Mortul Viu (Morţii Vii)

• publicat la: 10 July 2014
Mortul Viu (Morţii Vii)

Individul sau indivizii, aflaţi temporar în demnităţi publice, statut ce le pretinde înscrierea într-o anume stare de igienă socială, statut  pe care n-au capacitatea de a-l gestiona fără să-şi păteze onoarea.

Persoane marcate de convingerea că funcţia acordată le înscrie pe câmpul mănos al căpătuielii şi că odată instalaţi acolo pot obţine şi alte venituri decât cele la care le dă dreptul demnitatea în care au fost promovaţi, fie prin exerciţiu electoral fie pe cale decizională de prepuşii ierarhici cu competenţă de gestionare a vârfurilor social-administrative. Odată instalaţi în funcţii li se impune evitarea  conflictului de interese. Racilă de comportament din familia „păcatului primordial”, Porunca Sfântă impusă de Creator deschizătorilor de specie,respectiv Adam şi Eva, de a nu atinge „fructul oprit” sub sancţiunea  alungării din Grădina Sfântă. Prin aceeaşi tehnică societăţile moderne impun demnitarilor din ierarhia funcţiilor publice să nu obţină venituri colaterale, stipendii, de la unităţi, instituţii, persoane juridice de  ori ce fel asupra cărora demnitarul pasibil de păcat are atribuţii  ierarhice. Încălcarea acestui statut este cunoscut sub denumirea „conflictului de interese”.

În societatea românească postdecembristă s-au instituţionalizat surse mănoase de stipendiere ce consumă timp  ocupaţional derizoriu. Este vorba de a fi membru într-un consiliu de  administraţie (CA), respectiv de a participa în calitate de membru la şedinţa unui Consiliu de Administraţie, de obicei odată pe lună, stare parazitară ce încarcă bugetul norocoşilor cu 20% din salariul  Preşedintelui Consiliului de Administraţie. Dacă salariul unui  preşedinte de Consiliu de Administraţie, director, director general,preşedinte, etc. în funcţie de statutul instituţiei sau a unităţii,acoperă efortul prin muncă prestat timp de o lună, sinecura ce o primeşte membrul Consiliului de Administraţie, respectiv 20% din  alariul, să zicem a, directorului general, pentru o trândavă prezenţă lunară în respectiva adunare cu un consum de timp ocazional de una la două-trei ore, ne apare şi este, sub raportul veniturilor din muncă, o adevărată pleaşcă. Ţinând cont de lejeritatea unei astfel de surse de  venit, legiuitorul a instituit măsura de igienă socială a prohibirii  posibilităţii încasării de stipendii pe această cale de către demnitari de la unităţile subordonate. Fiind o măsură derivată din „Păcatul Originar”, respectiv alungarea din rai a lui Adam şi Eva, şi în situaţia „conflictului de interese” sancţiunea este în oglindă, respectiv  alungarea din demnitatea ocupată şi prohibiţia de a ocupa orice fel de funcţie publică timp de trei ani.

Dacă alungarea din Rai şi ridicarea nemuririi în situaţia cuplului primordial, a fost o sancţiune irevocabilă care nu numai căa privit pe cei doi, cât a fost extrapolată  asupra speciei umane în universalitatea ei, măsurile punitive aplicate  de către societate celor înscrişi pe calea mişelnică (a se înţelege  interzisă) a conflictului de interese priveşte o perioadă determinată,înlăuntrul căreia cel căzut în greşeală să se purgheze de pofta  dobândirii de venituri prin mişcări prohibite de lege.

În esenţa sa conflictul de interese este un suicid socio-profesional.Subiectul mânat de pofte ce duc la nerespectarea legii se exclude de unul singur de pe un traiect de viere socială performant. Se autoexclude din zona de respect până la admiraţie în care a fost propulsat printr-un act electiv, sau prin mâna unui ierarh ce a avut greşita intuiţie că poate garanta pentru el, şi ce este mai grav din vârful de piramidă a micro societăţii   înconjurătoare asupra căreia pe durata  îndeplinirii mandatului a avut o poziţie dominatoare. În zona suicidală  se accede foarte simplu, mânat de lăcomie prin ascendentul funcţiei devine propriul său profitor, prin încasarea unei indemnizaţii de 20% în  raport cu salariul maximal existent în unitatea pe care poftele-i   căpuşează. Odată intrat într-o astfel de stare devii un mort-viu. Un  încălcător de lege, un fur (a se înţelege hoţ – pentru că dobândirea  unei valori de la altul – în cazul nostru persoana juridică plătitoare-prin încălcarea legii, constituie furt) şi ce este mai grav, furt din ograda ce ţi s-a încredinţat spre administrare sau asupra căreia ai  atribuţii ierarhice.

Încălcarea, respectiv intrarea în conflict de interes se realizează datorită capacităţii proprii de a nu-ţi putea controla lăcomia,respectiv pofta nesăbuită de a achiziţiona valori prin acte interzise de  lege. Sancţiunea este, potrivit legii, pierderea demnităţii deţinute şi  plasarea într-o carantină socio-juridică cu o durată de trei ani.

Încălcătorul care are puţină minte, îşi evaluează atitudinea, constată că braţul legii îi este aplicabil şi acceptă fără crâcnirea părăsirea  mandatului şi intrarea în spaţiul temporal de curăţare, urmând ca după ieşirea din carantină să facă paşii mici, absolut necesari, pentru a  recuceri o treaptă socială dincolo de stratul banal al vieţuirii.

Mortul viu cu statut de catâr, sau fără minte, în loc să accepte să se  retragă, contestă evidenţa, se încăpăţânează să nu scape demnitatea din mână, şi se lasă târât în procedurile administrativ-judiciare, respectiv A.N.I (Agenţia Naţională de Integritate) şi instanţele judecătoreşti, în faţa cărora încearcă să dovedească: că ar fi victima vreunei făcături  politice; că este un neînţeles; că câştigurile respective i se datorau,şi câte altele. Ajuns pe mâna acestor devoratori de destine, îşi face o  publicitate negativă ce va avea efecte negative asupra sa mulţi ani după, va dovedi labilitate de caracter, lipsă de bărbăţie, şi nu în ultimă instanţă capacitatea de a fi laş.

În această ultimă categorie îl regăsim pe primarul de Carei Eugen Kovacs în protocolul onomastic român sau Kovacs Eugen în cel Panonic. Domnia sa a fost înfierat de A.N.I., a trecut prin filtrul judiciar al Curţii de Apel Oradea, care nu i-au dat bilet de intrare între a fi un cetăţean integru, cât i-au spus verde în faţă că a greşit şi că legea este făcută şi pentru Domnia Sa şi trebuie să-i fie aplicată. Acum aşteaptă o  dezonorantă intrare şi la Inalta Curte de Justiţie. Numai că prin  popasul în faţa organismului administrativ (ANI) şi accederea pe scara instanţelor judiciare, Domnia sa a hrănit  hulpava „Opinie Publică” odată cu vinovăţia sa întru a fi lacom şi a dispreţui legea, apoi cu o oarecare adumbrire a caracterului şi nu în ultimul rând cu deficienţe în zona celestă a bărbăţiei. Iar pentru ca accentul asupra personalităţii sale să devină din negativ înspre negru, a prestat acte administrative cu vocaţie de a fi discriminante. Domnia Sa şi-a jucat rolul de „Mort-Viu” cu daune extreme privind onorabilitatea, valoare pe care fiecare din noi am cam avea datoria să o apărăm. Ne pare rău Domnule . În fruntea oraşului pe care-l iubim ne-am fi dorit o personalitate în faţa căruia să ridicăm pălăria. Credem cu tărie că după carantina rânduită de lege am putea să o luăm de la capăt unii cu alţii , şi de ce nu la fapte vrednice să ridicăm pălăria.

 

9 iulie 2014

Tiberiu Vanca

 

Lasati un comentariu