Concert Tudor Gheorghe: Limba română este patria mea!

• publicat la: 15 May 2014
Concert Tudor Gheorghe: Limba română este patria mea!

Mulţumim  maestre Tudor Gheorghe!

“Lectia”  dăruită aseară careienilor de marele artist  Tudor Gheorghe a fost o adevărată lecţie   ce  ar trebui consemnată şi apoi predată tinerei generaţii văduvite de astfel de manifestări şi informaţii deopotrivă.

Un spectacol care a dezmierdat toate simţurile,absorbit prin toţi porii celor prezenţi care nu au avut altă răsplată  de moment decât puternicele şi îndelungatele aplauze.

Cuvintele nu pot exprima  atmosfera de mare sărbătoare  sufletească creată de evoluţia unui asemenea  exponent al  adevăratei  culturi române, pe singura scenă existentă la acest moment in municipiul Carei.

Dealtfel Tudor Gheorghe a  amintit de faptul că în ultimii 20 de ani nu a primit nici o invitaţie din parte a instituţiilor culturale careiene şi acesta este motivul pentru care nu a fost prezent până acum în acest colţ de ţară.

De la pledoaria pentru păstrarea curăţeniei limbii române, la redescoperirea primelor manifestări literare prezentate cu umor, unele sub formula „ştiaţi că?”, de la candoarea exprimării poetice a iubirii, romantice sau erotice, până la cea mai frumoasă poezie de dragoste şi până la cum ne-am pierdut vocalele din cuvinte sau despre ce n-ar trebui să uităm: să iubim,totul a fost abordat  cu înaltă distincţie de preţiosul oaspete şi presărat cu un umor de mare fineţe.

Din păcate tocmai tânăra generaţie a fost cel mai puţin reprezentată la spectacolul de joi seara,dedicat  Limbii Române.

 Maestrul Tudor Gheorghe a făcut o trecere în revistă a evoluţiei limbii române de-a lungul ultimelor secole,neuitând nici de perioada comunistă şi nici de cea actuală.

Dacă in comunism am avut deşerturile culturale ,după ’90 ne-a luminat revoluţia,care a scos Romanul secolului XX si  ne-a adus vârciu, sânzi, tabloidele de can-cand,silicoanele, … Nu  ne putem dobândi tradiţiile,istoria,valorile noastre până nu  ne dobândim încrederea în limba noastră românească.Pentru mine limba în care m-am născut e foarte familiară şi o consider iarbă.Pentru mine numele patriei e patrie,numele muntelui  e munte,izvorul izvoreşte,viaţa se trăieşte..Limba română e patria mea.”

Artistul nu s-a sfiit să înfiereze unele dintre manifestările folclorice care se situează departe de adevăratele valori ale folclorului traditional românesc,mesajul lor fiind total diferit de cel autentic .În viziunea lui Tudor Gheroghe,totul a început după anii  50 cand a fost  initiată legătura între ogor şi tractor iar de aici şi până la crearea  de opere proletcultiste nu a fost decât un pas.

Înarmat cu chitara sa şi cu vocea hărăzită de Dumnezeu,Tudor Gheorghe a reaprins  la Carei licărul de speranţă .Speranţa  că nu e totul pierdut,că mai sunt încă români preocupaţi de soarta patriei lor şi de tinerele generaţii,care nu precupeţesc nici un efort în a dărui Lumină şi altora din prea plinul cu care au fost binecuvantati.

 Au fost amintiţi marii nostri cărturari mitropolitul Dosoftei,Dimitrie Cantemir,Miron Costin şi Grigore Ureche,poeţii Văcăreşti dintre care Ienăchiţă  cu a sa poezie Amărâtă Turturea şi Testamentul lăsat urmaşilor săi.

Inscripţie pe piatra de hotar a lui Geo  Dumitrescu  a răsunat mai altfel pe acordurile  chitarei şi a vocii lui Tudor Gheorghe la Carei.

Slav as fi fost, de nu eram latin,
latin as fi, de n-as fi fost si dac -
dar a iesit asa : sa fiu român,
si eu cu soarta asta ma împac !

Mi-au dat si altii sînge si cuvinte -
nisipuri galbene trecura-n zbor,
purtate-n vîntul Asiei, fierbinte,
sa-ngrase primitorul meu ogor.

Si din Apus, din Miazazi, venira
umane pulberi, umbre si lumini,
cu bine si cu rau ma vremuira -
pe toate le-am sorbit în radacini.

Si nu-i nimic strain – a’ mele-s toate,
dator nu sînt : platit-am cu prisos ! -
ca tot platind uitucilor la rate,
cutitul mi-ajunsese pîn’ la os !

Dar am ramas asa cum scrie-n carte -
priviti-ma, si-o sa vedeti usor
ca nu-s asemeni nimanui în parte,
desi, -ntr-un fel, va seman tuturor.

Sînt bucuros de oaspeti si prieteni ;
deschisa-i poarta, inima si ea ;
binevenit vei fi sub mîndre cetini,
în muntii mei, la calda marea mea.

Îmi dai un sfat ? Te-ascult cu luare-aminte.
O mîna de-ajutor îmi dai ? Multam !
Dar nu cumva sa-ti bîiguie prin minte
ca asta-i tara cailor de ham !

Poftiti, deci, stati la masa, stati la soare ! -
un loc prielnic va pastrez, amici;
v-astept cu mintea plina, gîndu-n floare
(ca nu-i de lipsa fosforul pe-aici !…)

Întind spre toata zarea poduri bune :
primesc si dau întregului Pamînt;
nu-i gînd viclean în mine sa rasune,
dar nici stapîn nu caut: eu îmi sînt!

 

 Daniela Ciută

 

comentarii

de daculiber la 16 May 2014 - 07:38

respect maestre pentru asemenea spectacol!

de elena la 16 May 2014 - 08:32

Un adevarat spectacol pentru care multumim romanului Tudor Gheorghe

Lasati un comentariu