Dușmanii dușmanului meu nu sunt prietenii mei
De o săptămână întreagă, uitându-mă înmărmurit la Antena 3, îmi imaginez că merg pe stradă, noaptea, iar dintr-un gang îmi iese în față un lombrozian plin de sânge din cap până-n picioare, ținând în mâini inima încă palpitândă a ultimei sale victime pe care a ucis-o – cum altfel? – fără judecată: “Prietene, și eu îl urăsc pe Băsescu, sunt o victimă politică, ia-mă în brațe și scapă-mă de poliție, pentru că simt că mi se pregătește o execuție stalinistă! Hai cu mine în stradă să mă aperi și, mai ales, gândește-te bine: dacă asta mi se întâmplă mie, într-o zi ți s-ar putea întâmpla și ție!”.
Ăsta este discursul, cu mici variațiuni, al unuia care în urmă cu o săptămână jubila citind știrea că în România s-a mai închis o revistă. Ăsta este discursul altora, care ani de zile au pus oameni la zid, i-au legat la ochi, le-au smuls din gură ultima țigară la care aveau dreptul și au tras rafale peste rafale. Ani de zile, de când există televizunea aia, singurul lucru pe care s-au bazat oamenii de acolo atunci când au aruncat în stânga și în dreapta cu inefabile imprecații a fost faptul că justiția română nu funcționează și că, în loc să-i acționeze în judecată pentru necontenitele infamii, cei mai mulți vor alege să o lase baltă. Un proces ar fi durat prea mult și ar fi fost, poate, prea costisitor.
Astăzi, oamenii aceia cerșesc solidaritate. Cu ei și, mai ales, cu patronul lor. Un patron care reprezintă chintesența ratării democratice, capitaliste și europene a României postdecembriste. Un patron care, într-o țară care ar fi trecut cu adevărat printr-o revoluție, nu printr-o mascaradă, n-ar fi putut fi conceput. Căci Dan Voiculescu nu s-a născut din spuma mării, din împreunarea dintre economia de piață și libertatea de expresie. Dan Vociulescu este unul dintre mulții gameți pe care Securitatea i-a lăsat pe fustița virginalei democrații românești, în speranța că, ajutat de milioanele moștenite, va rodi. Iar Voiculescu, asemeni altora, a rodit, din plin. În dauna noastră, în dauna drepturilor noastre, în dauna transformării reale a României.
Dacă nu ieșim în stradă pentru a demonstra pro-Voiculescu, dacă nu dăm foc tribunalelor și parchetelor, suntem nici mai mult nici mai puțini decât băsiști. Pentru că, nu-i așa, un om care a fost aliat în multiple rânduri cu Traian Băsescu, un om care i-a permis acestuia, ca soluție imorală, să schimbe echilibrul de forțe din parlament și sensul votului popular din 2004, acest om, așadar, și angajații săi au devenit, în ultima vreme, etalonul dreptății și al antibăsismului.
Ei bine, nu e chiar așa. Dorința de a vedea România scăpată de Băsescu nu ne poate transforma pe toți în aliați și susținători ai abjecției ca mod de viață, ai șantajului ca mod de lucru, ai ilegalității ca filosofie de business. Faptul că Traian Băsescu s-a putut alia, în diverse momente, cu Dan Voiculescu nu dovedește nimic altceva decât că aceștia sunt două fețe cu forțe egale dar, astăzi, de sens contrar ale aceleiași pegre de care ar fi trebuit să scăpăm cu multă vreme în urmă. Faptul că Traian Băsescu e demn de dispreț, întemeiat detestabil și prezumtiv condamnabil penal, nu-l face pe Dan Voiculescu frecventabil.
Justiția a vorbit. A doua oară, în acest caz. După ani de jocuri meschine și penibile, după ani în care integrul domn Voiculescu a refuzat, pur și simplu, să fie judecat. De data asta definitiv, cu executare. Găselnița domesticilor ce-și văd cozonacul amenințat este a ne spune că dacă un om atât de important, care are sute de milioane de euro și mai multe televiziuni la dispoziție, poate fi condamnat la 10 ani de închisoare, atunci asta i se poate întâmpla oricăruia dintre noi. NU, asta nu i se poate întâmpla oricăruia dintre noi! Nu oricare dintre noi și-a turnat familia la Securitate pentru ca regimul represiv să-i acorde avantaje. Nu oricare dintre noi a trăit ca-n capitalism în timp ce slujea dictatura comunistă și în timp ce semenii săi pe care astăzi i-ar vrea în stradă stăteau cu zilele la coadă la carne. Nu oricare dintre noi a avut pe mână niște bani pe care, după moartea proprietarului, n-a mai trebuit să-i împartă decât cu fârtații din unitate. Nu oricare dintre noi și-a bătut joc de proprietarii de drept, promovând o lege care îi apăra pe silnicii chiriași din casele naționalizate. Nu oricare dintre noi a putut unge în funcții oameni care să jefuiască Loteria Națională. Nu oricare dintre noi a putut mânări licitații cu bunuri ale statului. Nu oricare dintre noi a putut privatiza pe mărunțiș terenuri de milioane. Nu oricare dintre noi a putut numi un ministru într-un minister care-l interesa direct.
Nu, ce i s-a întâmplat lui Voiculescu nu i se poate întâmpla oricăruia dintre noi. Și nu, nu oricare dintre noi poate fi spălat pe creier cu manipulări ieftine și minciuni grosiere.
Oricât de mulți cititori aș avea în spate sau, mai ales, oricât de puțini, nu mă simt îndreptățit să vorbesc în numele lor. Vorbesc în numele meu și atât. De aia îmi și permit să spun: oricât l-aș disprețui pe Băsescu, nu vă bazați pe mine! Nu suntem frați și, mai ales, nu suntem colegi. Eu sunt ziarist. Și nu rânesc la înlăturarea unui strat de jeg pentru a-l înlocui imediat cu un altul.
sursa catavencii.ro
Avram Iancu
Fundatia Werdnig Hoffman Carei
Radu Gyr
comentarii
de emil la 10 august 2014 - 14:14
Justitia a vorbit de multe ori. A vorbit si cand la condamnat pe Gica Popescu, desi omul, spre deosebire de alti implicati in acelasi caz, restituise prejudiciul ce i se imputa. A vorbit si cand a acceptat drept probe niste bancnote emise la 2 ani dupa ce se produsese mita in care fusesera folositi. A vorbit si cand a retrocedat 8000 de hectare, desi i se solicitase sa retrocedeze doar 4000. A vorbit si cand i-a condamnat pe unii din cei implicati in schimbul de terenuri cu MApN, dar nu i-a condamnat pe care care au decis ca schimbul este in interesul ministerului, adica pe cei din CSAT. A vorbit si cand a hotarat ca daniel morar adusese suficiente probe ca sa tina in arest un om pe care l-a gasit apoi nevinovat.
de traian la 10 august 2014 - 15:31
cand va vorbi justitia si despre presedintele udmr carei care isi cumpara masin din banii orasului de la fundatia de turism?
cand va vorbi justitia despre primarul presedinte de udmr carei care platerste un consilier personal cu banuti publici dar care nu serveste zile lucratoare adica nu vine la servici de 6 ani?
despre spalarile de bani din primaria carei cand va vorbi justitia?..apar case primare ca ciupercile dupa p[loaie dar din ce bani domnilor?
de emil la 10 august 2014 - 20:05
Justitia a vorbit tocmai cand ea insasi – adica justitia – e in …..vacanta!
de emil la 10 august 2014 - 20:11
Unii se prefac a nu intelege ca s-a produs un abuz. Care nu-l afecteaza doar pe Voiculescu. Abuz care NU se va repeta cu „draghe Besze” dupa incheierea „mandatului” uzurpatorului de la Cotroceni, pe care un parlament cu o majoritate zdrobitoare nu a îndrăznit sa-l scoata de acolo. Nu-i nimic, justitia lui Besze le-o va trage si lor. Si nu va fi nimeni ca sa-i apere. Exact ca pe timpul nazistilor.
de Horia Mărieș la 11 august 2014 - 03:37
N-am citit dosarul ICA – Voiculescu, ar fi fost imposibil (sumt câteva sute de mii de pagini) nu sunt jurist de meserie, deci nu pot să mă pronunț în cunoșriință de cauză. Constat insă că din păcate, justiția românească mai are foarte multe lucruri de pus la punct. Este suficient să accesezi site-ul cu comunicatele oficiale ale DNA pentru ca să te crucești de numărul mare de magistrați cercetați penal și chiar întemnițați pentru luare de mită și alte matrapazlâcuri în fiecare an. Ba până și din rapoartele, evident bine periate și bine cosmetizate privind starea justitiei, publicate in interiorul sistemului, starea descrisă este departe de a fi una roză. Vezi de exemplu raportul pe anul 2013 al Consiliului Superior al Magistraturii. http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/08_05_2014__67235_ro.pdf
Nu neg faptul că într-o atare conjunctură, mă apucă si pe mine uneori, deși sunt un tip extrem de optimist, o stare de lehamite.
Și atunci mă manifest aiurea. Agreez texte ca cel de mai jos. Făcând haz de necaz. Text care se poate referi foarte bine, și la justiție. Nu este textul meu. Dar mă piș și eu. Chiar dacă sună neacademic și voi fi supus oprobiului public careian, chiar dacă voi fi făcut din nou mârlan, nesimțit, cretin și imbecil. Mi se întâmplă des. Iar mie mi se rupe.
–––- Mesaj redirecţionat –––-
Motto:
„Dacă prin vot am putea schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm.” – Mark Twain
„Un popor care votează corupți, impostori, hoți și trădători nu este victimă! Este complice!” – George Orwell
ă piș pe el de vot. Mă piș pe cei care odată la 4-5 ani îmi amintesc că am dreptul să votez și că trebuie neapărat să profit de acest drept, chiar dacă celelalte îmi sunt încălcate. Mă piș pe politicienii care îmi cerșesc votul, la fel cum mă piș pe jurnaliștii care încearcă să mă manipuleze pentru ca stăpânii lor să obțină votul meu. Mă piș pe micii și pe berea politicienilor. Mă piș pe partidele lor. Mă piș pe cei care mi-au distrus țara de un sfert de veac și pe cei care refuză să-și dea seama că în tot acest timp am fost conduși de aceeași gașcă de trădători. Mă piș pe cei care mi-au vândut țara pe bucăți și ne-au obligat să ne părăsim casa pentru a fi sclavii străinilor pentru o mână de bani. Mă piș pe legile lor, făcute doar pentru ei, împotriva noastră. Mă piș pe ea de politică. Mă piș pe babele care votează PSD-ul din inerție, în loc să se îndeletnicească în continuare cu pupatul icoanelor, moaștelor, mâinilor popilor sau al microfoanelor. Mă piș pe Antena 3 și pe cârnații de acolo, cu pretenții de jurnaliști. Mă piș pe cei care cred că Băsescu e singurul vinovat pentru situația României de astăzi. Mă piș pe Băsescu și pe privirea lui încrucișată. Mă piș pe Ponta și pe barca cu care îl plimbau jandarmii prin satele inundate, de parcă era în excursie în Veneția. Mă piș pe jandarmii cărora le-a ordonat să bată țăranii care își apărau casa, la fel cum mă piș pe șpaga pe care a primit-o pentru a aproba începerea exploatării miniere la Roșia Montana și a gazelor de șist. Mă piș pe Doina, cu sau fără apelativul „fă”. Mă piș pe Udrea și pe mișcarea ei populară, când singura mișcare la care se pricepe e cea din cur. Mă piș pe Antonescu și pe asemănarea lui cu împăratul din „Războiul Stelelor”. Mă piș pe Tăriceanu și pe masonul de tac’su. Mă piș pe Năstase, pe ouăle lui, pe cartea pe care a scris-o în închisoare și pe mătușa Tamara. Mă piș pe piticul-porno Boc și îmi pare rău că nu și-a rupt gâtul în emisiunea lui Andrei Gheorghe. Mă piș pe Dan Diaconescu, pe Elodia și pe toate cazurile oteviste de dispăruți, omorâți sau bântuiți. Mă piș pe Vadim și pe falsul lui patriotism, pe care s-a pișat.. Mă piș pe UDMR și pe pretenția lor de autonomie. Mă piș pe ungurii care vor să rupă o bucată din Ardealul nostru. Mă piș pe Mazăre și pe vacanțele lui în Madagascar, când o mare parte a poporului nici măcar nu-și mai amintește cum se scrie „vacanță”. Mă piș pe mumia de Iliescu, care parcă și-a propus să ne îngroape pe toți. Mă piș pe baronii locali, indiferent de partidele din care fac parte. Mă piș pe regii țiganilor și pe cei care vor să mă amendeze pentru că îi numesc „țigani”, nu „romi”. La fel cum mă piș și pe cei care îi promovează excesiv. Mă piș pe basarabenii care au crescut prețul la țigările de contrabandă. Mă piș pe divertismentul pornografic de mahala al lui Măruță sau Capatos. Mă piș pe scandalurile mediatice și pe cei care le urmăresc cu sufletul la gură, de parcă propriile lor vieți ar depinde de ele. Mă piș pe Suleyman Magnificul și pe cei care îl sug din priviri, fără să știe măcar cine a fost Ștefan cel Mare. Mă piș pe Prigoană, pe piciorul lui de lemn, pe televiziunea lui manelistică și pe mahalagioaica de nevastă-sa. Mă piș pe Oana Zăvoranu, pe scandalurile ei, pe cimitirul ei și pe mă-sa. Mă piș pe bărbosul care a câștigat Eurovisionul și pe cei care îl numesc „femeia cu barbă” când, de fapt, nu e decât un bărbat travestit. Mă piș pe Nașul care și-a făcut partid, scufundându-se astfel și el în cocina politică. Mă piș pe EBA, Vanghelie, Grapini, Șova și alți semi-retardați care au funcții importante, deși sunt mai proști decât euglena verde. Mă piș pe Becali și pe continua lui victimizare, de parcă ar fi primul cioban aruncat după gratii. Mă piș pe Pițurcă, pe pariurile lui și pe divorțul lui, când noi am avea nevoie să divorțeze de echipa națională. Mă piș și pe Irinel Columbeanu doar pentru că mi-am amintit de el. Mă piș pe rușii care nu ne atacă, pentru că nu au niciun interes să facă asta. Mă piș pe Uniunea Europeană care ne-a băgat într-un rahat mai mare decât cel în care eram. Mă piș pe FMI și pe banii lor, la fel cum mă piș pe datoria noastră către ei. Mă piș pe prințul Charles și pe livezile pe care le tot cumpără în Ardeal, precum și pe adevăratul motiv al vizitelor sale în țara noastră. Mă piș pe străinii care nu ne suportă, la fel cum mă piș pe românii care le dau motive să nu ne suporte. Mă piș pe cei care dau Bisericii terenuri și o parte importantă din bugetul nostru și o scutesc în continuare de impozite și taxe, la fel cum mă piș pe afacerile Bisericii și pe averile enorme ale popilor. Mă piș pe cei care ne mint că există democrație sau libertate, când de fapt nu suntem decât niște sclavi moderni. Mă piș pe continua manipulare la care suntem supuși, din toate părțile. Mă piș pe cei care ascund adevărata istorie a neamului nostru și pe cei care încearcă să distrugă primul popor al lumii. Mă piș pe masonerie, pe zeii ei și pe Noua Ordine Mondială. Mă piș pe românii care, din lupi viteji, s-au transformat în oi cretine. Mă piș pe cei care așteaptă să fie salvați, în loc să ia problema în propriile lor mâini. Mă piș pe cei care cred că salvarea țării va veni din partea unor politicieni. Mă piș pe toți cei care se simt ofensați de limbajul meu trivial, precum și de faptul că le-am jignit politicienii favoriți. Mă piș și pe mine pentru că am tăcut aproape 25 de ani, dintr-o prostie impardonabilă. Iar la următoarele alegeri, promit că voi bea multă bere, pentru a mă putea pișa cum trebuie și pe acel vot.
de emil la 11 august 2014 - 11:41
Intrebare: După pisarea asta, se schimba ceva în bine?
de Horia Mărieș la 11 august 2014 - 12:40
Raspuns: Da, se dreg rinichii.
COMUNICAT DE PRESĂ, 11 august 2014
privind sesizarea Inspecţiei Judiciare
Ca urmare a apariţiei în mass media a unor multiple articole şi comentarii cu privire la activitatea de judecată desfăşurată la nivelul Curţii de Apel Bucureşti precum şi cea de urmărire penală desfăşurată de către procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie în dosarul denumit „I.C.A”., conducerea Consiliului Superior al Magistraturii a solicitat Inspecţiei Judiciare ca, în temeiul art. 30 alin 1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor republicată cu modificările şi completările ulterioare, să efectueze verificările necesare pentru a stabili dacă şi în ce măsură a fost adusă atingere independenţei şi imparţialităţii judecătorilor şi procurorilor implicaţi în activitatea de soluţionare a dosarului menţionat precum şi dacă a fost adusă atingere independenţei sistemului judiciar în ansamblul său.
CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII
Și dă-i și sesizează…..