Sarmiza Bilcescu,prima femeie avocat din Europa

• publicat la: 23 March 2014
Sarmiza Bilcescu,prima femeie avocat din Europa

Născută într-o familie bună, şcolită la Paris, în vremuri în care profesorii evitau să primească la cursuri femei pentru a nu crea „dezordine“, Bilcescu a pus România pe harta „inovaţiilor“ În 1890, o domnişoară pe nume Sarmiza Bilcescu făcea o cerere neobişnuită către Baroul Ilfov, cel care, la vremea respectivă, includea şi Bucureştiul. În cerere, Bilcescu, în vârstă de doar 23 de ani, solicita să fie înscrisă ca avocat. Ineditul situaţiei provenea de la faptul că, până la acel moment, nu exista în nicio ţară din Europa vreo femeie avocat.

Consiliul avocaţilor, condus de Take Ionescu, fusese pus în faţa unei situaţii cu totul speciale. Pentru a primi o femeie, Consiliul trebuia, pe lângă distrugerea unei cutume sociale dominante în epocă, să reformuleze un întreg edificiu legislativ care nu acorda nicio şansă unei viitoare femei avocat. În motivarea deciziei de la momentul respectiv, avocaţii bucureşteni înlăturau vechile legi, considerându-le „căzute în desuetudine“, restrângându-se la interpretarea legilor burgheze, introduse după 1866.

Cum niciun text de lege nu condiţiona apartenenţa la sexul masculin, avocaţii concluzionau, la finalul dezbaterilor: „Nu este cu putinţă de a împiedica petiţionara de a fi înscrisă ca avocat“. Sarmiza Bilcescu devenea prima femeia avocat din Europa. Deşi nu a profesat niciodată, preferând să devină membră fondatoare a Societăţii Domnişoarelor, una din primele asociaţii feministe din România, Bilcescu devenea, prin povestea de viaţă şi realizările personale, un model pentru femeile de pretutindeni şi un exemplu despre cum legi şi cutume vechi de secole pot fi transformate.

„Sora“ de la Paris

Primirea din partea profesorilor a fost glacială, iar primirea din partea studenţilor a fost făcută cu foarte mult respect”   Sarmiza Bilcescu, la momentul primirii de la Paris

Sarmiza Bilcescu s-a născut la Bucureşti, pe 27 aprilie 1867, în familia lui Dumitru Bilcescu (din Bilceşti-Muşcel), fost şef al Controlului Finanţelor în vremea domnitorului Barbu Ştirbey. Bilcescu este admisă la Facultatea de Drept din Paris în anul 1884, fiind prima femeie înscrisă în această unitate de învăţământ. Primirea avea să fie una catastrofală. În cuvintele lui Edmond Louis Armand Colmet De Santerre, profesor de drept civil, „am ezitat să-i acordăm domnişoarei Bilcescu primirea pe care, poate, ar fi meritat-o, pentru a putea păstra ordinea în amfiteatre“. Ba chiar, la câteva luni de la admitere, Bilcescu se plângea că portarului universităţii i se interzisese, de către conducere, să o primească în clădire.

Jignită, românca trimite o plângere către profesori, invocând faptul că un astfel de comportament intră în contradicţie cu motto-ul înscris pe uşa de la intrarea în universitate: „Liberté, égalité, fraternité“. Lucrurile aveau să se schimbe după primul an de studii. La discusul de final, acelaşi Colmet De Santerre o menţiona pe Bilcescu, caracterizând-o ca fiind „neobosită, demnă de toată lauda şi cu un comportament ireproşabil“. În acelaşi discurs, profesorul mulţumea auditoriului masculin pentru că o primise pe româncă precum „o soră“.

În 1887, Bilcescu primea dreptul de practică. La momentul respectiv, deşi 71% dintre studentele din Franţa erau străine, Bilcescu devenea prima femeie din Europa care-şi obţinea doctoratul în drept, cu doi ani înaintea franţuzoaicei Jeanne Chauvin, cu teza „De la condition légale de la mère“ („Despre condiţia legală a mamei“). Revine în ţară şi este primită în Baroul Ilfov. Decizia stârneşte reacţii de entuzism în întreaga Europă, însoţite de articole ample în presa vremii şi scrisori elogioase de la înalţi oficiali. Astfel, decanul Facultăţii de Drept din Bruxelles, Louis Frank, trimitea o epistolă Consiliului Avocaţilor, precizând că „România are onoarea de a fi introdus pentru prima dată o mare inovaţie în existenţa baroului“.

sursa adevarul.ro

Lasati un comentariu