Ziua Mondiala de Rugăciune a Femeilor

• publicat la: 22 March 2014
Ziua Mondiala de Rugăciune a Femeilor

Duminică, 9 martie, a avut loc la Biserica Greco-Catolică din Valea lui Mihai o întrunire ecumenică cu ocazia Zilei Mondiale de Rugăciune a Femeilor (ZMR). Această zi este organizată de Mişcarea ecumenică a femeilor creştine, începând din anul 1890 şi este sărbătorită astăzi în peste 170 de ţări, printre care şi în România (deja de 40 de ani) în peste 200 de localităţi.

Tema rugăciunii din acest an: “Izvoare de apă vor curge în pustiu şi pâraie în pământ însetat” (Is. 35, 6) reaminteşte speranţa mesianică a poporului lui Dumnezeu, şi în acest context special speranţa desăvârşirii femeii. După prezentarea Egiptului, ţară a cărei responsabilitate a fost întocmirea rugăciunii, şi rostirea invocaţiilor de către femeile din cadrul reuniunii mariane locale, a urmat ascultarea textului evanghelic: dialogul dintre Isus şi samarineanca. Preoţii au adresat credincioaselor un cuvânt de învăţătură, respectiv calde urări de bine.

La acest moment de rugăciune au participat reprezentanţii cultelor istorice locale cu enoriaşii lor: Bogdán István, paroh romano-catolioc, Balázs Kiss Csilla, paroh reformat, Popa Marius-Dumitru, paroh ortodox şi Zima Zorel, paroh greco-catolic.

Preotul ortodox, Popa Dumitru, a subliniat importanţa respectului şi recunoştinţei datorate femeilor şi, mai cu seamă, mamelor, respectiv vitalitatea unui dialog sincer, cald cu ele, în contextul unei mai impersonale comunicări prin facebook sau telefon.

Pornind de la textul creaţiei, parohul greco-catolic a subliniat valoarea femeii şi rolul ei în familie, respectiv în societate. Prin creaţie, ea este un “ajutor” al bărbatului. Această relaţionare, se sublinia prin citarea din Scrisoarea către Femei a Fericitului Papa Ioan Paul al II-lea, trebuie trăită într-o reciprocitate. În scopul unei demne şi fructuoase relaţionări, atât femeia cât şi bărbatul, Biserica şi societatea trebuie să descopere feminitatea în planul lui Dumnezeu, în originalitatea sa. Maria, Maica Domnului este o pildă edificatoare, care prin calităţile ei inspiră trăirea unei feminităţi autentice. Pentru evitarea unei eronate evaluări ori subevaluări, femeia este invitată să Îl întâlnească pe Isus, care este izvorul vieţii şi a cunoaşterii.
Gazda acestei întâlniri a adăugat la final: “Vă îndemn cu drag, aveţi curaj să fiţi fiicele lui Dumnezeu şi veţi avea lumină pentru a călca nestingherite pe calea vieţii. Aveţi dorul de a-l întâlni pe Domnul şi vi se va împlini setea prin harul care se va revărsa asupra voastră. Aveţi curajul de a vă redobândi şi păstra demnitatea şi aprecierea, fiind în lume ceea ce Dumnezeu v-a creat să fiţi: Femeie!”
La sfârşitul comuniunii, preoţii au oferit participantelor o simbolică floare-imagine religioasă, iar grupul marian a servit credincioşii cu o mică gustare.

Meditaţia părintelui dr. Zorel Zima la ZMR în 2014:

Fiţi ceea ce Dumnezeu v-a creat să fiţi: Femei!
În această zi de rugăciune şi în contextul Zilei Mondiale a Femeii, suntem invitaţi să privim şi noi cu ochiul lui Dumnezeu, femeia. Suntem invitaţi de a redescoperi femeia în planul lui Dumnzeu, frumuseţea şi bunătatea fiinţei ei.
Cuvântul lui Dumnezeu împărtăşit nouă prin Sfânta Scriptură consemnează, că la sfârşitul celei de a şasea zi de creaţie, ziua creării omului, bărbat şi femeie, “a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte”. Totuşi, Dumnezeu constată singurătatea resimţită de om-Adam şi îi face “un ajutor” (Gen 2,18) potrivit lui, femeia-Eva. Am putea să denunţăm oare o şovăire în crearea omului? Consider, mai degrabă, o accentuare prin limbaj uman a formei autentice şi ideale a omului, a modului său natural de a fi: bărbat şi femeie ca fiinţe complementare.

Fericitul Papa Ioan Paul al II-lea nota în “Scrisoarea sa către femei” (1995) că “în creaţia femeii este înscris încă de la început principiul de ajutor: (dar subliniează) nu unilateral, ci reciproc”. Tocmai în redescoperirea acestei demnităţi şi responsabilităţi a femeii, a acestei “naturalităţi” constă fericirea sa şi, implicit, fericirea umanităţii.
Privind acum asupra femeii, trecând în revistă figurile biblice feminine, mai cu seamă cea a Sfintei Fecioare Maria, mama lui Isus, constatăm fiinţa ei înmiresmată cu frumoase virtuţi, precum: primirea, iertarea, înţelegerea, empatia, generozitatea, dăruirea, curăţia, duioşia, atenţia, delicateţea, sacrificiul, spiritul intuitiv.

De aceea, privindu-o din perspectiva moralei creştine, Biserica o vede pe Maria ca expresie maximă a “geniului feminin”, un izvor neîncetat de inspiraţie. Nu trebuie să facem un efort deosebit al memoriei pentru a înşira câteva din evenimentele ale cărei protagoniste era ea, evenimente care întruchipează virtuţile înşirate şi motivează preţuirea ei: ascultarea şi supunerea faţă de Dumnezeu la Bunavestire, duioşia cu care îl ţinea la pieptul ei pe copilaşul Isus, atenţie şi empatie prin vizitarea verişoarei Elisabeta şi mijlocirea transformării apei în vin la nunta din Cana, dragostea de mamă şi spiritul intuitiv în căutarea disperată a micului Isus şi găsirea sa în Templul din Ierusalim, dăruirea prin urmarea continuă a lui Isus, iertarea pe care a oferit-o tuturor celor care l-au dat nevinovat morţii pe Fiul ei şi, sigur, şi a celor care dincolo de arcul temporal continuă să o facă astăzi prin păcat, primirea apostolului Ioan, şi simbolic şi a noastră, ca fii ai ei.
Acestea sunt trăsăturile sufleteşti pe care Biserica le propune tuturor femeilor.

Cât de comune vă sunt acestea? Acestea sunt adevăratele valori prin care femeia străluceşte şi e cu adevărat liberă şi doamnă.
În societatea de azi, femeia întâmpină însă obstacole în redescoperirea demnităţii sale şi în trăirea ei. Suntem uneori martori ai exploatării, discriminării, uzului nedemn al femeii de către societate şi de bărbat. Aceasta nu e “normalitatea”. Biserica transmite şi azi un apel autorităţilor, angajatorilor şi, mai ales, soţilor de a o respecta şi sprijini.
Papa Francisc ne învaţă că “Dumnezeu încredinţează femeii în mod special omul, fiinţa umană”, prin acel dar de a putea fi mamă. De aceea, femeia e mai mult decât cetăţean. Atât de multe lucruri se pot schimba în evoluţia culturală şi socială, dar rămâne faptul că femeia este aceea care concepe, poartă în pântece şi dă naştere fiilor oamenilor şi este prima care educă, formează prin copilul ei însuşi viitorul.

Femeia e mai mult decât o forţă de muncă utilă într-o fabrică. Ea e şi mamă şi are muncă şi acasă. Femeia e mai mult decât frumoasa menajeră şi dorita soţie, e cea care complementează bărbatul, făcând ca familia să fie un frumos şi unitar întreg.
Dar, uneori chiar femeia caută nepotrivit preţuirea ei de către cei din jur: mizând chiar pe ceea ce o deranjează, exploatarea fizicului ei, sau îmbrăţişând extreme ideologii feministe, prin care tot ceea ce era natural feminin este respins… şi rămâne cu o sete. O vedem angajată în relaţii fără angajament, o vedem refuzând, uneori criminal prin avort maternitatea, o vedem neonorându-şi chemarea de prim educator ai copiiilor ei, dorind a-şi păstra libertatea clipei şi alegerii, dar îşi pierde timpul, libertatea şi însăşi demnitatea.
În ce constă această rătăcire? Femeia e oare singură în întristarea ei? Nicidecum, Dumnezeu ne este alături mereu. Profetul Ieremia, notează tristeţea lui Dumnezeu şi cauza nefericirii noastre: “Două rele a făcut poporul Meu: pe Mine, izvorul apei celei vii, M-au părăsit, şi şi-au săpat fântâni sparte, care nu pot ţine apă” (Ier. 2,13). Uneori uităm că Dumnezeu este Tatăl-Creatorul nostru, din care izvoreşte viaţa noastră trupească şi sufletească. Uneori uităm de ceea ce e responsabilitate şi demnitate. De aceea este necesar de a ne revedea în planul dumnezeiesc şi de a cere ajutorul Său.

A vedea femeia altfel sau a se vedea ea însăşi altfel, înseamnă a săpa fântâni sparte, care nu pot ţine apă.
Tema acestei întruniri ecumenice care este: “izvoare de apă vor curge în pustiu şi pâraie în pământ însetat” (Is. 35, 6) reaminteşte speranţa mesianică a poporului lui Dumnezeu, şi în acest context special speranţa desăvârşirii femeii. Aceste cuvinte pline de speranţă sunt reauzite de noi şi adresate chiar unei femei, celei din Samaria, de către Isus: “Cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică” (In. 4,14).
Acest izvor de apă vie nu este altul decât harul sfinţitor dăruit nouă de către Spiritul Sfânt prin Botez, pentru a deveni ceea suntem chemaţi să fim: fii ai lui Dumnezeu.

Căutându-l pe Dumnezeu, întâlnindu-l prin rugăciune, cuvânt şi sacramente, urmându-l prin împlinirea învăţăturilor Sale, rămânem un binecuvântat curs al acestui izvor înaintând noi înşine înspre Dumnezeu în viaţa veşnică.
Dragi femei, în acest izvor constă speranţa noastră, a voastră şi împlinirea ei.
Vă îndemn cu drag, aveţi curaj să fiţi fiicele lui Dumnezeu şi veţi avea lumină pentru a călca nestingherite pe calea vieţii.

Aveţi dorul de a-l întâlni pe Domnul şi vi se va împlini setea prin harul care se va revărsa asupra voastră. Aveţi curajul de a vă redobândi şi păstra demnitatea şi aprecierea, fiind în lume ceea ce Dumnezeu v-a creat să fiţi: Femeii! Biserica şi bărbatul, astfel, ţie, femeie îţi spune: La Mulţi Ani şi “Mulţumiri, ţie Femeie” (Fericitul Papa Ioan Paul al II-lea)!
Biroul Parohial Valea lui Mihai

Lasati un comentariu