Pagina principala / Economic / Noile contracte de credit care elimină teoria impreviziunii

Noile contracte de credit care elimină teoria impreviziunii

Obligatia de negociere in vederea adaptarii contractului este alcatuita  din doua obligatii distincte: obligatia de a intra in negocieri, care este de rezultat, si obligatia de negociere efectiva, care face parte din categoria obligatiilor de mijloace . In lipsa ajungerii la un acord privind reasezarea unor termeni contractului, oricare din parti poate sesiza instanta.

Obligatia de negociere trebuie executata cu buna-credinta, asa cum se impune prin dispozitiile art. 1170 din Noul Cod civil, in care se arata ca partile trebuie sa actioneze cu buna-credinta atat la negocierea si incheierea contractului, cat si pe tot timpul executarii sale. Ele nu pot inlatura sau limita aceasta obligatie.

Din formularea art. 1271 alin. (3) lit. d), s-ar putea deduce ca debitorul are sarcina de a negocia adaptarea rezonabila a contractului. Opinam in sensul ca aceste dispozitii creaza obligatii in sarcina ambelor parti contractante, deoarece sunt incidente in cauza si dispozitiile art. 1183 din Noul Cod civil, conform carora partile trebuie sa actioneze cu buna-credinta pe durata negocierilor, care trebuie realizate in scopul incheierii contractului, iar initierea, continuarea sau ruperea negocierilor contrar principiului mentionat atragand raspunderea civila.

Obligatia creditorului de a participa la negocierea adaptarii contractului la noile imprejurari decurge din indatorirea legala de minimizare a prejudiciului care i-ar putea fi cauzat prin neexecutarea contractului, chiar daca suntem in analiza ipotezei posibilitatii extreme de executare din partea debitorului. Creditorul are obligatia de a adopta toate masurile rezonabile pentru reducerea prejudiciilor cauzate prin neexecutare, sub sanctiunea diminuarii despagubirilor la care ar putea fi obligat debitorul. In acest sens, art. 1534 din Noul Cod civil prevede ca daca, prin actiunea sau omisiunea sa culpabila, creditorul a contribuit la producerea prejudiciului, despagubirile datorate de debitor se vor diminua in mod corespunzator. Aceasta dispozitie se aplica si atunci cand prejudiciul este cauzat in parte de un eveniment al carui risc a fost asumat de creditor. Debitorul nu datoreaza despagubiri pentru prejudiciile pe care creditorul le-ar fi putut evita cu o minima diligenta.

Aceasta regula a minimalizarii prejudiciului se regaseste in mod expres si in cuprinsul Conventiei de la Viena privind vanzarea internationala de marfuri. Art. 77 prevede ca partea care invoca contraventia la contract trebuie sa ia masurile rezonabile, tinand seama de imprejurari, pentru a limita pierderea, inclusiv castigul nerealizat, rezultat al contraventiei.

Daca ea neglijeaza sa o faca, partea in culpa poate cere o reducere a daunelor-interese egala cu marimea pierderii care ar fi trebuit evitata.

De asemenea, art. 7.4.8.din Principiile UNIDROIT prevede ca le débiteur ne répond pas du préjudice dans la mesure où le créancier aurait pu l’atténuer par des moyens raisonnables. Le créancier peut recouvrer les dépenses raisonnablement occasionnées en vue d’atténuer le préjudice.

Aceasta obligatie a creditorului, de atenuare a prejudiciului pe cale sa il suporte, este cunoscut in doctrina sub denumirea de „principiul proportionalitatii”, considerandu-se ca el este o consecinta fireasca a solidarismului contractual. Ea are ca finalitate asigurarea respectarii justei masuri, ceea ce impune creditorului sa iti adapteze comportamentul contractual la neexecutarea debitorului.

 www.coltuc.ro