Tupeul UTC-iștilor din Careii-Mari în anul 1945 e.n.

de emil la 22 ianuarie 2014 - 14:55

Nu e de mirare ca limba romana e problema centrala în denunțul „uteciștilor” careieni, pentru ca ăștia doar ce înlocuiseră steagul lui horthy(cultorul) miklos cu cel rosu, al comuniștilor și al URSS. Altfel spus, niște etnici unguri care au folosit calitatea de „tineri comuniști”, dobândită peste noapte, pentru a denunța un învățător roman ca fiind fascist. Evident, fascismul unguresc al lui horthy nu se pune, ala s-a șters tot peste noapte, asa cum au devenit ei comuniști. Asa cum tineri de aceeași teapa cu scursorile astea clamau cu îngrijorare în 1944-45 „Se întorc fasciștii la casele lor!”. Evident, „fasciștii” erau romanii care fuseseră deportați de regimul democratic și civilizat unguresc, instaurat de horthy, amiralul din Pula, în Ardealul de Nord în perioada 1940 – 1944, sau cei care părăsiseră Ardealul cedat din proprie inițiativă, pentru a nu fi supuși politicii ungariste.

de Horia Mărieș la 22 ianuarie 2014 - 19:52

@careian

V-aș răspunde cu placere dar de câtva timp nu ma lasa sa postez comentarii mai lungi, lucru care, sincer, ma cam enerveaza. Mesajul pe care-l primesc este

Pagina nu a fost gasita
Ne pare rau, dar ce ati cautat nu exista.
Incercati sa cautati pagina dorita in sectiunile din pagina principala.

de Horia Mărieș la 22 ianuarie 2014 - 20:00

(Urmeaza) (2) sunt nevoit sa-mi rup comentariul in trei bucati.

de barbie la 22 ianuarie 2014 - 21:12

si pentru domnu primar si vice nu se poate gasi ce au facut pe vremea utecistilor si peceristilor si cum au ajuns pe asa functii asa doi prosti smanglanti?
unu cu moara si altu cu mobila data la hungaria fara acte,

de Horia Mărieș la 22 ianuarie 2014 - 23:15

Șefu’ @comunist din convingere @careian. Vă respect convingerile pollitice, chiar dacă sunt de stânga,
Dar nu vă respect ca persoană fiindcă sunteți un laș, scrieti și faceți pe viteazul și pe deșteptul doar sub acoperirea anonimatului.
Măcar aia 12 delatori impuțiti au avut curajul să semneze. Dar dumneata n-ai. Dar ei tupeul să ne dai lecții. Merci, dar de la astfel de oameni, nu putem să le primim.

de Horia Mărieș la 23 ianuarie 2014 - 06:54

@careian la 22 January 2014 – 19:02

Stimate d-le careian!

Mă simt obligat să vă mulțumesc pentru aprecieri și, de asemenea, mă simt obligat să încerc să vă răspund la critici. Ați enunțat foarte multe idei în cele două comentarii, foarte multe idei care ar merita o abordare punctuală, dar nu cred că este cazul să le tratez eu aici pe toate, mai ales pentru a nu-i plictisi excesiv pe cititori, și, în consecință, o să mă limitez, cu îngăduința Dvs., doar la un singur aspect, la aspectul care nu v-a plăcut la mine.

Ați afirmat, Vă citez: „Un singur lucru care nu mi-a plăcut, de multe ori vedeți lucrurile prin „ochelarii naționalismului”.

Vedeți Dvs., trebuie să constat de la început că faceți o afirmație pe care nu o duceți până la capăt, pe care nu o demonstrați. Aruncați și Dvs. o piatră care face multe valuri în baltă, lucru relativ simplu de făcut de altfel, o piatră pe care eu sunt nevoit acum să încerc să o scot din aceea baltă. Și nu este vorba de lacul de la Ianculești.

Nu vreau să Vă jignesc spunând că piatra Dvs. seamănă perfect cu cea lansată de cei 12 în ziua de 27 aprilie 1945 când au scris negru pe alb la adresa învățătorului Mărieș că „az illetö ur a fasiszta rezsim embernyuzó politikájának leghüségeseb végrehajtója volt”, fără să ofere nici măcar o singură dovadă în sprijinul acestei afirmații grave, dar trebuie să constat că din păcate, felul de abordare a lucrurilor în cele două cazuri, al Dvs și al celor 12, se aseamănă. Și Dvs. lansați la adresa mea afirmația aia voalată de ‘ochelari’, că aș fi un naționalist, fără însă a o argumenta în nici un fel.

Simțindu-mă cât se poate de „vinovat”, simțindu-mă, urmare acuzației Dvs. efectiv „cu musca pe căciulă”, am fost nevoit să filosofez în sinea mea, atât cât mă mai duce capul, și să mă întreb, eu care de fapt sunt de formație inginer și nu filosof, ce este înseamnă în fond a fi „naționalist”, ajungând să fiu, într-un anumit fel, și puțin speriat de gândul că dacă lucrurile stau chiar așa cum ați afirmat Dvs., atunci probabil că am comis-o grav și că o să ajung în mod cert la pârnaie.

Subiectul „națiune” (inclusiv cel derivat, numit „naționalism”) nu numai că este foarte vast, dar nici nu și-a găsit -încă- o abordare unitară pe planul filosofiei politice. Distinsul avocat și politician Győrgy Frunda, cel care printre altele a fost (începând din anul 2003) și raportor al Comisiei Juridice a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei pe această temă, fiindcă a lucrat la un raport privind conceptul de națiune, este un expert în domeniu și v-ar putea povesti multe pe această temă.

Încerc să simplific lucrurile suficient de mult, astfel ca să le înțeleg în prim rând chiar eu.

Dacă a fi naționalist (român) înseamnă (foarte pe scurt spus) a susține o națiune ca un concept de identificare comună pentru un grup de oameni; a promova o națiune care să nu se opună minorităților conlocuitoare; a milita pe plan cultural-artistic pentru reînvierea momentelor de glorie din trecutul poporului și ocrotirea tradițiilor, datinilor și obiceiurilor populare; a acorda importanța cuvenită istoriei naționale; a milita pentru emanciparea națională română fără ca aceasta să aibă un caracter șovin ci mai degrabă unul patriotic; a promova egalitatea românilor de pretutindeni atât cu minoritățile conlocuitoare cât și între ei, atunci admit cu cea mai mare plăcere să mă numiți „naționalist”.

Dacă însă mă categorisiți a fi „naționalist” pentru a mă băga în aceeași oală cu unii ca Vadim Tudor sau Funar, ca să dau exemple de personaje doar din partea română, dacă considerați cumva că sunt adeptul „naționalismului roșu” care păstra idea că dreptul neamului justifică negarea drepturilor cetășenilor și că națiunea trebuie să fie condusă ferm de un lider necontestat și glorificat cum a fost Ceașcă, naționalism practicat de comuniștii la al cărui partid Dvs. ați aderat numai din convingere si nu din oportunism, atunci contrazic cu tărie și Vă desfid, ba chiar Vă înformez pe această cale, că mă delimitez clar de orice astfel de tendințe precum, sau mai ales, și de cei doi paranoici membri ai actualui PRM, amintiți mai sus.

Sper că am reușit, în aceste foarte puține cuvinte referitoare la o temă extrem de vastă și de complexă, la tema „naționalismului”, să mă fac înțeles, inclusiv de către Dvs.
Vă mulțumesc pentru atenția acordată.
Să auzim numai de bine.

de Horia Mărieș la 23 ianuarie 2014 - 09:47

@careian la 23 January 2014 – 07:45

Imi pare rau ca treceti prin aceleasi dificultati (in a posta) prin care am trecut si eu aseara. Sper sa se dreaga acest site pana la urma.
Domnule draga. Sa fie foarte clar. Nu v-am facut pe Dvs in nici un caz nici porc si nici alt fel de animal. M-am referit strict la cei 12, nu fiindca ar fi fost maghiari sau evrei ci fiindca au fost informatorii josnici ai Siguranței, niște delatori/besugok josnici. Ma refer la cei 12 asa zisi acuzatori care au cerut (oare cu ce drept) anchetarea si arestarea unchiului meu.
In ce ii priveste pe cei 12, imi mentin ferm si sustin si azi, orice afirmatie, oricat de dura, as fi facut in articol, sau in comentariile mele despre ei.

Nu putea fi vorba in nici un caz de Dvs fiindca am inteles ca ati terminal liceul cam prin 1970, deci la cca 5 ani in urma mea.

Va garantez ca sunt in stare sa sustin un dialpog civilizatcu oricine, inclusiv cu Dvs, pe aici pe la BdeC, dar asta doar daca se ramane, din partea ambelor parti, in limitele minime ale bubului simt si ale respectului reciproc, indiferent daca avem aceleasi pareri despre viata sau nu. Nu fac referire si la parerile, la optiunile politice, fiindca eu politica nu fac de nici o culoare, cu exceptia faptului ca nu pot sa fac abstractie totusi de faptul ca fac si eu parte, vreau sau nu vreau, din demosul care locuieste in polis.

Nu stiu (inca) la cine se refereau parintii dvs ca ar fi fost director de liceu in Carei intre anii 1938-40, stiu insa extrem de multe, mult mai multe decat oricine din Carei, despre fostul apropiat si prieten al bunicului meu Iosif Negrean, ma refer la profesorul Aurel Coza, fostul director al Liceul „Vasile Lucaciu” între 1 dec. 1926 și 1 sept 1937.

N-am citit ce s-a comentat pe forumul ăla local hi-5, nu știu cine este desteptul satului numit Magyar Karoly care semna sub pseudonimul Zsido Rabby, dar ar nu inseamna ca nu m-ar interesa sa aflu mai multe despre acest subiect, daca merita a fi discutat.

Nu stiam ca numitul Hajdu István a iesit la pensie cu gradul de general maior la Tg. Mures. Va multumesc foarte mult pentru informatia oferita. O sa incerc sa aflu mai multe despre el, sunt choar curios, mai ales ca face parte din lista celor 12. Incep sa cred ca sunteti de acord cu mine si anume ca o buna parte din cei 12 au fost rasplatiti ca lumea cu cei 30 de arginti ai lui Iuda. Hajdu Istvan este al treilea caz care probeaza afirmatia mea. Ceilalti 9 este posibil „sa nu fi reusit in viata” si sa-si fi dus viata, pana la moarte, ca niste cetateni oarecare.

Ati pomenit la un moment dat despre evrei, mai ales despre cei intorsi, cam prin luna oct 1945, daca nu ma insel, din lagarele de concentare Aushwitz, Buchenwald, etc. Accept o discutie respectuoasa de ambele parti cu Dvs si pe aceasta tema. Am avut foarte multi colegi de clasa evrei pana prin anii 60 cand au inceput sa emigreze masiv. Mai sunt si acum in relatii de prietenie si in corespondenta email cu multi dintre eim inclusiv cu cei doi evrei care mai locuiesc acum in Carei. Am citit multe despre istoria evreilor careieni, deci, bref, fac fata si unei discutii pe acesta tema.

O ultima precizare, cred importanta la final. N-am fost si nu o sa fiu niciodata un „mare român”, în sensul în care l-ați folosit Dvs, adică similar cu înșelesul cuvântului „nagymagyar”. Nici nu as putea fi, fiindca in mine curge indibitabil si ceva sange unguresc, si ceva sange svabesc, lucru pe care nu l-am negat si nici nu o sa-l neg vreodata, ba chiar o sa fiu mereu mandru de acest lucru. Asta, contrar faptului ca unul dintre cei doi ziaristi de limba maghiara din Carei, m-a informat, spre marea mea mirare, ca sunt perceput, probabil pentru scrierile mele de pe aici de pe la BdeC ca fiind, citez foarte exact „NK legnagyobb románja”. Complet fals, sunt peste 100 careieni, cu mult mai mari nagy roman decat sunt eu. Sunt doar doi pe care trebuie sa-i intrebati, puteti verifica daca spun adevarul sau nu.

To conclude. Accept orice discutie civilizata cu Dvs, chiar daca nu sunt de acord cu parerile Dvs, dar si in aceste conditii, eu unul pot sa le respect. Asta este o regula de baza a democratiei. Regret nespus, ca desi Dvs pareti sa ma cunoasteti fiindca cei cu 5 ani mai mici dintr-un orasel de provincie pot sa-i cunoasca pe cei mai mari de ex. vazandu-i jucand pe terenul de handbal din parcul Castelului sau din curtea scolii, iar eu habar n-am cu cine discut fiindca preferati sa ramaneti ANONIM. Nu este fair, nu este echitabil. Toate cele bune.

de Horia Mărieș la 23 ianuarie 2014 - 11:46

@careian

Aveti si dvs. dreptate. Am si eu dreptate sa fiu revoltat pe securisti. Toata lumea are dreptate. Nu de alta dar pe langa cel 6-8 dosare pe care le-am citit prin octombrie la CNSAS depre tata, pe 15 ian am citit alte vre-o 4 despre bunicul. Si nu-mi ajung injraturile pe care le stiu in limba romana. Pacat ca nu stiu la perfectie maghiara, mi-as fi imbogatit considerabil repertoriul cu injuraturile unguresti.

de bobi la 23 ianuarie 2014 - 12:21

careian ar trebui sa spuneti povestile astea la alte orase sau poate nu ati iesit din casa in ultimii 20 de ani si nu aveti habar ce se intampla pe la carei in ziua de azi.
ce ati scris se poate publica la capitolul istorie locala dar nu la realitate.
cei care sunt in apropiere de cei doi primari au firmele la care se plateste orice lucrare si daca este tiparire sau cumparare de copaci si rasaduri sau materiale de constructie.
careienii stiu bine ca aceste firme nu au fost niciodata profitabile iar acum invart sume fabuloase si primaria plateste pentru ei facturile la zi iar la ceilalti dupa luni de zile sau chiar ani!
factura de 2 miliarde platita cu ochii inchisi la cine trebuie sau irigatii facute peste noapte cu frumosi bani sigur ca permite ca doar etnia maghiara sa prospere in oras.
Asa este si la scoli unde levente baga la plata materialele consiumabile de la seminar si alti apropiati iar scoala lucaciu si alti a,mariti stau cu lunile pentru o decontare.
dezbina si condu este sloganul de la primarie si va rog sa credeti ca politia locala are sarcini precise pe cine sa urmareste si sa asculte ca ajunge sa stiti cine e seful si sunt lamurite toate.Daca pentru careian e normal sa fie asa atunci si noi am tras o parere despre acesta!
deci cine este nationalist in orasul carei? Sa nu spuneti ca nu cititi ce scrie consilierul primarului care este redactor la ceva hartie scrisa ungureste si care este platiti cu peste 20 de milioane pe luna de 5 ani si care mereu scrie impotriva romanilor si mai si tipareste istoria falsa a legendelor satmarene de unde se scot toate obiectivele romanesti.
si sa nu spuneti ca nu stiti ca la castel paza e asigurata de o firma din oradea care este a unui cetatean maghiar adica din ungaria? si nu stiti ca pentru teatrul din carei a fost modificat proiectul pentru ca sa fie adusa o firma din ungaria ?
totul este pentru firmele maghiare iar din romania se ia numai salarul si comisioanele de la proiectele dar poate ca asa ceva nu vreti sa spuneti…

de vito la 24 ianuarie 2014 - 13:44

Sigur ca este cenzurat!

de Horia Mărieș la 24 ianuarie 2014 - 22:29

@careian la 24 January 2014 – 09:34

Azi nu pot scrie prea multe amănunte, nici nu pot să Vă răspund la toate cele, sunt puțintel ocupat.

Dar totuși:

Aman Antoniu, colonel (de miliție) apare și în documentele aflate la Arhivele Naționale, Fond: CC al PCR. Parte Structurală. Secția Administrativ-Politică. Dosare-anexe. Anul 1982. Unitatea arhivistică 3/1982. Anexa cu situația generalilor și ofiterilor cu grade superioare propuși să fie trecuți în retragere sau în rezervă, să li se redea gradul sau să fie retrogradați în grad. Bref, în 1982, la 37 de ani de când devenise vajnic besugó, numitul Ádám Antal (Antoniu) încă mai era ofiter superior (colonel) M.A.I. activ.

Despre Irina Keizer născută Mărieș în Pișcolt, am cunoștiință. Adică am auzit câteva lucruri despre dânsa. Acum dânsa nu ne poate foarte mare interes chatul fiincă își însoțește exttem de fericită sosul într-un periplu nord-american.

Doar ca să clarificăm și acest aspect. Sunt cel puțin trei Mărieș cu care n-am absolut nici o legătură de rudenie. Una este persoana feminină deja amintită. Al doilea este numitul Gheorghe Mărieș, fost ofițer de Securitate (șef mare) pe la Satu Mare și pe la Tg. Mureș înainte de dec. 1989. Apoi a devenit om de afaceri în SM. Se pare, unul prosper. Al treilea este Teodor Doru Mărieș, un revoluționar cunoscut din București, președintele Asociației 21 Decembrie din București și politician român (oare pe la PP-DD? – nu știu sigur). Mă repet, cu cei trei amintiți anterior, n-am absolut nimic în comun, nu am vorbit nici măcar o singură dată în viață – nici măcat la telefon, nu i-am întâlnit nici măcar o singură dată în viață, nu suntem rubedenii de nici o cușaore, nici măcar îndepărtate, adică prin alianță.

Despre Hajdu Istvan si Nemes Gusztav n-am avut încă vreme să mă informez ceva mai în detaliu. Dacă Nemes a fost fotbalist pe la Recolta, s-ar putea să fi auzit însă despre el.

Nu cunosc amănunte despre activitatea de instruire a tinerilor „străjeri” la care ar fi luat eventual parte și învățătorul Mărieș. Dacă a luat parte, probabil că „străjerimea” era încă o activitate normală prin școli în anul 1945, una similară cu, mai târziu, pionierimea, si apoi și mai târziu, cu „Șoimii patriei”. Bănuiesc doar, fiinca eu n-am de loc amintiri străjerești ci numai pionerești, din alea cu cravata roșie agățată mereu la gât (am foto cu colegi din clasele mai mici care purtau cravata rosie si peste maioul alb, la orele de sport – sic!) și cu defil[rile obligatorii de 1 Mai. Eram toboșar. Dar, culmea, nu-mi plăcea, aș fi preferat să fiu trompetist. Nu știu de ce am fost eu pe atunci toboșar și nu trompetist, dar amănuntul ăsta chiar că nu mai are nici o relevanță.

Fiindcă discutăm despre fantomele trecutului, m-ar interesa infinit mai mult, decât soarta celor 12 negri mititei, soarta altora, a unora de pe la începutul anilor ’50.

Ca sa nu-mi reproșați că vă dau numai nume de maghiari, vă dau acum și un nume românesc.

POP ADRIAN, de profesie lăcătuș mecanic, în 1950 referent la Sfatul Orășenesc Carei.

Alt nume care mă interesează, tot de prin anii ’50 ar fi KOTAY CONRAT, fost inginer agronom.

Dar cel mai șsi cel mai m-ar interesa să aflu amănunte despre soarta numitului MIKS IOSIF (JOZSEF), care în luna ianuarie 1950 era în mod cert Președintele Comitetului Provizoriu al Orașului Carei, județul Sălaj.

Fac cinste cu o duzină de beri Heinecken sau cu orice alt tip de bere, la Klass, oricui îmi va oferi informații complete și veridice despre acest individ numit MIKS IOSIF (JOZSEF).

În rest, s-auzim numai de bine și să ne iubim ca frații.

de Horia Mărieș la 31 ianuarie 2014 - 08:14

În context (istoric) fragmente dintre text avându-l ca autor pe Dumitru Canstantin, articolul „Stalin și Transilvania”, Cotidianul(punct)ro, 7 februarie 2013.

„Mai presus de orice, este interesant de aflat ce au declarat şi cum au gândit protagoniştii acelor evenimente, printre ei aflându-se şi fostul lider bolşevic de la Moscova, I.V. Stalin, care, încă din toamna lui 1944, când războiul încă nu se încheiase, era asaltat de lideri ai comuniştilor unguri, precum Matyas Rakosi, ce trăise o bună bucată de timp la Moscova şi care acum se prevala de trecutul lui recent spre a-l sensibiliza pe generalissim în delicata problemă a Ardealului de Nord, cedat de România Ungariei horthyste în urma ruşinosului Diktat de la Viena, şi chiar a întregii Transilvanii.
„Dej, eu (Stalin-n.n.) nu pretind că stăpânesc istoria României şi mai ales a Transilvaniei, mai bine decât tine. Am înţeles ce doriţi. Cunoaşteţi că nu de mult a fost la mine Rakozi (Rakosi), susţinând că nu numai Ardealul de Nord, ci şi întreaga Transilvanie se cuvine de drept să fie redată Ungariei. I-am răspuns că dacă mai insistă asupra acestei chestiuni, îl voi alunga fără menajamente (…). DEJ, TRANSILVANIA VA FI PE VECI A ROMÂNIEI (subl. ns.). Comuniştii unguri şi poporul ungar n-au fost în stare să facă ce au făcut comuniştii români şi poporul român. Voi aţi întors armele împotriva Germaniei, voi aveţi un 23 August! Ne-aţi ajutat să reducem cu şase luni războiul şi să salvăm peste două milioane de soldaţi ai Armatei Roşii ( …) Mergeţi acasă şi spuneţi-le comuniştilor români, forţelor democratice ale României, că noi nu ne vom schimba poziţia faţă de Transilvania, că toate obstacolele ce vor apărea din partea Occidentului şi a acoliţilor lui Rakozi (Rakosi) vor fi învinse şi dreptatea României va triumfa”, spunea Stalin, la sfârşitul lunii decembrie 1944, cu ocazia primirii delegaţiei conduse de Gh. Gheorghiu-Dej. Aceste vorbe şi le aminteşte unul dintre membrii marcanţi ai delegaţiei, Gh. Apostol, într-un volum de memorialistică publicat în 1998. Acelaşi Gh. Apostol a revenit asupra problemei într-un interviu acordat excelentului publicist craiovean Ion Jianu, publicat în 2008. El preciza că acea delegaţie, ce-o includea şi pe protejata Moscovei, Ana Pauker, avea în vedere două mari probleme: „statutul Ardealului de Nord şi colaborarea fostului PCR cu partidele istorice (PNŢ şi PNL)”. Gh. Apostol arăta că delegaţia română pregătise minuţios o expunere de circa 20-25 de minute în ce priveşte problema Transilvaniei, dar, după ce Gheorghiu-Dej a vorbit cam 10 minute, Stalin l-a întrerupt, expunându-şi punctul de vedere foarte tranşant. În acelaşi sens, la şedinţa Biroului Politic al CC al PMR din 29 noiembrie 1961, Gheorghiu-Dej s-a referit la întâlnirea pe care o delegaţie a Guvernului român a avut-o cu Stalin, în septembrie 1945. Potrivit stenogramei şedinţei respective, publicată recent într-un volum incendiar, Gheorghiu-Dej a declarat: „Atunci, Stalin, la un moment dat a pus chestiunea cu Transilvania, (şi) a spus: TRANSILVANIA VECINO NA RUMÎNIE” ( „este pe veci a României”) – subl. ns.
Sunt detalii deosebit de importante pentru ecuaţia politică europeană şi mondială de la acea oră, întrucât trebuie ţinut seama de mai multe elemente. Mai întâi, războiul încă nu se terminase, statutul final al Ungariei încă nu fusese definit oficial. Să reamintim, în context, un lucru deosebit de grav: de la 16 octombrie 1944, la Budapesta era la guvernare Ferenc Szalasi, şef al partidului fascist al „Crucilor cu Săgeţi”, lider al unei formaţiuni politice extremiste care mersese până acolo încât îi propusese lui Hermann Göring, mâna dreaptă a lui Hitler, titlul de rege al Ungariei (sic!), dorind să obţină astfel susţinerea armată pe care Fuhrerul o promisese aliaţilor ce luptau împotriva URSS. Exact în acest context politico-militar elocvent, comuniştii unguri declanşaseră o ofensivă în toate azimuturile prin care vizau păstrarea Ardealului de Nord şi chiar alipirea întregii Transilvanii. Odată ajuns la Moscova şi aflat faţă în faţă cu Stalin, comunistul ungur Matyas Rakosi nu se sinchisea de prezenţa lui Szalasi în fruntea ţării sale. Dar, cum se vede, generalissimul, care era la curent cu dosarele fierbinţi şi cu istoria lor, îşi stabilise puncte de vedere clare, pe care le argumenta pertinent. Din această perspectivă, exemplele punctuale date de el privind actul de la 23 August, scurtarea războiului cu şase luni, întoarcerea armelor de către România şi cruţarea vieţii a două milioane de militari ai Armatei Roşii sunt imbatabile.
Nu exclud să apară azi voci care să ignore realităţile vremii de atunci şi care să-i acuze violent pe respectivii lideri comunişti români că nu au discutat cu Stalin problema Basarabiei. Cu cine să discute? Cu un Stalin ce se contura ca mare învingător în conflagraţia mondială? Cu un Stalin care, la Yalta, tranşase harta politică a lumii, stabilind zonele de influenţă împreună cu Churchill şi Roosevelt, iar nimeni nu îndrăznea să crâcnească în faţa lui? Nu exclud nici apariţia altor voci care, văzând totul numai în alb sau negru, să-mi reproşeze că-l invoc tocmai pe Stalin într-un atare caz. Într-un moment în care, mai nou, este pus la îndoială ceea ce au decis Tratatul de pace de la Paris şi Actul final de la Helsinki din 1975, atare reacţii adverse revizioniste nu mai surprind. Lor trebuie să li se răspundă cu poziţii bine articulate, realiste, lucide şi argumentate, dar şi prin fermitate, întrucât, cum se ştie, când toate acestea au la bază principii, legi şi reglementări interne şi internaţionale clare, revanşismul nu capătă relevanţă externă.”

de careian 70 la 31 ianuarie 2014 - 20:25

D-nu Horia
Daca vreti sa continuam dezbaterea,rezolvati cu redactia, sa apara si postarile mele,caci altfel e un dialog al surzilor si inapoi la tema articolului,unchiul VS viermii

de Horia Mărieș la 3 februarie 2014 - 13:42

@careian 70 la 31 January 2014 – 20:25

Imi pare rău că vă dezamăgesc, dar n-am pile la redacția BdeC. Recent, a trebuit sa rup un comentariu de-al meu in patru bucati I-IV, ca să pot să postez. Puteți verifica. Din asta, puteti trage concluzia că suntem tratați de acest blog exact la fel, fără nici un fel de discrimnare.

În ce privește străjeria, credeam că am lămurit deja problema dpdv istoric. Ea a fost desfințată în 1940, indiferent ce-o fi fost cu ea, bună sau rea, era creatia lui Carol al II-lea, un rege cam ciudat, ca să nu zic altfel. Inseamnă, ca o urmare cât se poate de logică, că cei 12 futeciști muteau fuște în 1945, adică vorbeau doar măscări. Q.e.d.

de emil la 3 februarie 2014 - 14:04

@careian

Intre 1940 și 1944, în Ardealul ocupat de unguri, organizația levente i-a luat locul străjeriei, cu toate ca prima era mai mult de tip premilitar.