Mihai Mălaimare: Trăim în România – Dacia – Grădina Maicii Domnului
Directorul Teatrului Masca din București, Mihai Mălaimare, a postat un mesaj interesant pe pagina sa de Facebook.
”Citesc cu interes cărtile lui Eugen Delcea si consider si eu că Dacia preistorică a lui Densusianu este ” biblia sufletului românesc”. Asa este, asa trebuie să fie, prea multe semne mă indeamnă să cred acest lucru. Si, de foarte buni ani, mai exista unul cât se poate de neindoielnic: prea multi ticălosi, prea multi trădători de neam, prea multi vânduti, prea multi nemernici, prea multi diavoli sălăsluiesc intre noi, incearcă să ne curme gândirea, credinta si viata. Acesta mi se pare cel mai plauzibil argument că trăim in România – Dacia – Grădina Maicii Domnului, că Densusianu avea dreptate si că, dacă acum nu ne putem inca impune vointa intru apararea drepturilor noastre sfinte, macar sa incercam sa fim mandri fie si in sufletul nostru ca suntem urmasii celor care au faurit civilizatia umana asa cum este ea cunoscuta. De foarte multa vreme, de la tradarea care a facut sa cada Sarmisegetuza, deasupra noastra pluteste un nor intunecat de ura, neintelegere si dezbinare. Cand ploua pacla aceasta se scurge in pamant si iarba este mai verde si cerul este mai albastru decat oricand. Asa va fi si viitorul acestei tari!”
Sursa mesaj aici.
Avram Iancu
Fundatia Werdnig Hoffman Carei
Radu Gyr
comentarii
de tarabostes la 26 iulie 2014 - 15:35
Cu siguranta asa va fi la un moment dat,aceasta tara si acest neam vor avea un viitor luminos,dar e pacat ca lasam sa se iroseasca atatea generatii…Succesul acestei reusite eu cred ca sta in primul rand in curajul de a face o altfel de educatie inca din gradinite si scoli…eliminarea cameleonismului politic,a compromisului si ticalosiei celor care conduc aceasta tara…
O tara si un neam atat de bogat in spiritualitate,istorie, resurse de orice fel si materie umana de calitate ar trebui sa impuna respect si apreciere peste tot,atat in lume cat si acasa…Dar din cauza ca nu educam si nu constientizam in functie de,,darurile” pe care le-am mostenit sau am fost inzestrati,ajungem sa suferim si sa ,,plangem” de sute de ani…Nu spunem lucrurilor pe nume, nici in manualele actuale de istorie,realitati milenare ,verificate prin existenta noastra si nu o facem pentru ca am supara ,,coalitiile”,trunchiem adevaruri in defavoarea noastra a romanilor si ii lasam pe altii (ca sa nu-i suparam!!!)sa trunchieze o istorie de o mie de ani in favoarea lor…
de Horia Mărieș la 26 iulie 2014 - 15:41
Părinții mei au fost o „generație de sacrifiu”.
Eu am fost o „generație de sacrifiu”.
Fiica mea nu mai este o „generație de sacrifiu”.
Doar că trăiește în altă țară.
de tarabostes la 26 iulie 2014 - 16:06
Cu respect domnule Maries,nu cred ca nu v-ati dori fiica aproape de dumneavoastra acasa,acasa inseamna ROMANIA…
Dar asta cu siguranta in demnitate,cu un nivel de trai decent,cu o siguranta a vietii atat sociale cat si din alte puncte de vedere normala…
Fauritorii de neam si de tara au trait vremuri mai grele decat dumneavoastra sau decat mine si cu toate vicisitudinile vremii au realizat un stat unitar,indivizibil,prosper si demn si au sadit si educat si in mintea celui mai simplu cetatean simtul civc,crestin,national si demn…Cate din aceste aspecte le intalnim azi in educatia scolara si in general…?
Eu cred ca asta ar fi reteta,japonezii s-au ridicat prin educatie in primul rand dupa al doilea razboi mondial,nemtii la fel si exemplele ar putea continua…Base si acolitii de toate culorile politicului romanesc ne arata calea reusitei prin emigrare nu prin realizarea idealurilor aici acasa…Base si toata clasa politica romaneasca arata multor romani,prin indolenta si nepasare,drumul de urmat pentru a putea sa muncesti in strainatate si anume dobandirea cetateniei maghiare,in loc sa opreasca acest flagel periculos si sa obtina de la UE tot ce se cuvine unui stat membru…
de Horia Mărieș la 26 iulie 2014 - 18:52
Foarte sincer? Îmi doresc in fiecare zi dată de la Dumnezeu ca fiica mea, soțul ei și cei trei băieți ai lor să fie lãngă mine, acasă, în România. Dar asta se pare că nu se mai poate, fiindcă ei au ales altfel.
La fel de „foarte sincer”? Îmi doresc în fiecare zi dată de la Dumnezeu ca eu să fiu lângă fiica mea, lângă familia ei, acolo unde trăiesc și locuiesc ei. Asta încă se poate. Deși eu chiar iubesc Ardealul. Sănătoși să fim – și le-om duce apoi cu drag pe toate.