Aurarii.Mercurialul Pieţei din Roşia Montană în secolul II d.H.

• publicat la: 21 April 2014
Aurarii.Mercurialul Pieţei din Roşia Montană în secolul II d.H.

MOTO: Minerul este fiinţa blajină ce se îngroapă de mii de ori

pentru a ieşi la lumină cu braţele încărcate de fructele străfundurilor,

pentru a alimenta şi întreţine progresul.

Populaţia compozită etnic din : daci, romani, dalmato-iliri şi varii  alte structuri etnice implantate în zonă odată cu statornicirea aici a ocupantului roman, care aşa cum se ştie controla în acea vreme o bună parte a continentului european, areal geografic în care pe lângă prelevarea bogăţiilor locurilor, plecând de la produsele suprafeţei solului, respectiv structurile cerealiere, legumicole şi pomicole, până la substanţele minerale ascunse în pântecele pământului, îi ofereau şi resursa umană necesară fie purtării războaielor, fie apărării imperiului, fie administrării acestuia, fie lucrului specializat pentru extragerea substanţelor minerale utile.

Ei bine această pătură eterogenă de compoziţi sociali, erau perfect adaptaţi de a se simţii în spaţiile în care erau cantonaţi ca la ei acasă. Această uşurinţă de a se integra cu populaţia băştinaşă, a fost scânteia de geniu a doctrinei imperiale,şi asta pentru că romanii nu practicau discriminarea etnică sau varianta acesteia la conotaţie naţională sau rasială întrucât politica de stat  romană s-a adaptat convieţuirii cu multitudinea de etnii ale marelui său imperiu prin instituţionalizarea la temelia construcţiei sale politice a principiului „jus gentium” (dreptul ginţilor, respectiv al tuturor celor pe care-i dominau). În modul acesta în imperiu trona concordia ridicată  la nivel de „humanitas”, respectiv de omenie.

Despre cotidianul în viaţa Roşiei Montane în secolul II d.H. ne vorbesc  cele două table cerate, descoperite înMina Sfânta Ecaterina în anul 1855, aflate în anul 1857 în proprietatea liceuluiReformat din Aiud. În inventarul tablelor cerate acestea au fost nominate cu „*XV”*şi „…conţin fragmentele unui jurnal de casă cu (n.n. cuprinzând) lista de bucate alcătuită de un magister coenae, adică de prezidentul unui banchet, care a avut loc la Roşia Montană” „în ajunul calendelor lui Maiu (30 Aprilie)”Tablele cerate XV au mai multe pagini, iar pe pagina IV-a sunt expuse produsele alimentare procurate şi preţul plătit pentru fiecare în parte. Pentru a ne coborâ cititorul în cotidianul acelor vremi vom enumera mai jos lista: „5 miei: 18 denari; un purcel 5 denari;pâine albă (ceea ce înseamnă că produsele de panificaţie îmbrăcau o gamă largă de fabricaţie) 2 denari; tămâie de prima calitate, 1 sextariu (=g,547) 3 denari (sextariu –unitate de măsură a vremii); vin bun, 3 hemine (01,822) 2 denari; vin de rând, 3 congii (01,5818) 97 denari;verdeţuri 1 şi o semiuncie (?): bacşiş (n.n. se purta şi atunci cu deosebirea că era instituţionalizat); 13/14; oţet, o hemină (0,524) sare şi ceapă 15/24 denari; …?..2 denari;…?..2 denari”.

În continuare socotim util să cităm textul integral din bibliografia consultată „Moţii – Calvarul unui popor eroic dar nedreptăţit-Ed. Cartea Românească 1928 sub semnătura luiIon Rusu Abrudeanu” /„… dacă socotim denarul 60 bani, atunci cinci miei costau la Roşia Montană, în secolul II după Christos, 16 lei, adică 2 lei 40 de bani mielul; un purcel 3 lei 30 bani, două pâini albe 1 leu 40 bani; o jumătate de fund de tămâie 2 lei; pentru trei sexterţi vin bun s-a cheltuit 1 leu 40 bani, iar pentrudouă quadrantale şi două hemine vin de masă 56 lei 80 bani; pentru  legume 70 bani; pentru serviciu (impensam=bacşiş) 40 bani; pentru oţet  38 bani; pentru sare şi inevitabila ceapă 42 bani.

Din examinarea listei de bucate ne surprinde cantitatea cea mare de vin, pe care l-au consumat mesenii. În adevăr, din 270 denari (107 lei  60 bani), vinul a costat 62 lei, iar mâncărurile şi restul cheltuielilor numai 46 lei 20 bani.

Celebrul istoric german Mommsen însă, bazându-se pe mărturia lui Pliniu(Plinii, Hist. Nat. XIV, 56), care ne spune că cu 16 lei se căpăta la Roma un vin foarte bun, susţine că prea scump era vinul consumat de participanţiiospăţului de la Roşia Montană. Probabil că acest vin nu se producea în ţară, ci era importat şi în acest caz scumpetea se explică prin cheltuielile de transport şi prin taxele de accize”.

Într-o mai veche lectură am întâlnit informaţia că primul „1 Mai” sărbătorit istoriceşte a avut loc la Roşia Montană. Astăzi, însă, mă  bucur până la veselie, şi nu numai pentru că străbunii din veacuri au  avut acces la vin bun, şi pâine albă, cât pentru că mi-am completat cunoştinţele    şi cu privire la aburul frumos mirositor ce se va fi ridicat, întru desfătare de pe masa lor sărbătorească  în ajunul unui 1 Mai cu ceva foarte multe veacuri înainte ca această zi să devină festiviară.

Tiberiu Vanca

comentarii

Lasati un comentariu