Pagina principala / Social / Prevenirea şi combaterea marginalizării sociale

Prevenirea şi combaterea marginalizării sociale

Legea nr.116/2002 privind  prevenirea şi combaterea marginalizării sociale are ca obiectiv principal garantarea accesului efectiv, în mod deosebit al tinerilor, la drepturi elementare şi fundamentale, cum sunt: dreptul la un loc de muncă, la o locuinţă, la asistenţă medicală, la educaţie, precum şi instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a marginalizării sociale şi mobilizarea insituţiilor cu atribuţii în domeniu.

            Marginalizarea socială, în sensul prezentei legi, se defineşte prin poziţia socială periferică,de izolare a indivizilor sau grupurilor cu acces limitat la resursele  economice, politice, educaţionale şi comunicaţionale ale colectivităţii: ea se manifestă prin absenţa unui minim de condiţii sociale de viaţă.

            Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă are obligaţia de a realiza un acompaniament social personalizat pentru tinerii cu vârste între 16 şi 25 de ani aflaţi în dificultate şi confruntaţi cu riscul excluderii personale, în scopul facilitării accesului lor la un loc de muncă.

            Aceste persoane au dreptul la consiliere profesională şi mediere din partea personalului specializat al agenţiei, prin întocmirea unui plan individual de mediere.

în scopul integrării sau reintegrării în muncă persoanele aflate în pericolul marginalizării pot beneficia de plasare în muncă la un angajator avizat de agenţie în baza unui contract de solidaritate.Contractul de solidaritate poate fi încheiat între tânărul beneficiar şi agenţie pe o perioadă de până la 2 ani, dar nu mai puţin de 1 an.

            În baza contractului de solidaritate angajatorul va încheia cu tânărul un contract individual de muncă, pe durată determinată, egal cu cea a contractorului de solidaritate.

            Angajatorii  care încadrează tineri în condiţiile unui contract de solidaritate, denumiţi în continuare angajatori de inserţie, vor încheia convenţii cu agenţia prin care aceasta se angajează să ramburseze lunar salariul de bază stabilit la data angajării, dar nu mai mult de 75% din câştigul salarial mediu net pe economie,comunicat de Institutul Naţional de Statistică.

            Această sumă se acordă angajatorului pe o perioadă de maximum 2 ani, până la împlinirea de către angajat a vârstei de 25 de ani.

            Dacă la data încetării contractului de solidaritate, angajatorii de inserţie angajează tineri cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, aceştia beneficiază, înbaza aceleiaşi convenţii, de rambursarea lunară a unei sume, în cuantum de 50% din indemnizaţia de şomaj cuvenită conform legii, pe care tânărul beneficiar ar fi primit-o dacă ar fi fost disponibilizat la acea dată, angajatorul beneficiind de această sumă pe o perioadă de maximum 2 ani, până la împlinirea de către angajat a vârstei de 25 de ani.