Mănoasa câmpie a Careiului, acum 90 de ani. Partea a VI-a. Secretarul Primăriei, Gavril Crișan

• publicat la: 5 August 2014
Mănoasa câmpie a Careiului, acum 90 de ani. Partea a VI-a. Secretarul Primăriei, Gavril Crișan

În prima parte a acestei serii de articole am prezentat “Procesul Verbal nr. 33 din 10 martie 1923″, încheiat la “reședința comunei Careii Mari pentru a face distribuirea pământului expropriat îndreptățiților din această comună cu titlu de arendă” încheiat între A. Bancu, Agronomul Regional Careii Mari și Comitetul Local Careii Mari.

Conform Legii agrare din 1921, Comitetul local avea însărcinarea de a întocmi în fiecare comună un tabel cu toţi cei care ar avea drept să fie împroprietăriţi și apoi să vegheze la corecta împărțire a terenurilor.

Membrii Comitetului Local Careii Mari erau:
- Aurel Pop, consilier la oraș, pentru primar,
- Crișan Gavril, secretar la oraș,
- Dr. Eugen Horváth, preot roman-catolic,
- Ludovic Vida, preot greco-catolic,
- Carol Rédei, preot lutheran,
- Kricsfalusi Michail, curator la biserica greco-catolică ruteană, și,
- Gheorghe Pteancu, director-învățător la Școala de Stat.

Azi o să încerc să scriu câteva rânduri despre Crișan Gavril, cel care a fost multă vreme, în perioada interbelică, secretarul Primăriei Orașului Carei. Deși il vizita des la inceputul anilor ’50 pe bunicul meu Iosif Negrean, în casa căruia am crescut până pe la vârsta de 10 ani, nu-mi aduc aminte de dânsul, fiindcă prin 1949-50 eu n-aveam decât câțiva ani. O să relatez cam ce am aflat eu (rapid) despre dânsul. Mi-aș dori ca domnul Crișan Gavril să mai aibă descendenți ce locuiesc în Carei și ca aceștia, dacă vor voi, să completeze tabloul pe care eu doar îl schițez acum.

Știu că Gavril Crișan s-a născut în Dindești, în satul în care s-a născut și bunicul meu, în data de 21 noiembrie 1899,,din părinții Gheorghe și Maria. Este de presupus că părinții lui erau ceva mai înstăriți, fiindcă au putut să-l trimită pe Gavril la școală și la studii universitare, acesta devenind jurist. Cert este că la vârsta de 24 de ani, în anul 1923, Gavril Crișan indeplinea funcția de secretar al Primăriei orașului Carei. Presupun că a ocupat această funcție până în anul 1940 când după Diktatul de la Viena și după cedarea Ardealului de Nord, admininistrația orașului a fost preluată de autoritățile maghiare.

După înființarea în anul 1926 a Partidului Național Țărănesc, Gavril Crișan se alătură altor personalități de vază din Carei, cum ar fi de exemplu profesorul Aurel Coza, directorul Liceului “Vasile Lucaciu” și devine membru al P.N.Ț. Acesta a fost un partid politic care s-a format prin fuziunea Partidul Național Român din Transilvania (prezidat de Iuliu Maniu) cu Partidul Țărănesc din Vechiul Regat (prezidat de Ion Mihalache). Partidul s-a afirmat în special în perioada interbelică ca alternativă de guvernământ la Partidului Național Liberal și ca o forță care a militat pentru menținerea regimului democratic-constituțional, în contextul creșterii tendințelor de natură totalitară și fascistă. Imediat după cel de al doilea război mondial, PNȚ a fost principală forță politică care s-a opus instaurării comunismului în România. Liderii național-țărăniști, precum și alți simpatizanți ai acestui partid, vor avea însă de plătit pentru curajul lor, fiind condamnați la ani grei de închisoare, unde mulți dintre ei, inclusiv Iuliu Maniu și Ion Mihalache, își vor găsi sfârșitul.

In baza legii privind organizarea administrativă a țării, adoptată în vara anului 1929, care tindea spre o descentralizare reală a țării, pe data de 5 februarie 1930 au avut loc alegeri la nivelul județelor, iar în perioada 9 februarie -16 martie 1930 la cel al comunelor.

Pe data de 6 ianuarie 1930 și PNȚ depune lista cu candidați pentru Consiliul Județean Sălaj. S-a încercat ca lista să cuprindă “persoane onorabile în care putem avea încredere deplină, că județul va fi cârmuit bine”. În listă au fost cuprinse toate categoriile sociale și naționale. Astfel, învățătorii care erau membrii de drept în consiliile comunale erau reprezentați la județ prin revizorii școlari și prin comitetul județean scolar. Erau reprezentați proprietarii, industriașii, comercianții, avocații și îndeosebi preoțimea și corpul profesoral. Și minoritarii erau bine reprezentați, în urma semnării unui cartel electoral încheiat cu PNȚ, care se afla la guvernare. Lista cuprindea 23 de români, 10 unguri, 2 șvabi și 1 evreu. Din lista cu care PNȚ se prezenta în aceste alegeri, la consilieri județeni amintesc doar pe careienii Aurel Coza profesor; Dr. Vetzak Alexandru, avocat; Wieser Ștefan, profesor și publicist; Kreutzer Mihail, profesor și publicist. La alegerile pentru Consiliul Județean lista PNȚ a obținut o victorie zdrobitoare cu 56.344 de voturi, față de numai 7.656 voturi acordate listei liberale. Astfel, noii consilieri județeni erau cei de pe lista PNȚ, inclusiv cei amintiți mai sus, deoarece, conform legii electorale, liberalii nu au obținut minimul de 20% din numărul total de voturi. Profesorul Aurel Coza avea să fie ales secretar al Consiliului Judetean Sălaj, iar Dr. Vetzak Alexandru, avocat, urma să devină, puțin mai târziu, viceprimar al orașului Carei.

În orașul Carei erau înscriși pe liste 3.895 de alegători, fiind cel mai mare oraș al județului Sălaj. Au votat 2.797 de persoane, iar 23 de voturi au fost anulate. PNȚ a obținut 886 voturi, liberalii 423, social-democrații 257, iar maghiarii 1.192 de voturi. PNȚ a câștigat 8 posturi de consilier și cu cei 5 de drept avea în total 13 consilieri locali. Maghiarii au câștigat 10 posturi de consilieri și împreună cu cei 2 de drept aveau în total 12 consilieri locali.

După 14 noiembrie 1944 administrarea orașului Carei a fost preluată de către sovietici, până la instaurarea unui guvern condus de comuniști, așa cum se va intâmpla în luna martie 1945, la câteva zile după ce Andrei Ianuarievici Vîșinski (Андрей Януарьевич Вышинский) impusese la București guvernul Dr. Petru Groza.

(Ca o paranteză adresată doar celor foarte tineri se poate menționa faptul că Vîșinaki a participat, alături de Stalin şi de Molotov la Conferinţele de la Ialta şi, apoi, de la Potsdam. În anul 1945, el a fost trimis în România pentru a impune comunismul şi sovietizarea ţării, iar apoi a devenit procuror din partea URSS în cadrul Procesului de la Nürnberg, al principalilor lideri nazişti. Vîșinski a fost numit, în perioada 1949 – 1953, până la moartea lui Stalin, ministru de Externe. Schimbat din funcţie după moartea lui Stalin, el a murit de inimă rea, în anul 1954, la New York.)

Pentru omprimă ilustrare a vieții politice din Carei de după martie 1945, citez dintr-un referat asupra lui Iosif Negrean, semnat de Glodeanu Nicolae, locotenent major de securitate la Biroul Securității Poporului Carei, dosarul CNSAS nr. I-555808, fila 28:

“Din antecedentele lui Iosif Negrean, precum și din notele informative, precum și din declarațiile cuprinse în acest dosar (cum ar fi de exemplu cea semnată de Mărcuș Valentin și care afirma despre Iosif Negrean că acesta, în anii 1949-50 îl intreba mereu, pe ungurește: “Mikor sazbadulunk meg ezektöl a rablóktól?”) rezultă că numitul Iosif Negrean, comerciant și agricultor din Carei, a luat parte activă la desfășurarea activității propagandistice a partidelor istorice în acest oraș. În cadrul “Astra” a desfășurat o activitate intensă pentru întărirea și dezvoltarea burgheziei românești de-a lungul frontierei româno-maghiare… Ca membru P.N.Ț. incă în anii revizionismului maghiar, propovăduiește chiar prin articole în ziarele locale, îmbrățișarea meseriei de comerciant și de meseriaș de către tineretul român, considerând că numai în acest fel se va putea întări burghezia română pe aceste meleaguri, unde ungurii reprezintă o forță considerabilă. A ajutat și materialicește acțiunile culturale și politice întreprinse de corifeii naționali-țărăniști ai orașului, de Coza Aurel, Văleanu Gheorghe, Câmpian Valeriu și alții, devine membru al Comitetului de plasă P.N.Ț., iar mai pe urmă, președinte al Asociației Comercianților din Carei, atunci când a venit la putere P.N.Ț în anul 1928 sau 1929. A deținut funcția de membru al comitetului de plasă (consilier local) din anul 1928 până în anul 1938 când au fost dizolvate toate partidele. După 23 august 1944 se alătură fruntașilor PNȚ-iști din Carei, desfășoară o activitate politică în favoarea național-țărăniștilor. În anul 1945 aderă la Frontul Plugarilor, și devenind vicepreședinte pe oraș și plasă, a reprezentat în anul 1946 în Consiliul Politic al Orașului Carei Frontul Plugarilor, dar a rămas și pe mai departe fidel național-țărăniștilor, astfel că în discursul său ținut în fața țărănimii frontiste în anul 1945, el îi îndeamnă pe aceștia să-și trimită copiii la școli comerciale pentru ca românii să urmeze cariera comercială și industrială. Ia parte în lupta pentru susținerea revendicărilor românilor, expulzați și refugiați, natural fără deosebire de clasă socială, respectiv susținând mai mult burghezia. La verificarea funcționarilor Primăriei, a susținut cu tărie pe fiecare funcționar român, indiferent de ținuta din trecut și de convingerile politice din 1946, în schimb ar fi vrut să fie scoși din serviciu toți funcționarii fostei administrații horthyste. Devine membru al Uniunii Democrate, activând în colaborare cu dr. Atanasiu Demian, fruntaș PNȚ-ist, azi medic șef al Spitalului din Satu Mare și cu părintele Dr. Ioan Sălăjan care a fugit din Carei ca să se ascundă încă din anul 1948. Face critici măsurilor luate de Guvern și de autoritățile locale, căutând să dejoace pe aceștia, duce o propagandă împotriva actualului regim, căutând să infiltreze și în mediul său înconjurător speranța intr-o schimbare rapidă a regimului de democrație populară. Cu ocazia excluderii din Colegiul Avocaților a ginerelui său, avocatul Mărieș, a afirmat că această măsură n-o să fie de lungă durată fiindcă nu peste mult timp o să vină americanii și n-o să fie destui copacii care se găsesc în jurul Careiului pentru a spânzura atâția comuniști. După părerea lui, comerțul socialist nu este viabil, iar fără comerț particular Statul va da faliment. Comerțul de stat se zbate degeaba fiindcă Statul Român nu poate să trăiască fără comerț particular și degeaba este toată zbaterea, că tot nu va ieși nimic, că Statul va da faliment, că oameni ca el au susținut Statul și nu zdrențăroșii care sunt puși de Partid. A afirmat în mai multe locuri că “magazinele pe puncte” sunt făcute pentru ungurii și evreii comuniști, că la acel “magazin pe puncte” nu poate să-și găsească serviciu nici un element cinstit ca el pentru ca să conducă o astfel de prăvălie, deși el are experiență, dar Partidul este condus numai din acei oameni și că este condus de evreime. Ginerele lui, Ștefănescu, ar fi în stare să conducă contabilitatea dar nu este primit și se pun acolo numai oameni care habar n-au de contabilitate. Măsurile aplicate împotriva chiaburilor nu sunt drepte fiindcă aceștia și-au câștigat cinstit pâinea. S-a exprimat: “Ce gândesc zdrențăroșii ăștia de comuniști și conducerea lor fiindcă măsurile aplicate contra chiaburilor nu sunt drepte, fiindcă dările sunt foarte ridicate, chiaburii chiar dacă erau considerați “chiaburi” și-au câștigat averea în mod cinstit.” Anturajul său constă numai din elemente reacționare, dușmanii regimului de democrație populară, el propagă ura împotriva U.R.S.S., ridică până la slavă imperialiștii anglo-americani, râde și își bate jos de mișcarea mondială în favoarea păcii, susținând atotputernicia bombei atomice. A fost exclus din Frontul Plugarilor în 1950. Concluzii: Negrean Iosif este dușman înfocat și incorigibil al regimului de democrație populară, fiind colportor al știrilor difuzate prin posturile de radio ale statelor imperialiste sau aservite acestora. Propuneri: Propunem să se treacă la cercetări directe.”

Într-un alt document, aflat la fila 33, dosarul I-555808, Lt. Major de Securitate Glodeanu Nicolae devenea mult mai “generos” față de Iosif Negrean, fiindcă la “Propuneri” scria deja: “Propunem să fie internat în lagăr de muncă pe timp de doi ani”.

De parcă nu s-ar fi trecut deja, imediat după 1948-49, la “cercetări directe” făcute de băieții cei cu ochi albaștri și de informatorii acestora. Cum ar fi, de exemplu, notele informative prezentate în fascimil, datate sfârșitul anului 1949, din care rezultă că unii fruntași careieni, printre care dr. Condor Vasile, Crișan Gavril și Iosif Negrean erau filați tot timpul de plutonierul major de securitate Glück Wilhelm, dar mai ales atunci când se întruneau seara la Iosif Negrean acasă, sau când se întâlneau, tot seara, ca să pună țara la cale, împreună cu alții, în localul Școlii Pedagogice de Fete.

.

Din dosarul CNSAS nr. I-000871, fila 229, Serviciul de Securitate Sălaj-Zalău, rezultă Schema de organizare a Comitetului de Conducere al Organizației P.N.Ț. al plășii Carei în anii 1945-47. Organizația P.N.Ț. plasa Carei + Tășnad avea cca. 500 membri.

Dr. Groza Pompei – președinte,
Dr. Sălăjan Ioan – vicepreședinte,
Crișan Andrei – secretar,
Crișan Gavril  – casier,
Voicu Artemiu, Cadaru Nicolae, Tătaru Ioan, Dr. Pop Dionisie, Raț Ioan, Dr. Câmpian Valeriu: membri.

Din dosarul I-001932, Vol. 7, fila 178 rezultă că domnul Crișan Gavril a fost arestat prima dată fiindcă era membru P.N.Ț în anul 1947:

“Biroul de Siguranță Carei. Nr. 504 din 2 august 1947.
Către Inspectoratul Regional de Siguranță Oradea.
La ordinul dvs. Nr. 4974 din 1 august 1948 transmis nouă cu ordinul Serviciului de Siguranță al județului Sălaj nr. 1160/1.08.1947 avem onoarea a Vă înainta pe numiți CRIȘAN GAVRIL, de 48 de ani, domiciliat în Carei, casierul organizației P.N.Ț. și pe ȘIMONCA TRAIAN, student, 24 de ani, domiciliat în Carei, reprezentantul tineretului, care au fost reținuți în conformitate cu ordinul Direcției Poliției de Siguranță nr. 18.000/1947 rugându-vă a fi dispuși Penitenciarului Oradea. Șeful Biroului de Siguranță, comisar Zaha Petru.”

În dosarul CNSAS nr. I-001932, la filele 173-177  se găsește așa numitul “Istoric al Partidului Național Țăranesc din raza raionului Carei”  întocmit de Secțiunea Raională a Securității Statului – Carei, din care citez selectiv:

“În timpul când P.N.Ț. era legal, ședința o ținea în Casa Culturală a Orașului Carei. P.N.Ț. Carei ca și compoziție socială conținea 15% intelectuali, 11% comercianți, 5% industriași și muncitori, 80% chiaburi și țărani mijlocași, restul de 2% fiind elemente declasate care după situația lor materială erau proletari agricoli. Din activitatea foștilor conducători și membri marcanți ai P.N.Ț. din raza raionului Carei, rezultă că nu se poate vorbi de o formă organizatorică subversivă a acestui partid. In prima jumătate a anului 1949 se constată o apropiere între numitul CRIȘAN GAVRIL și NEGREAN IOSIF, primul fost casier al plășii  Carei iar secundul fost comerciant și membru în comitetul de conducere al P.N.Ț-ului. Crișan Gavril face vizite dese indeosebi în cursul anilor 1949 și 1950 lui IosifvNegrean la domiciliul său din str. Karl Marx, de lângă Poștă. Obiectul discuțiilor lor se rezumă la problemele generale politice dintre care se remarcă comentariile lor în legătură cu plecarea evreilor în Israel. Ambii au comentat acest fapt cu deznădejde, considerându-l ca o pierdere a speranței schimbării regimului în viitorul apropiat. După încadrarea lui Crișan Gavril în 9 iunie 1950 în prevederile Ordinului 100 Cabinet și după arestarea avestuia, Negrean Iosif s-a simțit foarte lovit, însă în scurt timp, cu ocazia unui proces care a avut loc la Curtea de Apel din Oradea s-a exprimat în sensul că odată cu inceperea ostilităților în Coreea se va declanșa un nou război între cele două tabere și că războiul va ajunge în curând și pe teritoriul României. A adus din nou înjurii conducătorilor locali fiindcă i-au naționalizat casa în care a locuit aproape  30 de ani, în care s-au născut cele trei fete ale lui precum și nepotul din partea fetei mijlocii, măritată cu avocatul Mărieș, pentru ca să se facă acolo de comuniști o fabrică de piepteni și de nasturi din coarne de bovine. Informatorul Miks Joszef ne-a relatat prin notă scrisă că Negrean Iosif ar fi spus:  “Va veni timpul când cei care conduc azi, vor ajunge să umble pe la oameni ca el, dar frânghierii din Berveni nu pot fabrica atâtea frânghii câte vor fi necesare pentru comuniști.”

Cu ocazia alegerilor ce urmau să aibă loc în ziua de 3 decembrie 1950, Securitatea nu se mai juca cu cei care erau considerați dușmani ai poporului, printre care și foști membri marcanți ai P.N.Ț.-ului din Carei, nu mai umbla deloc cu mănuși cu ei și prin nota nr. 110/12.706 din 30 noiembrie 1950, întocmită de M.A.I. – Direcțiunea Generală a Securității Poporului, Serviciul Județean de Securitate Sălăj – Zalău, se propunea spre aprobare Direcțiunii Regionale a Securității Poporului – Oradea, tovarășului locotenent colonel Kiss Vasile spre aprobare tabelul nominal care cuprindea un număr de 69 de persoane din raza respectivului Serviciu de Securitate, propuși pentru a fi RIDICAȚI în vederea alegerilor din 3 decembrie 1950. Printre ei erau membri marcanți ai P.N.Ț din Carei, cum era și casierul P.N.Ț. Crișan Gavril; dar și alții care nu activau atunci în P.N.Ț, respectiv persoane ca Negrean Iosif, chiabur, fost comerciant angrosist, fost fruntaș PNȚ-ist; Ionaș Leontin avocat, fost secretar al Tineretului PNȚ-ist din Ardeal; Cornelia Pop, soția avocatului Dr. Pop Cornel, fost primar PNL, chiabură, dușmancă înfocată a regimului democratic popular; Dr. Câmpian Valeriu, fost avocat, fost președinte al PNȚ-ului pe orașul și plasa Carei; Putovits Josif, fost comerciant (partener de afaceri cu Negrean Iosif în timpul celui deal doilea război mondial), membru al Partidului Ardelenesc Maghiar, etc.

.

Războiul Securității cu P.N.Ț-ul devenea din ce în ce mai dur, cu victime numai din partea P.N.Ț-ului și în cele din urmă, Crișan Gavril a fost arestat în ziua de 25 august 1952 pentru o perioadă de 36 de luni, adică până în 25 august 1955, având unica vină că “a fost membru în Comitetul de Conducere al P.N.Ț. Carei” și a fost apoimtrimis (legat) în U.M. (Unități de Muncă, a se citi lagăre/colonii de muncă forțată gen sinistrul Canal Dunăre – Marea Neagră). Culmea este că internarea “oficială” a lui Crișan Gavril urma să se facă abia urmare Deciziei de Internare nr. 512/1953 pe baza adresei Ministerului Securității Statului (M.S.S.) – Baia Mare, nr. 67.625 din 7 aprilie 1953 (adică la cca. 9 luni după arestarea propriu zisă). Dar acest lucru era un amănunt total nesemnificativ pentru Securitate, era un obicei de toate zilele, ei mai întâi te trimiteau (legat) într-un lagăr de muncă forțață si abia apoi îți făceau, dacă-ți făceau, actele de internare.

După ce a trecut succesiv prin lagărele (coloniile) de muncă forțată Mogoșoaia, Galati și Lugoj, deținutul politic, luptătorul aniticomunist Crișan Gavril a fost eliberat înainte de termen (probabil fiindcă era grav bolnav și fiindcă nu-și mai putea face norma zilnică de muncă) la data de 17 iunie 1954, adică după doi ani de calvar.

Din păcate nu știu (încă) ce s-a mai întămplatbapoi cu dânsul după ce a fost eliberat în vara anului 1954.

Nici Iosif Negrean n-a scăpat de arestare, fiind ridicat de la domiciliul lui într-o noapte a anului 1952 de securiști imbrăcați în haine lungi și negre din piele, indivizi urlau fioros în liniștea nopții și care agitau haotic în mâini pistoale având glonț pe țeavă, amenințându-l cu ele pe bărbatul în vârstă de 60 de ani.  Subsemnatul, copil pe atunci în vârstă de 5 ani, am asistat la intreaga scenă a arestării bunicului meu, scenă pe care o pot povesti până și în ziua de azi, după ce au trecut deja mai bine de 60 de ani de la eveniment, în amănunțime.

Bunicul era insă un om cu un psihic țapăn, era un om dârz, era un luptător care trecuse prin foarte multe în viață, inclusiv prin patru ani de lupte crunte în primul război mondial, prin refugiul din timpul celui de al doilea război mondial și prin multe alte greutăți. Deși l-au ținut închis timp de 6 luni în beciurile Securității din Carei, deși au făcut apel la declarațiile a câtorva zeci de martori mai bine sau mai rău intenționați (din ultima categorie face parte numitul Miks Jozsef, care s-a dovedit a fi un mincinos abject de ultima speță și o jigodie ordinară, o scursoare umană, fost în aceea vreme, la inceputul anilor ’50, președintele Comitetului Provizoriu al Orașului Carei, județul Sălaj), șecuriștii n-au reușit să dovedească absolut nimic impotriva lui Negrean Iosif și au fost nevoiți să-i dea drumul acasă, slab mort, după 6 luni de detenție. Evident, fără să fi avut loc nici măcar un simulacru de proces. In inchisoare bunicul s-a îmbolnăvit rău de plămâni fiindcă nenorociții l-au ținut mai mult nemâncat timp de 6 luni în beciuri umede și inghețate (a prins in detenție și lunile de iarnă)  iar apoi, a părăsit neîmpăcat acest Pământ după ce s-a chinuit cu boala aproape 6 ani, în anul 1959.

Oare de ce am ținut eu să scriu aceste câteva rânduri în care este vorba, mai mult tangențial, de domnul avocat Crișan Gavril, fost secretar oraș Carei?

Pur și simplu fiindcă îi datorez mulțumiri.

Ii datorez mulțumiri fiindcă deși era arestat, deși era pus zilnic sub o presiune psihică enormă – atunci când a fost pus de securiști să dea o declaratie olografă despre fostul lui consătean din Dindești, despre fostul lui concetățean din Carei, despre bunicul meu, despre Iosif Negrean, n-a scris nici măcar o singură vorbă în defavoarea sau împotriva lui. Alții poate, mai slabi de înger, ar fi făcut-o, ca să-și ușureze pedeapsa. Domnul Crișan Gavril n-a făcut-o, iar acest lucru mi-a dovedit mie că dânsul a avut un caracter ales și mi-a dat și motiv pentru ca să-i mulțumesc.

In Carei, în cadrul Centrului Cultural, există dorința de a se scrie cândva și câte ceva, despre cei ce au trăit în Carei și care azi nu mai sunt, dar care au reprezentat măcar ceva pentru viața orașului. A scrie mult mai detaliat, mult mai documentat despre un om ca și domnul avocat Crișan Gavril, fost secretar de oraș, cred că se potrivește ca o mânușă unei astfel de intenții. Pe de altă parte, cred că în noul local al Primăriei Municipiului Carei, la Szarvas Fogadó, ar fi frumos dacă pe pereții somptuoaselor coridoare pardosite cu marmoră să atârne portretele celor care au făcut într-adevăr treabă pe acolo, adică pe la Primăria din Carei, ale celor care și-au pus efectiv o amprentă pozitivă pe viața orașului. Portrete însoțite de un scurt text explicativ, ale unor persoane cum a fost de exemplu și fostul secretar de oraș, juristul Crișan Gavril. Însă și din păcate, în Primăria Municipiului Carei, lumea bună este preocupată azi mai mult de caii verzi de pe pereții manejului (lovarda) și de statuile de ceară. Mă întreb oare câți dintre cei ce frecventează zilnic aceea clădire, a Primăriei,,ca slujbași la stat, ca funcționari publici, pot să-i enumere de exemplu, fără nici o greșeală, pe cei care au fost primarii orașului Carei în perioada interbelică? Am curajul să fac pariu cu oricine, inclusiv cu cei de la Centrul Cultural, că răspunsul cert va fi: niciunul!

Sper ca domnul Gavril Crișan să fi fost inmormântat în cimitirul Mesterrészi din Carei și mai sper că o să mai am prilejul, cândva, în această viață, să-i depun măcar o floare pe mormânt. Bunul Dumnezeu să-l odihnească în pace, să-i fie țărâna ușoară.

- va urma -

Horia Mărieș

Lasati un comentariu