ simplu de făcut de altfel, o piatră pe care eu sunt nevoit acum să încerc să o scot din aceea baltă. Și nu este vorba de lacul de la Ianculești.

Nu vreau să Vă jignesc spunând că piatra Dvs. seamănă perfect cu cea lansată de cei 12 în ziua de 27 aprilie 1945 când au scris negru pe alb la adresa învățătorului Mărieș că “az illetö ur a fasiszta rezsim embernyuzó politikájának leghüségeseb végrehajtója volt”, fără să ofere nici măcar o singură dovadă în sprijinul acestei afirmații grave, dar trebuie să constat că din păcate, felul de abordare a lucrurilor în cele două cazuri, al Dvs și al celor 12, se aseamănă. Și Dvs. lansați la adresa mea afirmația aia voalată de ‘ochelari’, că aș fi un naționalist, fără însă a o argumenta în nici un fel.

Simțindu-mă cât se poate de “vinovat”, simțindu-mă, urmare acuzației Dvs. efectiv “cu musca pe căciulă”, am fost nevoit să filosofez în sinea mea, atât cât mă mai duce capul, și să mă întreb, eu care de fapt sunt de formație inginer și nu filosof, ce este înseamnă în fond a fi “naționalist”, ajungând să fiu, într-un anumit fel, și puțin speriat de gândul că dacă lucrurile stau chiar așa cum ați afirmat Dvs., atunci probabil că am comis-o grav și că o să ajung în mod cert la pârnaie.

Subiectul “națiune” (inclusiv cel derivat, numit “naționalism”) nu numai că este foarte vast, dar nici nu și-a găsit -încă- o abordare unitară pe planul filosofiei politice. Distinsul avocat și politician Győrgy Frunda, cel care printre altele a fost (începând din anul 2003) și raportor al Comisiei Juridice a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei pe această temă, fiindcă a lucrat la un raport privind conceptul de națiune, este un expert în domeniu și v-ar putea povesti multe pe această temă.

Încerc să simplific lucrurile suficient de mult, astfel ca să le înțeleg în prim rând chiar eu.

Dacă a fi naționalist (român) înseamnă (foarte pe scurt spus) a susține o națiune ca un concept de identificare comună pentru un grup de oameni; a promova o națiune care să nu se opună minorităților conlocuitoare; a milita pe plan cultural-artistic pentru reînvierea momentelor de glorie din trecutul poporului și ocrotirea tradițiilor, datinilor și obiceiurilor populare; a acorda importanța cuvenită istoriei naționale; a milita pentru emanciparea națională română fără ca aceasta să aibă un caracter șovin ci mai degrabă unul patriotic; a promova egalitatea românilor de pretutindeni atât cu minoritățile conlocuitoare cât și între ei, atunci admit cu cea mai mare plăcere să mă numiți “naționalist”.

Dacă însă mă categorisiți a fi “naționalist” pentru a mă băga în aceeași oală cu unii ca Vadim Tudor sau Funar, ca să dau exemple de personaje doar din partea română, dacă considerați cumva că sunt adeptul “naționalismului roșu” care păstra idea că dreptul neamului justifică negarea drepturilor cetășenilor și că națiunea trebuie să fie condusă ferm de un lider necontestat și glorificat cum a fost Ceașcă, naționalism practicat de comuniștii la al cărui partid Dvs. ați aderat numai din convingere si nu din oportunism, atunci contrazic cu tărie și Vă desfid, ba chiar Vă înformez pe această cale, că mă delimitez clar de orice astfel de tendințe precum, sau mai ales, și de cei doi paranoici membri ai actualui PRM, amintiți mai sus.

Sper că am reușit, în aceste foarte puține cuvinte referitoare la o temă extrem de vastă și de complexă, la tema “naționalismului”, să mă fac înțeles, inclusiv de către Dvs.
Vă mulțumesc pentru atenția acordată.
Să auzim numai de bine.

de careian la 23 January 2014 - 07:45

Șefu Horia Mărieș,vă apreciez pentru gândirea d-vostră,parcă un tip francez în sec XVIII,spunea că deși nu sunt de acord cu cea ce spuneți,voi face totul să vă puteți spune părerea,cam asta însemnă democrația.Un bătrân bețivan englez,de după trabucul lui,pufăia că ce dezastruoasă este democrația,dar nu cunoaște sistem mai bun.Eu nu v-am jignit și nici nu o să vă jignesc vreodată,mai bine rămân un laș anonim,un purceluș,printre porcii mari din cocină,ca Ernst Hemigway,Anatole France,Pablo Neruda și alți oameni de stânga.Laș am fost făcut și de naționaliștii maghiari,pe un forum local,hi5-Grupuri-Carei-Nagykaroly-Mi a velemenyed a zsidokrol,unde am dus o luptă de idei,cu deșteptul satului,Magyar Karoly,un acolit al pastorului tembel Tokes,a fost foarte interesat că cine semnează sub pseudonimul Zsido Rabby.
Am intervenit,deoarece credeți-mă,am auzit de foarte multe ori despre directorul școlii române din anii 1938-1940,în familie,nu mai rețin numele,am fost copil mic.Știam despre Aman Antal că a ajuns ofițer,dacă nu știați Hajdu Istvan a ieșit la pensie cu gradul de general maior,în județul Mureș.
Dacă nu ne facem animale,chiar domestice,dacă folosim un ton civilizat,deși nu sântem pe aceiași platformă ideologică,dacă înainte de a ne bate cu cărămida în piept că ce mari români sau maghiari suntem,atunci m-ar onora o dispută pe această temă,posibil să am și eu o variantă.
Tot încerc să postez,dar nu reușesc

de Horia Mărieș la 23 January 2014 - 09:47

@careian la 23 January 2014 – 07:45

Imi pare rau ca treceti prin aceleasi dificultati (in a posta) prin care am trecut si eu aseara. Sper sa se dreaga acest site pana la urma.
Domnule draga. Sa fie foarte clar. Nu v-am facut pe Dvs in nici un caz nici porc si nici alt fel de animal. M-am referit strict la cei 12, nu fiindca ar fi fost maghiari sau evrei ci fiindca au fost informatorii josnici ai Siguranței, niște delatori/besugok josnici. Ma refer la cei 12 asa zisi acuzatori care au cerut (oare cu ce drept) anchetarea si arestarea unchiului meu.
In ce ii priveste pe cei 12, imi mentin ferm si sustin si azi, orice afirmatie, oricat de dura, as fi facut in articol, sau in comentariile mele despre ei.

Nu putea fi vorba in nici un caz de Dvs fiindca am inteles ca ati terminal liceul cam prin 1970, deci la cca 5 ani in urma mea.

Va garantez ca sunt in stare sa sustin un dialpog civilizatcu oricine, inclusiv cu Dvs, pe aici pe la BdeC, dar asta doar daca se ramane, din partea ambelor parti, in limitele minime ale bubului simt si ale respectului reciproc, indiferent daca avem aceleasi pareri despre viata sau nu. Nu fac referire si la parerile, la optiunile politice, fiindca eu politica nu fac de nici o culoare, cu exceptia faptului ca nu pot sa fac abstractie totusi de faptul ca fac si eu parte, vreau sau nu vreau, din demosul care locuieste in polis.

Nu stiu (inca) la cine se refereau parintii dvs ca ar fi fost director de liceu in Carei intre anii 1938-40, stiu insa extrem de multe, mult mai multe decat oricine din Carei, despre fostul apropiat si prieten al bunicului meu Iosif Negrean, ma refer la profesorul Aurel Coza, fostul director al Liceul “Vasile Lucaciu” între 1 dec. 1926 și 1 sept 1937.

N-am citit ce s-a comentat pe forumul ăla local hi-5, nu știu cine este desteptul satului numit Magyar Karoly care semna sub pseudonimul Zsido Rabby, dar ar nu inseamna ca nu m-ar interesa sa aflu mai multe despre acest subiect, daca merita a fi discutat.

Nu stiam ca numitul Hajdu István a iesit la pensie cu gradul de general maior la Tg. Mures. Va multumesc foarte mult pentru informatia oferita. O sa incerc sa aflu mai multe despre el, sunt choar curios, mai ales ca face parte din lista celor 12. Incep sa cred ca sunteti de acord cu mine si anume ca o buna parte din cei 12 au fost rasplatiti ca lumea cu cei 30 de arginti ai lui Iuda. Hajdu Istvan este al treilea caz care probeaza afirmatia mea. Ceilalti 9 este posibil “sa nu fi reusit in viata” si sa-si fi dus viata, pana la moarte, ca niste cetateni oarecare.

Ati pomenit la un moment dat despre evrei, mai ales despre cei intorsi, cam prin luna oct 1945, daca nu ma insel, din lagarele de concentare Aushwitz, Buchenwald, etc. Accept o discutie respectuoasa de ambele parti cu Dvs si pe aceasta tema. Am avut foarte multi colegi de clasa evrei pana prin anii 60 cand au inceput sa emigreze masiv. Mai sunt si acum in relatii de prietenie si in corespondenta email cu multi dintre eim inclusiv cu cei doi evrei care mai locuiesc acum in Carei. Am citit multe despre istoria evreilor careieni, deci, bref, fac fata si unei discutii pe acesta tema.

O ultima precizare, cred importanta la final. N-am fost si nu o sa fiu niciodata un “mare român”, în sensul în care l-ați folosit Dvs, adică similar cu înșelesul cuvântului “nagymagyar”. Nici nu as putea fi, fiindca in mine curge indibitabil si ceva sange unguresc, si ceva sange svabesc, lucru pe care nu l-am negat si nici nu o sa-l neg vreodata, ba chiar o sa fiu mereu mandru de acest lucru. Asta, contrar faptului ca unul dintre cei doi ziaristi de limba maghiara din Carei, m-a informat, spre marea mea mirare, ca sunt perceput, probabil pentru scrierile mele de pe aici de pe la BdeC ca fiind, citez foarte exact “NK legnagyobb románja”. Complet fals, sunt peste 100 careieni, cu mult mai mari nagy roman decat sunt eu. Sunt doar doi pe care trebuie sa-i intrebati, puteti verifica daca spun adevarul sau nu.

To conclude. Accept orice discutie civilizata cu Dvs, chiar daca nu sunt de acord cu parerile Dvs, dar si in aceste conditii, eu unul pot sa le respect. Asta este o regula de baza a democratiei. Regret nespus, ca desi Dvs pareti sa ma cunoasteti fiindca cei cu 5 ani mai mici dintr-un orasel de provincie pot sa-i cunoasca pe cei mai mari de ex. vazandu-i jucand pe terenul de handbal din parcul Castelului sau din curtea scolii, iar eu habar n-am cu cine discut fiindca preferati sa ramaneti ANONIM. Nu este fair, nu este echitabil. Toate cele bune.

de careian la 23 January 2014 - 11:01

Domnu Horea
Nici eu nu sunt un naționalist,mă declar de naționalitate maghiară,dar in gene am din toate națiile conviețuitoare ale bazinului carpatic,ba chiar din partea bunicului patern și cea de german sudet,așa că ar fi o blasfemie din partea mea,naționalismul deșănțat.Am ales naționalitatea maghiară,deoarece prima dată am spus edesanyam,nu mamă ( pe linie maternă,am români din Istrău,atestat ca românesc înainte de marea invazie tătară) sau mutter.
Vederile de stânga,vin din familie și educația primită,datorită faptului,că ultimile 2 generații premergătoare,au fost comuniști,au crezut în utopia numită socialism,deșii până la ei,strămoșii au avut patalama (kutyabor) din 1513 în județul Sătmar.Nu îmi fac autocritică,pentru ,,originea nesănatoasă,,n-am cum să-mi reneg strămoșii și nici nu vreau,sunt strămoșii mei cu fapte bune și rele,dacă au greșit,eventual îngenunchez și cer iertare,ca Wily Brandt in Izrael.
Este un gest nobil din partea domniei voastre,ca vă apărați unchiul,înțeleg și faptul că fiind om de dreapta,atacați regimul comunist ( care a fost orice numai comunism nu )dar tonul folosit,nu vă caracterizează,acest ton a fost folosit de grobienii ce v-au atacat până acuma la comentarii.
A fost o dată,un spirit de armonie în urbea noastră,când se putea purta un dialog normal,anii 60-70,nu conta în ce limbă,la masă la cofetăria Garofița,restaurantul Victoria,grădina de vară,ba chiar în taverna Mâța Albastră sau Barza.Sic transit gloria mundi,s-au dus vremurile alea,odată cu tinerețea nostră,azi se portă un dialog în urlete,un dialog al surzilor.
Încerc să public,sper să-mi reușească

de Horia Mărieș la 23 January 2014 - 11:46

@careian

Aveti si dvs. dreptate. Am si eu dreptate sa fiu revoltat pe securisti. Toata lumea are dreptate. Nu de alta dar pe langa cel 6-8 dosare pe care le-am citit prin octombrie la CNSAS depre tata, pe 15 ian am citit alte vre-o 4 despre bunicul. Si nu-mi ajung injraturile pe care le stiu in limba romana. Pacat ca nu stiu la perfectie maghiara, mi-as fi imbogatit considerabil repertoriul cu injuraturile unguresti.

de caraianu la 23 January 2014 - 11:49

in anii 60-70 era intradevar buna intelegere la care faceti referire si se construiau pe atunci terenurile de handbal din parc si cele de tenis care au permis inregiostrarea acestui sport careian la federatia nationala de tenis dar astazi urmasii maghiarilor nici macar din carei au distrus cu buna stiinta tot ce au construit inaintasii pentru a isi asigura un confort financiar sporit de pe urma unor proiecte transfrontaliere pe care nu le verifica nimeni si unde se deruleaza sume fabuloase.
Astfel ca in locul terenurilor de sport vor defila caii lui aniko,urmasa grajdarului grofului careian.Si daca groful maghiar a lasat in urma sa un castel urmasul sau de la primarie lasa in urma sa numai datorii si firme falimentate pentru ca e cel care are retinere pe salar si daca groful a construit un castel el sta in casele altora si se plimba cu masinile orasului ca nici o amarata de masina nu e in stare sa aiba pe numele sau.
Tot parcul lasat de grofi si nevesetele lor care se ocupau de partea estetica a castelului este transformat de primarul orasului in gradina de tara cu alei betonate si pline de borduri grele de ciment care au mancat tot spatiul verde atent ingrijit de contesele de la castel.
Acesti sunt urmasii grofilor si maghiarilor nobili din carei care au ajuns sa fie condusi de un presedinte cu retinere pe salar si de un fotbalist scapatat ce a ingropat echipa de fotbal a orasului in marea lui pricepere.Aceasta e valoarea lor de acum !
si eu incerc sa public si sa-mi reuseasca/parca asta e noul slogan la moda,nu?

ps
taVERNA Mita albastra mai exista desi nu in aceiasi locatie dar cu acelasi profil si acum doar pentru alesi pe sprinceana si in circuit inchis!.doar ca acum alti tineri le frecventeaza si in alte conditii si cu alte mize,Sic transit gloria mundi,

de bobi la 23 January 2014 - 12:21

careian ar trebui sa spuneti povestile astea la alte orase sau poate nu ati iesit din casa in ultimii 20 de ani si nu aveti habar ce se intampla pe la carei in ziua de azi.
ce ati scris se poate publica la capitolul istorie locala dar nu la realitate.
cei care sunt in apropiere de cei doi primari au firmele la care se plateste orice lucrare si daca este tiparire sau cumparare de copaci si rasaduri sau materiale de constructie.
careienii stiu bine ca aceste firme nu au fost niciodata profitabile iar acum invart sume fabuloase si primaria plateste pentru ei facturile la zi iar la ceilalti dupa luni de zile sau chiar ani!
factura de 2 miliarde platita cu ochii inchisi la cine trebuie sau irigatii facute peste noapte cu frumosi bani sigur ca permite ca doar etnia maghiara sa prospere in oras.
Asa este si la scoli unde levente baga la plata materialele consiumabile de la seminar si alti apropiati iar scoala lucaciu si alti a,mariti stau cu lunile pentru o decontare.
dezbina si condu este sloganul de la primarie si va rog sa credeti ca politia locala are sarcini precise pe cine sa urmareste si sa asculte ca ajunge sa stiti cine e seful si sunt lamurite toate.Daca pentru careian e normal sa fie asa atunci si noi am tras o parere despre acesta!
deci cine este nationalist in orasul carei? Sa nu spuneti ca nu cititi ce scrie consilierul primarului care este redactor la ceva hartie scrisa ungureste si care este platiti cu peste 20 de milioane pe luna de 5 ani si care mereu scrie impotriva romanilor si mai si tipareste istoria falsa a legendelor satmarene de unde se scot toate obiectivele romanesti.
si sa nu spuneti ca nu stiti ca la castel paza e asigurata de o firma din oradea care este a unui cetatean maghiar adica din ungaria? si nu stiti ca pentru teatrul din carei a fost modificat proiectul pentru ca sa fie adusa o firma din ungaria ?
totul este pentru firmele maghiare iar din romania se ia numai salarul si comisioanele de la proiectele dar poate ca asa ceva nu vreti sa spuneti…

de careian la 24 January 2014 - 09:34

Stimate d-le Horea
Mă bucur, că gândiți în acest mod,dar și piatra rearuncată de domnia voastră,în peștera nu în lac,a produs ,,ce mai freamăt,ce mai zbucium,,trezind oamenii de grotă,care nu s-au sinchisit să citească primul meu coment și sar la gâtul meu,de data aceasta.Pentru ei,cuvântul primar sau vice este sinonim cu ungur,deși unul e șvab,dar amândoi au neveste românce, soția lui Lajos este născută Mărieș și dăi și dăi în nația ungară,în urmașii asupritorilor de neam.Eu îi ignor,departe de mine să intru cu ei în polemică,nu apăr de loc primarul sau consilierii UDMR,dar tema articolului este complet alta,eu cu domnia voastră aș dori să lămurim,acuzațiile aduse unchiului d-voastră și respectiv părerea d-voastră,despre cei 12 oameni ,,furioși,,
Mi-a căzut fisa despre Nemes Gusztav,,l-ați cunoscut și d-voastră,mai mult ca sigur,este Guszti bacsi fâlfâitul,care a fost fotbalist,arbitru și în anii 60 lucra la Asociația Sportivă Recolta,mai apoi Victoria,încă unul ieșit la suprafață,nu mai avem nevoie de ajutorul lui Agnes,nu mai sunt zece negri mititei.
Nu îi cunosc pe toți cei 12 încriminați,dar în mod sigur Aman și Hajdu,nu erau lumpeni proletari,proveneau din familii de meseriași,zidari vestiți,care au câștigat bani frumoși în Bucureștiul interbelic,au construit multe clădiri în ,,Regat,, deci nu cred că aveau nevoie de mărunțișul de 30 arginți.Despre Guszti bacsi,să fie iertat că a răposat,(d-voastră spuneți că despre morți numai de bine) cred că provenea dintr-o familie cu stare materială medie.
Aveți perfectă dreptate,când spuneți că în orașul nostru în perioada interbelică nu prea erau comuniști (au apărut ca ciupercile după ploaie,la pensia de ilegalist),dar Hajdu Laszlo (tatăl lui Istvan) a fost conducătorul celulei comuniste din plasa Carei (se poate verifica la CNSAS).În perioada interbelică,mai ales în anii 38-august 40,săptămânal erau percheziții la ei în casă,domiciliau în casa ce se află pe partea stângă la ieșirea din oraș înspre Ghenci,acum în imediata apropiere a fabricii deținute de domnu primar.Ocazii,când domnu agent Hudea,aplica corecții mai serioase decât unchiul domniei voastre elevilor,la fața locului,în fața soției și a copiilor,care n-au uitat și nici nu au iertat.Ironia sorții (așa e viața,neștiute sunt căile Domnului),face ca băiatul agentului Hudea,ajuns ștăbuț la Metalul,să se căsătorească cu fata lui Hajdu Laszlo,spre disperarea familiei.
Închei momentan prin a vă întreba respectuos,fără tendenții,dacă eventual aveți cunoștință certă că unchiul domniei voastre se ocupa cu pregătirea tinerilor străjeri,să îmi pot da seama dacă dânsul figura în relatările familialesau nu.De 6 ore incerc sa postez! Vă rugăm d-na Ciuta rezolvați problema,altfel unii o să aiba impresia că îi cenzurați,mulțumim

de vito la 24 January 2014 - 13:44

Sigur ca este cenzurat!

de geza la 24 January 2014 - 13:59

domnu lajos va rog frumos sa vorbiti cu domnu politist sa ma lasa sa postez si eu un comentariu aici ca la robika nu apare ce am scris.multumesc!

de Horia Mărieș la 24 January 2014 - 22:29

@careian la 24 January 2014 – 09:34

Azi nu pot scrie prea multe amănunte, nici nu pot să Vă răspund la toate cele, sunt puțintel ocupat.

Dar totuși:

Aman Antoniu, colonel (de miliție) apare și în documentele aflate la Arhivele Naționale, Fond: CC al PCR. Parte Structurală. Secția Administrativ-Politică. Dosare-anexe. Anul 1982. Unitatea arhivistică 3/1982. Anexa cu situația generalilor și ofiterilor cu grade superioare propuși să fie trecuți în retragere sau în rezervă, să li se redea gradul sau să fie retrogradați în grad. Bref, în 1982, la 37 de ani de când devenise vajnic besugó, numitul Ádám Antal (Antoniu) încă mai era ofiter superior (colonel) M.A.I. activ.

Despre Irina Keizer născută Mărieș în Pișcolt, am cunoștiință. Adică am auzit câteva lucruri despre dânsa. Acum dânsa nu ne poate foarte mare interes chatul fiincă își însoțește exttem de fericită sosul într-un periplu nord-american.

Doar ca să clarificăm și acest aspect. Sunt cel puțin trei Mărieș cu care n-am absolut nici o legătură de rudenie. Una este persoana feminină deja amintită. Al doilea este numitul Gheorghe Mărieș, fost ofițer de Securitate (șef mare) pe la Satu Mare și pe la Tg. Mureș înainte de dec. 1989. Apoi a devenit om de afaceri în SM. Se pare, unul prosper. Al treilea este Teodor Doru Mărieș, un revoluționar cunoscut din București, președintele Asociației 21 Decembrie din București și politician român (oare pe la PP-DD? – nu știu sigur). Mă repet, cu cei trei amintiți anterior, n-am absolut nimic în comun, nu am vorbit nici măcar o singură dată în viață – nici măcat la telefon, nu i-am întâlnit nici măcar o singură dată în viață, nu suntem rubedenii de nici o cușaore, nici măcar îndepărtate, adică prin alianță.

Despre Hajdu Istvan si Nemes Gusztav n-am avut încă vreme să mă informez ceva mai în detaliu. Dacă Nemes a fost fotbalist pe la Recolta, s-ar putea să fi auzit însă despre el.

Nu cunosc amănunte despre activitatea de instruire a tinerilor “străjeri” la care ar fi luat eventual parte și învățătorul Mărieș. Dacă a luat parte, probabil că “străjerimea” era încă o activitate normală prin școli în anul 1945, una similară cu, mai târziu, pionierimea, si apoi și mai târziu, cu “Șoimii patriei”. Bănuiesc doar, fiinca eu n-am de loc amintiri străjerești ci numai pionerești, din alea cu cravata roșie agățată mereu la gât (am foto cu colegi din clasele mai mici care purtau cravata rosie si peste maioul alb, la orele de sport – sic!) și cu defil[rile obligatorii de 1 Mai. Eram toboșar. Dar, culmea, nu-mi plăcea, aș fi preferat să fiu trompetist. Nu știu de ce am fost eu pe atunci toboșar și nu trompetist, dar amănuntul ăsta chiar că nu mai are nici o relevanță.

Fiindcă discutăm despre fantomele trecutului, m-ar interesa infinit mai mult, decât soarta celor 12 negri mititei, soarta altora, a unora de pe la începutul anilor ’50.

Ca sa nu-mi reproșați că vă dau numai nume de maghiari, vă dau acum și un nume românesc.

POP ADRIAN, de profesie lăcătuș mecanic, în 1950 referent la Sfatul Orășenesc Carei.

Alt nume care mă interesează, tot de prin anii ’50 ar fi KOTAY CONRAT, fost inginer agronom.

Dar cel mai șsi cel mai m-ar interesa să aflu amănunte despre soarta numitului MIKS IOSIF (JOZSEF), care în luna ianuarie 1950 era în mod cert Președintele Comitetului Provizoriu al Orașului Carei, județul Sălaj.

Fac cinste cu o duzină de beri Heinecken sau cu orice alt tip de bere, la Klass, oricui îmi va oferi informații complete și veridice despre acest individ numit MIKS IOSIF (JOZSEF).

În rest, s-auzim numai de bine și să ne iubim ca frații.

de Horia Mărieș la 25 January 2014 - 01:28

@careian

Despre Straja Țării:

http://tabletademinte.wordpress.com/tag/straja-tarii/

Straja Ţării (cunoscută şi sub numele de Străjeria) a fost o organizaţie de tineret ideată şi patronată de regele Carol al II-lea. A luat fiinţă în virtutea decretului-lege din 15 decembrie 1938, prin care toţi băieţii între 7 şi 18 ani şi toate fetele între 7 şi 21 de ani erau obligaţi să facă parte din Straja Ţării.

Un lucru nu imi este clar.

În 1940, Straja Ţării avea 4 milioane de membri activi. În acelaşi an, ca urmare a înlăturării lui Carol al II-lea de la putere, organizaţia a fost desfiinţată.

Dacă “Străjerimea” a fost desființata in 1940, oare de ce mai vorbeau cei 12 apostoli uteciști in 1945 despre ea???

de Horia Mărieș la 31 January 2014 - 08:14

În context (istoric) fragmente dintre text avându-l ca autor pe Dumitru Canstantin, articolul “Stalin și Transilvania”, Cotidianul(punct)ro, 7 februarie 2013.

“Mai presus de orice, este interesant de aflat ce au declarat şi cum au gândit protagoniştii acelor evenimente, printre ei aflându-se şi fostul lider bolşevic de la Moscova, I.V. Stalin, care, încă din toamna lui 1944, când războiul încă nu se încheiase, era asaltat de lideri ai comuniştilor unguri, precum Matyas Rakosi, ce trăise o bună bucată de timp la Moscova şi care acum se prevala de trecutul lui recent spre a-l sensibiliza pe generalissim în delicata problemă a Ardealului de Nord, cedat de România Ungariei horthyste în urma ruşinosului Diktat de la Viena, şi chiar a întregii Transilvanii.
„Dej, eu (Stalin-n.n.) nu pretind că stăpânesc istoria României şi mai ales a Transilvaniei, mai bine decât tine. Am înţeles ce doriţi. Cunoaşteţi că nu de mult a fost la mine Rakozi (Rakosi), susţinând că nu numai Ardealul de Nord, ci şi întreaga Transilvanie se cuvine de drept să fie redată Ungariei. I-am răspuns că dacă mai insistă asupra acestei chestiuni, îl voi alunga fără menajamente (…). DEJ, TRANSILVANIA VA FI PE VECI A ROMÂNIEI (subl. ns.). Comuniştii unguri şi poporul ungar n-au fost în stare să facă ce au făcut comuniştii români şi poporul român. Voi aţi întors armele împotriva Germaniei, voi aveţi un 23 August! Ne-aţi ajutat să reducem cu şase luni războiul şi să salvăm peste două milioane de soldaţi ai Armatei Roşii ( …) Mergeţi acasă şi spuneţi-le comuniştilor români, forţelor democratice ale României, că noi nu ne vom schimba poziţia faţă de Transilvania, că toate obstacolele ce vor apărea din partea Occidentului şi a acoliţilor lui Rakozi (Rakosi) vor fi învinse şi dreptatea României va triumfa”, spunea Stalin, la sfârşitul lunii decembrie 1944, cu ocazia primirii delegaţiei conduse de Gh. Gheorghiu-Dej. Aceste vorbe şi le aminteşte unul dintre membrii marcanţi ai delegaţiei, Gh. Apostol, într-un volum de memorialistică publicat în 1998. Acelaşi Gh. Apostol a revenit asupra problemei într-un interviu acordat excelentului publicist craiovean Ion Jianu, publicat în 2008. El preciza că acea delegaţie, ce-o includea şi pe protejata Moscovei, Ana Pauker, avea în vedere două mari probleme: „statutul Ardealului de Nord şi colaborarea fostului PCR cu partidele istorice (PNŢ şi PNL)”. Gh. Apostol arăta că delegaţia română pregătise minuţios o expunere de circa 20-25 de minute în ce priveşte problema Transilvaniei, dar, după ce Gheorghiu-Dej a vorbit cam 10 minute, Stalin l-a întrerupt, expunându-şi punctul de vedere foarte tranşant. În acelaşi sens, la şedinţa Biroului Politic al CC al PMR din 29 noiembrie 1961, Gheorghiu-Dej s-a referit la întâlnirea pe care o delegaţie a Guvernului român a avut-o cu Stalin, în septembrie 1945. Potrivit stenogramei şedinţei respective, publicată recent într-un volum incendiar, Gheorghiu-Dej a declarat: „Atunci, Stalin, la un moment dat a pus chestiunea cu Transilvania, (şi) a spus: TRANSILVANIA VECINO NA RUMÎNIE” ( „este pe veci a României”) – subl. ns.
Sunt detalii deosebit de importante pentru ecuaţia politică europeană şi mondială de la acea oră, întrucât trebuie ţinut seama de mai multe elemente. Mai întâi, războiul încă nu se terminase, statutul final al Ungariei încă nu fusese definit oficial. Să reamintim, în context, un lucru deosebit de grav: de la 16 octombrie 1944, la Budapesta era la guvernare Ferenc Szalasi, şef al partidului fascist al „Crucilor cu Săgeţi”, lider al unei formaţiuni politice extremiste care mersese până acolo încât îi propusese lui Hermann Göring, mâna dreaptă a lui Hitler, titlul de rege al Ungariei (sic!), dorind să obţină astfel susţinerea armată pe care Fuhrerul o promisese aliaţilor ce luptau împotriva URSS. Exact în acest context politico-militar elocvent, comuniştii unguri declanşaseră o ofensivă în toate azimuturile prin care vizau păstrarea Ardealului de Nord şi chiar alipirea întregii Transilvanii. Odată ajuns la Moscova şi aflat faţă în faţă cu Stalin, comunistul ungur Matyas Rakosi nu se sinchisea de prezenţa lui Szalasi în fruntea ţării sale. Dar, cum se vede, generalissimul, care era la curent cu dosarele fierbinţi şi cu istoria lor, îşi stabilise puncte de vedere clare, pe care le argumenta pertinent. Din această perspectivă, exemplele punctuale date de el privind actul de la 23 August, scurtarea războiului cu şase luni, întoarcerea armelor de către România şi cruţarea vieţii a două milioane de militari ai Armatei Roşii sunt imbatabile.
Nu exclud să apară azi voci care să ignore realităţile vremii de atunci şi care să-i acuze violent pe respectivii lideri comunişti români că nu au discutat cu Stalin problema Basarabiei. Cu cine să discute? Cu un Stalin ce se contura ca mare învingător în conflagraţia mondială? Cu un Stalin care, la Yalta, tranşase harta politică a lumii, stabilind zonele de influenţă împreună cu Churchill şi Roosevelt, iar nimeni nu îndrăznea să crâcnească în faţa lui? Nu exclud nici apariţia altor voci care, văzând totul numai în alb sau negru, să-mi reproşeze că-l invoc tocmai pe Stalin într-un atare caz. Într-un moment în care, mai nou, este pus la îndoială ceea ce au decis Tratatul de pace de la Paris şi Actul final de la Helsinki din 1975, atare reacţii adverse revizioniste nu mai surprind. Lor trebuie să li se răspundă cu poziţii bine articulate, realiste, lucide şi argumentate, dar şi prin fermitate, întrucât, cum se ştie, când toate acestea au la bază principii, legi şi reglementări interne şi internaţionale clare, revanşismul nu capătă relevanţă externă.”

de ardeleanu la 31 January 2014 - 19:01

se face referire la Aman anton , acesta a locuit in Carei pe str. Mara , avea o pensie de cca 3.400 lei in anii 80 !
pentru ca este bine sa stim cine suntem in Carei va recomand
http://cersipamantromanesc.wordpress.com/tag/studii-genetice/
http://cersipamantromanesc.wordpress.com/tag/studii-genetice/
[PDF]
Stefano Bottoni Transilvania roşie. Comunismul român şi … – Adatbank
adatbank.transindex.ro/vendeg/htmlk/pdf9119.pdf‎

de careian 70 la 31 January 2014 - 20:25

D-nu Horia
Daca vreti sa continuam dezbaterea,rezolvati cu redactia, sa apara si postarile mele,caci altfel e un dialog al surzilor si inapoi la tema articolului,unchiul VS viermii

de careian 70 la 31 January 2014 - 20:37

Cu cea mai mare placere putem avea o discutie,daca va face placere pe tema santajului dus de dictatorii vremii,bruni sau rosii,dar v-as propune sa terminam subiectul de baza.Daca strajerimea era antemergator pionerilor,atunci un pioner din fosta RD Germana,poate sa spuna asta si despre HitlerJugend

de Horia Mărieș la 3 February 2014 - 13:42

@careian 70 la 31 January 2014 – 20:25

Imi pare rău că vă dezamăgesc, dar n-am pile la redacția BdeC. Recent, a trebuit sa rup un comentariu de-al meu in patru bucati I-IV, ca să pot să postez. Puteți verifica. Din asta, puteti trage concluzia că suntem tratați de acest blog exact la fel, fără nici un fel de discrimnare.

În ce privește străjeria, credeam că am lămurit deja problema dpdv istoric. Ea a fost desfințată în 1940, indiferent ce-o fi fost cu ea, bună sau rea, era creatia lui Carol al II-lea, un rege cam ciudat, ca să nu zic altfel. Inseamnă, ca o urmare cât se poate de logică, că cei 12 futeciști muteau fuște în 1945, adică vorbeau doar măscări. Q.e.d.

de emil la 3 February 2014 - 13:58

careian 22 Jan 2014 19:02

“horribilE dictu”

de emil la 3 February 2014 - 14:04

@careian

Intre 1940 și 1944, în Ardealul ocupat de unguri, organizația levente i-a luat locul străjeriei, cu toate ca prima era mai mult de tip premilitar.

Lasati un comentariu