Mănoasa câmpie a Careiului, acum 90 de ani. Partea a IV-a. Decizia Prefectului

• publicat la: 23 July 2014
Mănoasa câmpie a Careiului, acum 90 de ani. Partea a IV-a. Decizia Prefectului

În Partea a III-a am amintit de Decizia nr. 371/1991 datată 20.12.1991 emisă de Prefectura Județului Satu Mare, semnată de Secretar Aurel Ioan și de Prefect ing. Cornel Morar.

Ing. Cornel Morar (n. 6 noiembrie 1951) a fost secretar PCR la Unio Satu Mare înainte de Revoluția din 1989 (zic cârcotașii că a fost “un băiat bun, de altfel”, dar eu n-am verificat), a fost deputat român, ales în județul Satu-Mare pe listele partidului FSN în perioada 18 iunie 1990 – 27 septembrie 1990, când a fost înlocuit de deputatul Romul Soponar. A fost Prefect al județului Satu Mare, mandat ce l-a încheiat în ianuarie 1993. A fost apoi Director adjunct al Direcției Muncii Satu Mare, Director la Sucursala SIF Banat Crișana, etc. În ultima perioadă de timp știm din documente publice că a lucrat ca și consilier la Instituția Prefectului Județului Satu Mare (ca funcționar public) și dacă mai lucrează acolo și în prezent, din această postură ne va ajuta în mod sigur cu lămurirea unor aspecte legate de Decizia nr. 371/1991. Asta, doar dacă dânsul va citi, cândva, aceste rânduri.

Și doar dacă va fi atât de amabil cu noi încât să și dorească să ne lămurească neclaritățile.

În Decizia nr. 371/1991 se face trimitere la “art. ? (numărul articolului nu este lizibil pe copia de foarte slabă calitate pe care o am eu la dispoziție) și 48 (?) din Legea Fondului Funciar și la art. 3 și 9 din Legea nr. 15/1990 privind administrația județelor, municipiilor, orașelor și comunelor până la organizarea de alegeri locale.

Legea fondului funciar nr. 18/1991 a intrat in vigoare începând cu data de 20.02.1991, fiind înlocuită apoi (parţial) de Legea nr. 54/1998. Fiindcă in copia Deciziei nr. 371/1991 pe care o am eu la dispoziție articolele din Legea nr. 18/1991 la care se face referire nu sunt lizibile, nu o să fac acum referire la ele, dar poate o să revin la ele atunci când o să dispun de o copie mai ca lumea. Oricum, cópii lizibile ale acestui document trebuie să se găsească (neapărat) în arhivele Instituției Prefectului Județului Satu Mare, Primăriei Municipiului Carei și OCPI Satu Mare.

În data de 20.12.1991 prin nr. 371/1991 Prefectul județului Satu Mare, ing. Cornel Morar a decis:

“Art. 1. Se atribuie comunelor, orașelor și municipiului Satu Mare, în proprietate privată, suprafețele de pajiști, potrivit situației centralizate din anexă, care face parte integrantă din prezenta decizie.

Art. 2. Cu ducerea la îndeplinire a acestei decizii se incredințează Direcția Administrație Locală a Prefecturii județului Satu Mare, Oficiul de Cadastru și Organizarea teritoriului Satu Mare și Societatea Comercială “Sampajiști” S.A. Satu Mare”.

Părăsesc acum puțin subiectul Deciziei nr. 371/1991 emisă de Prefectul județului Satu Mare pentru a face referire la un alt document care, după umila mea părere, poate fi încadrat, fără doar și poate, în categoria “un pumn de praf aruncat în ochii lumii”.

Este vorba de adresa nr. 16.435/23.12.2013 emisă de Primăria Municipiului Carei și semnată de șeful Serviciului Urbanism și de Primarul municipiului Carei.

Prin această adresă, Primăria Municipiului Carei îi răspunde unui petent, în primul paragraf, cu următorul text tocmai bun de pus în ramă:

Locul aflat în apropierea lacului (Ianculești) care a fost nivelat și pe care s-a împrăștiat piatră spartă este destinat pentru staționarea autovehiculelor proprietatea pescarilor și nu se poate considera parcare în adevaratul sens al cuvântului. Această lucrare nu necesită autorizație de construcție.”

Recunosc, incă nu sunt foarte bine familiarizat cu “limba de lemn” folosită in majoritatea actelor oficiale emise de Primăria Municipiului Carei și uneori am mari dificultăți în a le înțelege.

Îi întreb totuși, cu naivitatea care mă caracterizează mereu pe semnatarii adresei respective: Dacă “locul … este destinat pentru staționarea autovehiculelor” așa cum negru pe alb se scrie în adresă .. atunci acest loc de ce “nu se poate considera parcare în adevăratul sens al cuvântului”?

S-a editat cumva recent de către Serviciul Urbanism al Primăriei Carei o nouă ediție a “Dicționarului Explicativ al limbii române – DEX” de care eu n-am cunoștiință, dar în care se definește “adevăratul sens” al cuvântului “parcare”, DEX ce urmează a fi scos la vânzare în SRL-ul Librărie al Primăriei Municipiului Carei care se va înființa în noul sediu al Primăriei Municipiului Carei, adică în Szarvas Fogadău?

Eu știu că s-ar fi editat ca dictionar doar “Dicţionarul enologic, descriptiv român-maghiar, maghiar-român” autor Komáromi Jószef, din capitolul de cheltuieli 67.02 „Cultură, recreere şi religie”, dar ăsta a fost în folosul prietenilor vinului, grupați în “Asociația Cavalerilor Vinului Sf. Orban”. Cu rotunda sumă de 6.500 lei (RON).

Nu de alta, dar definițiile pe care le-am găsit eu pentru cuvântul “parcare” (sunt citate mai jos numai o mică parte dintre ele) sună așa:

- PARCÁRE s. parcaj, parching. (Stație de ~ pentru automobile.) Sursa: Sinonime (2002)

- PARCÁRE ~ări f. 1) v. A PARCA. 2) Loc pentru staționarea (mai) îndelungată a autovehiculelor; parcaj; parching. /v. a parca

Sursa: NODEX (2002)

- PARCÁ, parchez, vb. I. Tranz. A lăsa un vehicul să staționeze într-un loc public (anume amenajat); a depozita materiale, utilaje etc. într-un parc (2). – Din fr. parquer. Sursa: DEX ’09 (2009)

- PARCÁ, parchez, vb. I. Tranz. A lăsa un vehicul să staționeze într-un loc public (anume amenajat); a depozita materiale, utilaje etc. într-un parc (2). – Din fr. parquer. Sursa: DEX ’98 (1998)

- PARCÁ vb. a gara. (A ~ un vehicul.) Sursa: Sinonime (2002)

- A PARCÁ ~chéz tranz. 1) (vehicule) A plasa într-un parc de staționare sau într-un loc special rezervat în acest scop. /<fr. parquer

Sursa: NODEX (2002)

- PARCÁ vb. I. tr. A așeza într-un parc (3) [în DN] (autovehicule); a gara. [< fr. parquer]. Sursa: DN (1986)

- PARCÁ cv. tr. a așeza într-un parc (3) (autovehicule); a gara. (< fr. parquer) Sursa: MDN (2000)

Asteptăm clarificări lingvistice pertinente din partea Serviciului Urbanism al Primăriei Municipiului Carei privind “adevăratul sens al cuvântului parcare”, însoțite de clarificări tehnice și legislative referitoare la afirmația din adresă: “Această lucrare nu necesită autorizație de construcție”. Ca să fim foarte clari, asteptăm să ni se explice DE CE această “lucrare” nu necesită autorizație de construcție? Cu citarea articolelor relevante din legislația aflată în vigoare. Altfel, eu unul o să consider primul aliniat din adresă, așa cum am scris deja mai sus, doar “praf aruncat în ochii lumii”.

In cel de al doilea paragraf al adresei nr. 16.435/23.12.2013 emisă de Primăria Municipiului Carei și semnată de șeful Serviciului Urbanism și de Primarul municipiului Carei se afirmă, cităm:

“Fundația continuă din beton existentă în zona lacului pe parcela P 1159 de 6,36 ha – proprietatea municipiului conform Deciziei nr. 371/1991 a Prefecturii – a fost executată pentru o anexă a exploatației piscicole. Lucrările sunt oprite și nu este eliberată autorizația de construire din cauza lipsei avizului Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale privind scoaterea terenului din circuitul agricol conform Art. 5 alin. (3) din Ordonanța de Urgență nr. 34/2013. Documentația este in faza de certificat de urbanism (Certificatul nr. 5 din 16.01.2013).”

Îi întreb totuși, cu naivitatea care mă caracterizează mereu pe semnatarii adresei respective: Dacă s-a constatat că s-a executat de către un antreprenor oarecare, “o fundație …pentru o anexă a exploatației piscicole” pentru care n-a existat autorizație de cosntrucție, așa negru pe alb s-a scris în adresă, oare cu cât ( cu ce sumă) a fost amendat sau penalizat de către Serviciul Urbanism, sau de cei care sunt responsabili cu amenzile în Primăria din Carei respectivul antreprenor aflat într-o evidentă culpă – și cine a fost acel antreprenor? Nu cumva antreprenorul respectiv făcea parte chiar din parohia Primăriei Municipiului Carei?

In ce privește “Documentația (care) este in faza de certificat de urbanism (Certificatul nr. 5 din 16.01.2013)” am verificat, este clar, începând cu data de 16.01.2013 și pâna la sfârșitul anului 2013 nu s-a votat nici o hotărâre a Consiliului Local prin care să se aprobe Certificatul de Urbanism nr. 5 din 16.01.2013. Iar dacă nu există o astfel de aprobare înseamnă că problema a rămas agățată pe undeva, pe sus, prin plopul Smarandei, inseamnă că vorbim numai discuții și mai înseamnă că fundația respectivă trebuie desființată imediat, ca fiind o construcție ilegală, cu anexa exploatației piscicole cu tot!

Nu știu dacă s-a observat sau nu, dar in adresa nr. 16.435/23.12.2013  se pomenește doar de faptul că “parcela P 1159 de 6,36 ha se află în proprietatea municipiului (total eronat, fiindcă un imobil nu se poate afla în “proprietatea municipiului”!) conform Deciziei nr. 371/1991 a Prefectului”, dar nu se zice nici un pâs (probabil din răutate și cu cea mai mare rea-intenție) despre faptul că parcela respectivă se află in folosința cuiva sau nu (uzufruct). Îndrăznesc să pun pariu pe o ladă având în ea o duzină de glaje pline cu Bikavér, că în Registrul de Carte Funciară al Orașului Carei parcela respectivă figurează ca fiind în proprietatea Statului și cu DREPT de FOLOSINȚA (UZUFRUCT) dobândit prin Lege de către COLONIA IANCULEȘTI.

Ține cineva pariul? De la Serviciul Urbanism sau din cadrul Primăriei  Municipiului Carei? Are cineva curaj?

Acum, fiindcă am prezentat și adresa Primăriei Municipiul Carei, putem să o analizăm puțin în corelare cu Decizia nr. 371/1991 emisă de Prefect și la care decizie adresa respectivă face de altfel referire.

În Decizia nr. 371/1991 la articolul 2 se face referire la o “anexă” care face parte integrantă din decizie. Eu nu am văzut această anexă, care trebuia să fie datată și ea 20.12.1991, așa cum este datată Decizia nr. 371/1991.

In schimb, am văzut un Proces Verbal inregistrat sub nr. 5350/09.09.1992 la Consiliul Local al Orașului Carei  și care se dorește a fi respectiva anexă.

Îi întreb totuși, cu naivitatea care mă caracterizează mereu pe fostul Prefect ing. Cornel Morar, pe actualul Primar al Municipiului Carei ing. Eugen Kovács, pe actualul șef al Serviciului Urbanism din cadrul Primăriei Carei, ing. Egli Sebastian ( este plină de ingineri țara asta!) cum de se poate, dpdv legal, ca o Decizie a Prefectului datată 20.12.1991 care conține o anexă ce face parte integrantă din decizie, să fie asociată cu o anexă a respectivei decizii datate 09.09.1992?

Pun această întrebare nu de alta, dar fiindcă eu, o spun foarte sincer, chiar că nu mai pricep nimic!

Există cumva o “mașină a timpului” la Primăria Municipiului Carei care te teleportează înapoi în timp, așa cum dorește cel care o folosește?

Dacă răspunsul este afirmativ, aș imprumuta-o și eu de la Primăria Carei. Tare mi-ar plăcea să mă intorc în timp, cam prin anii 1961-65, să spunem, cam in vremurile în care jucam handbal în echipa “Știința” a liceului din Carei pe terenul de zgură neagră din incinta Parcului Dendrologic, teren acum desființat ca să se facă în locul lui splendidă pășune verde, protejată bine cu o rețea de sârmă ingropată în sol impotriva cârtițelor și unde probabil că vor zburda in voie, dansând valsuri vieneze, mârțoagele  deținute de Asociația Equus și la care primarul Kovács Jenö a fost membru fondator, care cai vor oferi spectacole fulminante în renovata “Lovarda”, asemenea lipițanilor care sunt vedetele celebrei pe intregul mapamond, a Şcolii Spaniole de Călărie din Viena (Spanische Hofreitschule).

Este cât se poate de evident faptul că Procesul Verbal inregistrat sub nr. 5350/9.09.1992 la Consiliul Local al Orașului Carei  a fost asociat de funcționarul public ing. Egli Sebastian cu Decizia nr. 371/1991 din 20.12.1991, fiindcă in adresa nr. 16.435/23.12.2013 emisă de Primăria Municipiului Carei se face referire la o anumită “parcelă P 1159 de 6,36 ha”. O astfel de localizare a unui felii din pășunea comunală Ianculești este făcută doar în amintitul Proces Verbal unde se mai adăuga la rubrica Obs. și mențiunea “mlaștină”, dar, normal, localizarea ar fi trebuit să fie făcută, și acest lucru se cunoaște foarte bine la Serviciul Urbanism, prin numărul colii din C.F. (Cartea Funciară) Carei în care a fost înscris imobilul și prin numărul topografic (nr. top.).

Procesul Verbal nr. 5350/1992 inregistrat la Consiliul Local al Orașului Carei, care, așa cum s-a menționat in finalul acestuia “s-a încheiat în baza Registrului Cadastral 1981-83 și constituie act de proprietate pentru Consiliul Local al Orașului Carei” este semnat la “Am predat” din partea S.C. SAM PAJIȘTI S.A. Satu Mare de ing. Felecan Pascu și din partea OCOTA Satu Mare de Budai Iosif. Cine or fi fost acești doi domni, habar n-am.

Cum de asemenea tot n-am habar cine le-a dat dreptul legal celor doi să denumească respectivul Proces Verbal ca fiind un “act de proprietate pentru Consiliul Local al  Orașului Carei”. Eu știam până acum că doar deciziile unui primar sau ale unui prefect , sau o ordonanța guvernamentală referitoare la un imobil “constituie act de proprietate”, nu un proces verbal de predare-primire semnat  pe genunchi de doi fiștecine. Dar s-ar putea să mă și înșel, având în vedere faptul că în județul Satu Mare și în special în municipiul Carei funcționează cu totul alte legi decât cele ce sunt în vigoare în restul României.

Nu stiu la a cui echipă a jucat înainte de Revoluție “SC SAMPAJIȘTI SA Satu Mare” și nici nu mă interesează. Știu însă foarte sigur ca în momentul semnării de către reprezentatul ei, de ing. Felecan Pascu a Procesului Verbal de predare-primire nr. 5350/1992,  renumita Societate Comercială avea C.U.I. 2386650, avea numărul de inmatriculare la Registrul Comertului: J30 /497 /1991, avea adresa in B-dul Lucian  nr.  282/A , municipiul SATU MARE, județul Satu Mare, iar la ora la care scriu aceste rânduri este în Stare societate:    DIZOLVARE FĂRĂ LICHIDARE (FUZIUNE) din data 22 februarie 2011.

Mai trebuie menționat și faptul că în conformitate cu INDICATORII DIN SITUAŢIILE FINANCIARE LA 31.12.2010 ALE OPERATORULUI ECONOMIC CARE A APLICAT ÎN EXERCIŢIUL FINANCIAR 2010 OMFP NR. 3055/2009 cu modificările şi completările ulterioare, cod unic de identificare: 2386650, SC SAMPAJIȘTI SA, a încheiat anul financiar 2010 cu o pierdere de 30.784 lei (RON), având număr mediu de salariati: 1 (un salariat) iar tipul de activitate, conform clasificarii CAEN era: comerț cu ridicata al echipamentelor și furniturilor de fierărie pentru instalații sanitare și de incălzire. Bravo nenicule, serioasă firmă!

Pe scurt, azi “SC SAMPAJIȘTI SA Satu Mare” este doar o amintire, o pisică moartă, la Jenö în poartă. “Prinde orbul, scoate-i ochii”.

In plus, în ce o privește pe “SC SAMPAJIȘTI SA” știu totuși un bun specialist care poate fi intrebat și care, sunt convins, ne va oferi toate detaliile necesare. Este vorba de distinsul domn Arthur Piricsi, primarul incepând din anul 2012 al Orașului Livada, județul Satu Mare și care a lucrat intre 1989-1991 pentru S.C. SAMPAJIȘTI S.A. iar apoi între 1995-2000 ca topograf la Oficiul de Cadastru Funciar Satu Mare.

Așa am ajuns, din aproape în aproape și la celălalt semnatar al Procesului Verbal nr. 5350/1992 inregistrat la Consiliul Local al Orașului Carei și anume la Budai Iosif, cel care a semnat din partea OCOTA Satu Mare. Denumirea OCOTA mă duce direct la vechea denumire de Oficiu de Cadastru și Organizare a Teritoriului Satu Mare transformat cu timpul in Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliară (OCPI) Satu Mare. Nu sunt sigur dacă OCPI este urmașa directă a OCOTA, dacă a mai existat o etapă intermediară sau nu, dar asta n-are nici o importanță.

Pentru mine are importanța acum doar să gasesc răspunsul la intrebarea pe care mi-am pus-o și anume dacă numiții tovarăși Felecan Pascu și Budai Iosif, adică un șefuleț peste niște pajiști și un inginer topograf la cadastru aveau dreptul legal, sau nu-l aveau, ca să declare un proces-verbal de predare-primire ca fiind un “act de proprietare” și ca acesta sa aibă și efecte juridice.

O să aflu răspunsul la această intrebare în curând, nici o grijă.

Am prezentat aceste două documente doar pentru ca să mai rămână o “urmă” scrisă despre ele, asta dacă va fi cândva, cazul.

Cunosc din proprie experiența că la Primăria Municipiului Carei unele documente / inscrisuri oficiale dispar, altele sunt rătăcite sau nu se mai găsesc, sau nu se mai află în arhivă fiindcă sunt mai vechi de 5 ani, iar în ultima categorie de înscrisuri oficiale intră cele care sunt pur și simplu “mânărite” ulterior de cei ce se știu cu musca pe căciulă.

 

- va urma -

 

Horia Mărieș

București, 22 aprilie 2014

comentarii

de mafia la 24 July 2014 - 15:58

un caz asemenator cu vanzarea satului Nadas din ARAD unde a intrat deja DNA pe fir.
trebuie semnalate si aceste situatii la DNA si prefectura si la presedentia Romaniei pana nu e prea tarziu.
primarul vostru se ocupa de cioace da nu trebuie sa il lasati sa va fure.

de Horia Mărieș la 27 July 2014 - 10:19

Nu cunosc ín detaliu cazul Buzgaria Agota, din Satu Mare. Dar femeia merită admirată pentru tenacitate, pentru puterea de luptă și pentru simțul dreptătii. Calități pe care și Ianculeștenii ar trebui să le aibă. Subiect legat tot de o “Pășune”. Dânsa este deja o cunoştinţă veche a celor de la Instituţia Prefectului întrucât problema pe care o are face referire strict la ceea ce s-a enunţat în rândurile de mai sus. Cu toate că este o persoană în vârstă, femeia nu se lasă păgubaşă, dorind din tot sufletul ca ceea ce i se cuvine de drept să fie al ei. Aceasta povesteşte că are o hotărâre judecătorească definitivă prin care i se atribuie o anumită suprafaţă din păşunea de la Odoreu. Cu actele în mână aceasta aşteaptă încă să i se rezolve problema, motivul invocat fiind inventarierea ce trebuie făcută de către comisia de fond funciar din localitate. “Nu îmi place să umblu degeaba, sunt şi bătrână şi nu mai sunt atât de sprintenă precum eram odinioară. Am o hotărâre judecătorească din 2012, dar tot degeaba. Am fost şi la avocatul poporului, am apelat şi la un executor judecătoresc şi nu ştiu ce să mai fac. Mi-aţi spus să am răbdare şi am avut, acum am venit din nou şi sper că o să mă puteţi ajuta“, declară Buzgaria Agota.

Prefectul Eugeniu Avram a rugat-o din nou pe femeie să aibă răbdare până în septembrie când se încheie termenul pentru finalizarea inventarierii. Cosmin Dorle, şeful serviciului juridic a promis că se va ocupa de caz personal în zilele care urmează, pentru a se asigura că toţi paşii necesari au fost parcurşi şi că nu există niciun fel de nereguli.

Tot așa o ruga Prefectul acum un an și ceva si pe Tanti Ileana, plus pe restul ianculeștenilor. Tot așa îi ruga acu, un am și Cosmin Dorle și le promitea că se va ocupa de caz personal.

http://www.buletindecarei.ro/2013/06/pasunea-din-ianculesti-motiv-de-disputa-intre-sateni-si-primaria-carei.html

Aiurea, mai mult de un an, nici prefectul și nici seful seviciului juridic Cosmin Dorle nu s-au ocupat de loc de problemele ianculeștenilor, așa cum au promis. Să promiți este ușor, dacă ai obrazul suficient de gros, să te ții de cuvãnt este infinit mai greu.

Aștept să văd cum îsi vor ține promisiunea făcută acum mai bine de un an Prefectul și Cosmin Dorle.
Altfel, nu-mi rămâne decât să-i tratez pe ambii ca pe cei mai mari mincinoși.
Münchauseni.
Adică, ca pe niște panglicari oarecare.

Concluzie la care, din păcate, eu unul am ajuns deja, și incă mai de mult.

de ion la 27 July 2014 - 14:23

mafia cu terenurile satenilor nu are culoare politica si nici etnica.Au pus mana pe pamanturi toti venitii pe functii de la primarii si prefecturi fara pic de rusine si remuscare.
Terenurile manoase din Ianculesti sunt poftite de datornicu sef din Carei care a venit aici cu familia sa adus de PCR si se crede acum mostenitor de pamanturi careiene.De ce nu scrieti din ce bani a facut casele din ungaria si din ce bani a cumparat la copii case si masini si terenuri si padure?
El e datornic si la aproape 60 de ani nu are nici o casa a lui si nici masina si nici macar un picior de scaun dar stie sa isi bata joc de muncitorii care lucreaza la sectia de scaune de pe ecoului la care nu le face carte de munca si le plateste cu intarziere salariile.Cat a fost comisionu jeno la marea asfaltare cu firma udemerista din pericei ca se vorbeste de manareala de 15 miliarde…..

de Horia Mărieș la 27 July 2014 - 14:57

@ion la 27 July 2014 – 14:23

Aș scrie.
Dar eu nu scriu decåt texte a căror veridicitate nu am verificat-o ca lumea în prealabil.
Nu lansez nuciodată pe piață ipoteze neverificate. Nu calomniez.
La Debrecen n-am mai fost de 10 ani iar la Mateszalka n-am fost niciodatâ, ca să le pot vedea casele.
Dacă ați fost dvs și le-ați văzut, dacă dețineți informații certe despre ele, DE CE nu scrieți Dvs. ????
Și despre casele și mașinile și pădurile copiilor ????

Lasati un comentariu