APUSENII în anul Domnului 35000,înainte de Hristos

• publicat la: 5 July 2014
APUSENII în anul  Domnului 35000,înainte de Hristos

Trăim în istorie. Participăm la producerea evenimentelor ce nasc istoria  sau ne bălăcărim în gâlceava diurnă ce se consumă, în zadarnică trecere,fără a deveni istorie. Sunt, însă, spirite ce-şi transferă respiraţia,caldă, voia de a face, şi faptele diurne, de pe perimetrul trăirii  imediate ca puncte de reper pentru viitorime acoperindu-se cu hlamida lui homo faber, prin semnătură în cărţile trecerii cu calitatea de eroi.

Peisajului public îi sunt cunoscute, în ordine, spiritele neliniştite ale scormonitorilor (arheologii, antropologii, istoricii, speologii şi alte categorii pe care din economie de spaţiu nu-i numim), ale celor ce-şi propun să scoată din cenuşa timpului acte, fapte, şi împrejurări ce n-au putut fi prinse pe răboaje de trăitorii trecutului îndepărtat   fie   pentru că instrumentul de referinţă nu exista, fie pentru că ceea ce îi înconjura părea într-atât de comun încât nu le atrăgea atenţia, în condiţiile în care nesemnificativul de atunci este pentru contemporaneitate act de importanţă majoră, act ce particularizează  vremea lor de vremea noastră.

În zilele de agonie ale anului 2009, zile în care moartea istorică a  unui banal timp se apropia, o echipă de cinci speologi, îi numim pe Tudor Rus de la Clubul de Speologie Speodava din Ştei; Mihai Besesek;Valentin Alexandru Radu; Roxana Laura Ţociu de la Asociaţia de Speologie Speowest Arad şi Marius Kenesz de la Speo Club Zarand Brad semnează o descoperire epocală. Cercetând peştera *Coliboaia*din Parcul Naţional Apuseni (Munţii Bihorului în zona Beiuşului, în aval  de localitatea Sighiştel şi în vecinătatea aşezărilor Măgura şi Chişcău), formaţiune carstică cu o lungime de 750 m.,situată la o altitudine de 560 m., cu  condiţii de acces nu lipsite de dificultate, pe un traseu ce a presupus  mai multe scufundări pentru a depăşi cele câteva sifoane ale râului subteran, ajung într-un spaţiu ce avea să-i sufoce de emoţie.

Locul adăpostea artă parietală cepotrivit expertizei de specialitate prestată  de specialişti francezi (1) se dovedeşte a aparţine   paleoliticului  apreciindu-i-se vârsta între 23.000 la 35.000 de ani. Se individualizează imaginile : unui bizon, un cal, o felină; unul sau două capete de urs, doi rinoceri şi o gravură ce prezintă un tors de femeie.

Pe vatră s-au găsit oase şi două cranii de urs de peşteră. Potrivit concluziilor, provizorii, semnate de experţii francezi arta parietală  (n.n. de o rară frumuseţe, fruct al mâinii ingeniate a autorului de peste milenii) din familia Aurignacian (2) şi Gravettian este unică  în raport  cu manifestările de gen din Europa Centrală. Ne plecăm cu respect în faţa celui care le-a dat contur. Ne simţim datori să acordăm, autorului,cuvenita identitate, motiv pentru care îl vom numi *Candin* de la candoare, şi *Amos *de la iubire. Telegrama de peste milenii, ce ne-a parvenit deabia acum, ne poziţionează pe acelaşi palier de notorietate cu locuri celebre ce adăpostesc artă parietală cum sunt:Altamira(3),Lascaux(4), Tassili(5) şi Aurignac ,  oferindu-ne prestigiul de a fi   posesorii şi administratorii acestei comori nu numai artistică cât şi cu vocaţie arheologică, istorică şi geografică.

Candin-Amos  nespune că în urmă cu 35 de milenii pe vatra istorică a Parcului Naţional Apuseni viau, bizoni, rinoceri, feline mari , cai şi cunoscuţii urşi de peşteră, despre cei din urmă având informaţii mai vechi. Atât specialiştii francezi, ce au efectuat prima expertiză de  specialitate, cât şi specialiştii români, îl avem în vedere pe Viorel  Traian Lascu Preşedintele Federaţiei Române de Speologie, opinează că  descoperirea de la Coliboaia este doar începutul scontându-se pe alte  descoperiri spectaculoase în viitorul apropiat şi că descoperirea de la  sfârşitul anului 2009 reprezintă doar un început, doar o invitaţie la  căutări şi aprofundări, şi se crede că acestea, de bună seamă, se vor  produce. Va trebui stabilit dacă rinocerii ce băteau pe atunci Munţii  Bihorului au fost rinoceri din familia celor care trăiesc astăzi în zone  tropicale şi sub tropicale, sau au fost rinoceri lânoşi,specieaclimatizată la clima rece. Existenţa imaginii unei feline ridică  acelaşi nivel de analiză întrucât în familiade feline existente avem şi   grupe ce trăiesc în zone climatice reci. Dacă se va exclude punctul de  vedere potrivit căruia *Candin – Amos* n-a avut în vedere rinocerul  lânos, experţii în climatologie vor trebui să stabilească clima  corespunzătoare paleoliticului superior şi al celui inferior .

În ce ne  priveşte coroborând imaginea rinocerilor de la Coliboaia cu descoperirea  din zona Haţegului privind existenţa în acel areal a dinozaurilor  pitici, credem că clima corespunzătoare al acelor segmente istorice a fost una caldă, iar în această situaţie va trebui să se calculeze şi  raza de înclinaţie a pământului în raport cu soarele.

Cât de puţine lucruri s-au schimbat în 35.000 de ani ne-o dovedeşte fascinaţia pe care linia de vis a torsului feminin i-a produs-o lui *Candin-Amos *pentru că, se pare că, de atunci până în plină contemporaneitate, afectele umane au rămas aceleaşi. Mesajul de peste  milenii a fost destinat să comunice şi ne-a comunicat date esenţiale  privind: fauna locului, clima, şi nu în ultimul rând un strop de erotism prin aceia că precum în zilele noastre torsul feminin produce acelaşi nivel de emoţii şi incumbă aceiaşi paletă de frumos.

Despre  picturile şi gravurile de la Coliboaia Jean Clottes spunea: „Te uiţi cu atenţie la figuri ca să vezi dacă sunt greşeli, te uiţi la gradul de conservare al desenului, pentru că desenele făcute acum mii de  ani, au aspectul puţin alterat. În Coliboaia unele dintre ele sunt zgâriate de urşii de peşteră, iar altele de lilieci. Acest lucru (n.n. alterarea prin zgâriere) nu a fost făcută recent, urşii de peşteră au dispărut înainte de ultima glaciaţiune (acum 15.000 – 20.000 de ani)”

1.Echipa de experţi francezi: Jean Clottes cel mai cunoscut specialist  în arta de peşteră; Bernard Gelyspecialist în arta de peşteră:; Marcel  Meyssonier speolog; Valerie Plichon, speolog; Michel Philippe  paleontolog specializat pe ursul de peşteră şi Francoise Proudhome  specialist în preistorie generală.

2.Aurignacian – Cultură aparţinătoare paleoliticului superior, după comuna Aurignac din sudul Franţei pe teritoriul căreia într-o peşteră au  fost descoperite resturi arheologice caracteristice. (M.D.E. pag. 79.

3.Altamira -Peşteră în Spania la vest de Santander (CastiliaVeche).Celebră prin picturile rupestrereprezentând animale, datând din  paleoliticul superior. Descoperită în 1879 M.D.E pag. 1066.

4.Lascaux – Peşteră în Franţa(Dordogne) renumită pentru picturile  rupestre datând din neoliticul superior. MDE pag.1421

5.Tassili _ Platou muntos în SaharaCentrală algeriană la NE de Ahaggar alcătuit din formaţiuni nisipoase străbătute de conuri vulcanice stinse.  Altitudinea 2254 m. (Djebel N’Isser). Vegetaţie de deşert. Importante  descoperiri de artă rupestră din mezolitic şi neolitic (imagini pictate  şi gravate) MDE pag. 1757

Tiberiu Vanca

 

 

Lasati un comentariu