Mănoasa câmpie a Careiului, acum 90 de ani.Tentanta păşune a Ianculeştiului

• publicat la: 13 August 2014
Mănoasa câmpie a Careiului, acum 90 de ani.Tentanta păşune a Ianculeştiului

După o ședință furtunoasă a CL la care a participat senatorul, pe atunci marele PSD-ist, numitul Valer Marian, dar de la care ședință primarul a fugit de frica câtorva săteni, după o ședință populară ținută în Ianculești, la care a participat același temperamental (și încă actual) senator, după desfăşurarea întâlnirii dintre Prefectul dr. Eugeniu Avram însoțit de primarul Kovács Eugen cu sătenii adunaţi in curtea şcolii, după o intâlnire care a avut loc la sediul Primăriei Carei între reprezentanții administrației locale şi reprezentanţii celor două asociaţii de crescători de animale din Ianculești, s-a ajuns (în sfârșit) la un acord pentru utilizarea suprafeţei de păşunat a satului. Împărțirea s-a bazat pe raportul de specialitate nr. 45/27.05.2013 întocmit de Biroul Patrimoniu şi Administrarea Domeniului Public şi Privat din cadrul primăriei,  a fost consfințită prin procesul-verbal nr. 7346/07.06.2013 încheiat cu ocazia întâlnirii cu reprezentanţii satului Ianculeşti, și apoi a fost aprobată, semnată și ștampilată prin Hotărârea Nr. 58/2013 a Consiliului Local al Municipiului Carei, întrunit în ședință extraordinară în data de 10 iunie 2013.

În esență, prin HCL nr. 58/2013 s-a aprobat închirierea păşunii comunale din Ianculești, în suprafaţă de 33,98 ha, în favoarea Asociaţiei Crescătorilor de Animale „Colonia Moţilor Ianculeşti” (21,30 hectare) şi a Asociaţiei Crescătorilor de Animale Ianculeşti (12,68 hectare), asociațiile urmând să plătească Primăriei Municipiului Carei o chirie de 10,00  lei/ha/an, pe o perioadă de  închiriere a păşunii de 5 ani. Lucrul pozitiv din toată această tărășenie este că s-a ajuns până la urmă la o înțelegere.

În partea a III-a am arătat că din anul 1926 și până în prezent, suprafața pășunii comunale Ianculești s-a tot diminuat. De la 73 hectare în 1926 s-a ajuns la 64,57 hectare în 1947, apoi la 58,57 hectare în 1992, iar în zilele noastre, atunci când se discută despre acest subiect, primarul Kovács Jenö vorbește de cca 35 de hectare.

Mi-am pus în mod logic întrebarea:  Oare unde au dispărut hectarele de pășune?
Tot în partea a III-a am enunțat principalele cauze care au putut conduce la “diminuarea” pășunii.

Azi o să restrâng aria căutărilor fiindcă nu dispun (încă) de toate documente relevante. O să încerc să văd de ce în anul 1992 se discuta de o suprafață de 58,57 de hectare, iar azi se discută de ceva mai puțin de 35 de hectare. Diferența trebuie să fie pe undeva, că doar n-au fugit dușmanii poporului cu ea.  În cele ce urmează, o să croiesc numai cu materialul clientului și anume cu HCL nr. 53/2013, acesta fiind și cel mai recent.

Am sintetizat cele ce au fost consemnate în HCL nr. 53/2013 în tabelul de mai jos.

Trec peste faptul că hotărârea respectivă conține cel puțin două erori materiale, fiindcă în loc de parcelele P 1221 și P 1224, în hotărâre apar ca greșit scrise, parcelele P 1122 și P 1124.  Aș fi indreptățit atunci să-mi pun întrebarea: atunci cum s-a făcut efectiv împărțirea pe teren? Dar, responsabilitatea greșelii revine oricum celui ce a redactat proiectul de hotărâre și nu Consiliului Local, fiindcă consilierii locali oricum nu se pricep și nici n-o să se priceapă vreodată ceva legat de” parcele”, ei votează exact ca primarul, sau mai bine zic exact ce le cere primarul, sau ce le dictează primarul și, în consecință, Biroul Patrimoniu şi Administrarea Domeniului Public şi Privat n-are decât să se descurce dacă a greșit, să se spele pe cap cu greșelile respective.
N-ar fi nici prima, nici ultima dovadă că în cadrul Primăriei Carei se lucrează aproape mereu de dorul lelii, adică cu superficialitate. Mai ales atunci când referirile la imobile (terenuri) nu se fac, așa cum ar fi normal și legal, prin numerelele cadastrale ale C.F. Carei ci prin referire la numărul unor parcele ce se găsesc doar in așa numitul Registru Cadastral 1981-83, uitat sau rătăcit prin cine știe ce sertar. Bag mâna în foc, am curajul să pun pariu, că cei de la Biroul Patrimoniu şi Administrarea Domeniului Public şi Privat din cadrul Primăriei Municipiului Carei n-au văzut in viața lor așa numitul Registru Cadastral 1981-83 și că ne povestesc doar despre visele, mai ales despre cele de groază, ale dânșilor.

Chiar mă întreb, dar nu găsesc nici un răspuns logic: oare de ce la Biroul Patrimoniu şi Administrarea Domeniului Public şi Privat din cadrul Primăriei Municipiului Carei se vorbește “limba parcelelor” derivată dintr-un necunoscut Registru Cadastral 1981-83 și nu se vorbește în “limba oficială a numerelor cadastrale/topografice” din Cartea Funciară Carei, așa cum ar face orice expert tehnic specializat în lucrări de topografie și orice registrator de la Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Carei? Din simplă ignoranță și lipsă de profesionalism sau dintr-un interes abscons?

Nu le convine celor de la Primăria Municipiului Carei să umble în coli de carte funciară referitoare la pășunea comunală din Ianculești, cum ar fi C.F. nr. 554 Carei și cele derivate din aceasta, în care scrie negru pe alb la B) Înscrieri privitoare la proprietate: Întabulare, drept de PROPRIETARE, împroprietărire în seria rangului, încheierea cf. nr. 60/1947, dobândit prin Lege: STATUL ROMÂN iar la C) Înscrieri privitoare la sarcini: Întabulare, drept de FOLOSINȚĂ, dobândit prin Lege: COLONIA IANCULEȘTI?
Probabil că nu le convine. Am respectat scrierea cu majuscule a unor cuvinte, așa cum apar ele în extrasele de C.F. emise recent de BCPI Carei.

Evident că cei de la Biroul Patrimoniu şi Administrarea Domeniului Public şi Privat din cadrul Primăriei Municipiului Carei n-o să răspundă niciodată intrebărilor mele, adică un oarecare, așa cum sunt eu. Nu-i nimic, nu mă supăr, dar îi sfătuiesc prietenește și încă pe gratis, să se pregătească foarte serios pentru vremurile, care sper că vor veni, când organele abilitate o să-i ia, eventual, foarte serios la întrebări. Trebuia să fie luați de mult timp la întrebări, dar deh, Perfectul sătmărean precum și cei din subordinea lui, adică cei care se ocupă de controlul legalității, salariați la Corpul de control al prefectului și la Serviciul juridic şi contencios administrativ, preferă să se ocupe la Carei de prinderea a doi-trei borfași ordinari (sarcină exclusivă a Poliție Locale – Comunitare, subordonată direct primarului), de niște hoți nenorociți care au dat niscaiva spargeri pe la viloaiele potentaților locali speriindu-l de moarte pe primarul de Carei și nu de “Urmașii lui Iancu”. C-așa-i în tenis!

Vorba lui George Coșbuc:

“Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,
Să vrem noi sânge, nu pământ!
Când nu vom mai putea răbda,
Când foamea ne va răscula,
Hristoși să fiți, nu veți scăpa
Nici în mormânt!”

Iată concluziile la care am ajuns, pe scurt.

Din cele 58,57 hectare consemnate în așa zisul Proces Verbal al Consiliul Local Carei nr. 6360/09.09.1992, despre care am amintit deja în partea a IV-a, 33,98 de hectare s-au dat spre folosință, prin închiriere, celor două asociații de crescători de animale.
Restul de 24,49 de hectare, reprezintă, cel puțin prin prisma celor consemnate in menționatil Procesul Verbal: tufișuri 0,84 hectare, teren neproductiv 1,43 hectare, mlaștină 6,10 hectare, pășune–arată 16,22 hectare.
Dați-mi voie să nu mă ocup acum de tufișuri și de terenul neproductiv.

În ce privește mlaștina de 6,10 hectare, am vaga bănuială (dar nu sunt sigur fiindcă nu sunt de-al locului) că sub ea se ascunde luciul Lacului Ianculești, paradisul pescarilor locali, și nu numai. Aici n-ar trebui să căutăm foarte mult, fiindcă cei care au fost însărcinați de Consiliul Local, prin anul 2012, adică de către primar și prin Hotărâre a Consiliului Local al Primăriei Municipiului Carei, să administreze Lacul Ianculești și anume viceprimarul și consilierii  Leitner Robert Attila (de profesie tehniciar dentar) și Brém Árpád Ștefan (de profesie croitor), oameni pricepuți, bine calificați, având școli potrivite pentru treaba asta, sunt sigur că n-au fost puși să administreze piscicol doar carașii, crapii, roșioarele, știucile și somnii din lac, ci și luciul apei, deci dânșii ar trebui să cunoască precis ce suprafață are Lacul Ianculești pe care-l administrează, suprafață rezultată foarte exact, din măsurători topografice. Eu unul sper că domnii consilieri vor da dovadă de transparență, nu vor ține această cifră (și anume suprafața locului Ianculești) ascunsă, secretă, numai pentru uzul dânșilor, ci ne-o vor comunica (cândva) și nouă.

Insă, așa numita “pășune-arată”, “ne arată” foarte clar faptul că 16,22 de hectare din pășunea comunală Ianculești au fost “ciupite/șutite”, prim metoda “azi arăm o brazdă din pășune, mâine alta” de agricultorii (fermierii, sătenii) megieși pășunii comunale Ianculești, sau, mai mult decât probabil, de tractoriștii firmelor ce arendau pământurile arabile ale sătenilor ianculeșteni. Acest lucru mie mi se pare mult mai grav decât administrarea unui lac piscicol de către un bun tehnician dentar   și de un bun croitor, fiindcă este un furt făcut cu nerușinare, la lumina zilei, într-un dispreț total față de bunul altuia.

M-am uitat pe lista consilierilor locali care se pricep la brazde, la arături, la terenuri agricole, etc. Am găsit pe unul singur care pare să fie un foarte bun specialist, adică un inginer agronom, pe cineva care declară in acte oficiale că este “de profesie Dr. Ing. Agronom”. Bravo, așa profesie mai zic și eu! Habar n-aveam că această profesie figurează pe lista profesiilor reglementate din România, conform Legii nr. 200/2004 privind recunoașterea diplomelor și calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 500 din 03/06/2004.

Îl rog respectuos pe această cale pe distinsul doctor inginer agronom, pe domnul consilier Ciucoș Marius Laurențiu, să încerce să-i ajute, prin voluntariat, atunci atunci când va avea puțin timp și le va putea consacra câteva minute, pro bono, consiliindu-i  pe concetățenii săi ianculeșteni -  fiindcă dânsul se pare că este foarte în temă, inclusiv cu pământurile arabile din zona Ianculeștiului – privind ce se poate face împotriva celor care au furat cu nerușinare cele 16,22 hectare din pășunea comunală. În afară de faptul de a fi unși cu smoală, tăvăliți în pene cât mai albe posibil și luați la goană, fiindcă de fapt, la limită, aceștia chiar că ar merita și o pedeapsă ca asta, imaginată de celebrul Mark Twain.

Eu unul, nefiind nici inginer agronom, nici doctor, deci nefiind profesionist, cred că ar trebui făcute măsurători topografice precise, apoi delimitate ca lumea și eventual îngrădite cu sârmă ghimpată cele 16,22 hectare ale așa numitei parcele P 1164 având destinația (încadrarea) “pășune arată” (sic!) și, în final, cele 16,22 hectare recuperate de la cei care s-au făcut vinovați de acest mizerabil și josnic abuz, să fie date în expoatarea (uzufructul) crescătorilor de vite ianculeșteni.
Dacă nici așa nu se va putea face dreptate, pe cale amiabilă, atunci va fi necesar să se apeleze la justiție.

Fiindcă in perioada 15-19 august 2014 se va desfășura cea de-a XV-a ediţie a Fetivalului Zilele Iancului, cred ca acesta va fi un bun prilej oferit celor interesați, ca să consemneze (în scris) amintirile vârstnicilor ianculeșteni, a pesoanelor ca Tanti Ileana, devenite rarități, amintiri legate de istoria satului, a pășunii și a pădurii comunale Ianculești. Aceste depoziții vor putea ajuta poate la redobândirea, ca uzufruct, de către urmașii “moților de câmpie” a întregii suprafețe de pășune, adică a celor 73 de hectare pe care le-au avut în folosință în anul 1926 și, mai ales, a celor 28,88 hectare de pădure comunală, aflată în apropierea Foienilor, de a cărei soartă nu prea se știe nimic foarte clar în prezent. Oricum, cu subiectul numit “pășune comunală Ianculești”, voi reveni, în mod cert, în viitorul apropiat.

- va urma -

Horia Mărieș
București, 13 august 2014

 

comentarii

de localnic la 13 August 2014 - 18:51

vai, vai.
câte probleme fac tulipanii
săracii moți
dacă știau în 1926 ce va fi după 1989 sunt convins că nu aceptau aceste pământuri de proastă calitate de la grof(pardon de la regele Ferdinand).
evident, considerați o măsură, o lege, normală să fie confiscate averea unei familii care a lucrat 100 de ani, zeci de generații ca să ajungă la acel nivel.
dacă atunci a fost corect, de ce nu este și acum corect? doar și acum sunt proprietari cu suprafețe care depășesc 1000 de ha, întro perioadă mult mai scurtă. mai mult am dat voie să vină și străinii. ce a spus un MARE VOIEVOD (pe bună dreptate) pamântul nu este al nostru ci al urmașilor noștri noi doar folosim. din păcate nu mai este așa, vom sluji străinii pt că parlamentarii noștri (indiferent de culoare politică, chiar și liberalii) fac legi pe placul lor.
D-l Mărieși, părerea mea, n-ar fi mai bine pt. Țara să ridicați vocea împotriva acestor probleme?
SĂNĂTATE TUTUROR

de pentru localnicul jolticacopypaste la 13 August 2014 - 19:07

nu mai bine cersesti mai departe banii careienilor ca oricum tu nu esti in stare sa produci..decat greata….

de cornel la 13 August 2014 - 19:16

la lacul de la ianculesti au pus sarma ghimpata ca la auschwitz cei de la udmreiul carei de frica sa nu sara pe ei proprietarii de drept.
ianculestenii platesc pentru terenurile agricole impozit dublu fata de marna sau petresti numai pt ca primaria a bagat satul in zona 1 de impozitare.
satenii trebuie sa plateasca 50 de lei pe zi daca vor la helesteu da doctorii de la spital si haverii tulipani merg pe gratis

de antilocalnic la 13 August 2014 - 19:18

ai fi din aia mai localnic care cred ca aici e ungaria si nu lasa romanii sa puna bustul regelui si a ministrului care a dat reforma agrara/
localnic care suge banii careienilor pt buli ca fara banii din primarie ramaneti pe drumuri ca primaru vost cu salaru taiat!

de Horia Mărieș la 14 August 2014 - 00:50

Distinse Domnule @localnic la 13 August 2014 – 18:51

Sunt un tip cu puteri foarte modeste și cu o inteligență limitată. Am un IQ extrem de scăzut.
Nici pe departe nu stă în putirințele mele să rezolv toate problemele acute cu care se confruntă azi această Țară.
În plus, dacă m-aș apuca să scriu despre ele, v-aș obosi, v-aș stresa, ați avea mult prea multe de citit și chestia asta v-ar dăuna în mod cert sănătății. Ca sarea și zahărul consumate în exces. Constat că și așa aveți niscaiva probleme cu cititul, cu ochelarii, sau cu memoria, dacă ați citit “Mărieși” în loc de numele meu corect.

Încerc și eu să ajut niște săteni, pe “Urmașii lui Iancu” căutând să descâlcesc măcar o mică parte din matrapazlâcurile (multe și mărunte) făcute de “tulipani” (așa cum îi denumiți dvs.) și de primașul și de consilierii lor împotriva Coloniei Ianculești de-a lungul ultimilor cca 20 de ani. Fiindcă am constattat că această colonie de foști moți le stă de-a dreptul în gât susnumiților (se pare că și Dvs.), ca să nu vorbesc de ura evidentă a primarului față de ei și în consecință, ar fi mult mai bine dacă Ianculești ar putea fi o unitate administrativ teritorială separată și nu una dependentă de Carei, fiindcă Primăria Carei doar “îi suge” pe ianculeșteni, iar de ajutat îi ajută numai foarte rar, iar atunci ci câte un oftat. Din păcate, această doleanță a mea nu este azi posibilă, dar poate că va fi posibilă la o nouă organizare administrativ teritorială sau la regionalizarea despre care se tot bate apa în piuă în mediul politic.

Ca să inchei și eu în stilul dvs: Sănătate și virtute, să avem ce bea și ce mânca!

de Horia Mărieș la 14 August 2014 - 01:43

@localnic

Și încă ceva, ca să nu mai aveți dubii sau păreri greșite despre mine.

Da, evident, consider foarte normal tot ce s-a înfăptuit in această Țară urmare reformei agrare care a avut loc după anul 1921 când Legea a fost adoptată pe vremea Regelui Ferdinand I, Cel Loial, Intregitorul de Țară.

Contesa Melinda Károlyi, cea careia i-au fost expropriate cele peste 2500 de hectare și cu care au fost împroprietăriți românii, maghiarii și șvabi din împrejurimile Careiului și nu numai “Urmașii lui Iancu” pe care dvs nu-i simpatizați, n-a lucrat 100 de ani ca să câștige cinstit această avere colosală. N-a lucrat nici măcar un singur minut.
Poate doar cu excepția minutelor când a dat din fund, in stilul Elenei Udrea.

Nici ceilalți grófi Károlyi n-au muncit nimic pentru ca să dețină, de-a moaca, toate terenurile agricole din jurul Careiului și nu numai.
Nici măcar groful Károlyi Sándor, cel care beneficiază de un bust din bronz, ridicat de Primăria tulipană in incinta Parcului Dendrologic, n-a mișcat nici măcar un singur deget pentru ca să dețină sute de mii de hectare de pământ agricol, în afară de faptul că i-a trădat ca un mizerabil pe kuruții lui Rákoczy, fiind apoi “recompensat” pentru această trădare josnică de austrieci. Caractere mari acești grófi Kàrolyi, ce să mai vorbim! Niște pomanagii lamentabili, așa cum s-a dovedit și la recenta întâlnire “mondială” pe care a avut-o primașul Careiului, secondat îndeaproape de profitoarea consilier județean Eva Horn, cu cele două duzini de urmași ai grófilor cu sânge albastru. Se descurcă greu respectivii în viață acum, când trebuie să trăiască din munca proprie, nu-i așa? Vai și amar de ei. Noroc cu primarul Careiului care, având și dânsul sânge nobil de prin Asauju de Sus, s-a solidarizat cu aceti faliți, a acceptat să devină președintele Fundației contesei Francesca și în consecința le mai dă câte o cină și le mai organizează câte un concert de-a moaca, sifonând, așa cum este normal pentru el și cum îi este felul, banii contribuabililor careieni, inclusiv banii ianculeștenilor.

Da, evident, consider ca ceva foarte normal, ca în zilele noastre, cei care au agonisit ilegal mii de hectare de pământ arabil (vezi cazurile Nadăș, Nana, ICA și multe altele) să fie puși cu botul pe labe și să fie băgați dorect la pârnaie, inclusiv cei de teapa lui Chereștolyi, care au pus mână pe mii de hectare din frumoasele păduri românești, defrișându-le sălbatic și supunându-i astfel pe sătenii amărâti ce locuiesc la poalele versanțulor sau ale dealurilor, in diverse puncte ale Țării, la inundații intempestive, apărute în plină vară.

Sper că nu v-am stresat, nu v-am obosit prea tare, făcându-vă să citiți acest scurt text.

Numai toate cele bune și să ne iubim ca frații.

de emil la 14 August 2014 - 07:43

loco 18:51
Suprafetele care depaseau 100 de hectare din fiecare mosie au fost expropriate in toata Romania. Mandretea de contesa Melinda a primit cativa ani buni contravaloarea arendei fortate, desi nu locuia in Romania si optase pentru cetatenia ungara. Iar bunurile optantilor unguri reprezinta o afacere complicata din perioada interbelica, dar esenta ei este ca statul roman a platit despagubiri optantilor unguri. Asta ca sa nu te mai smiorcai de mila Melindei al carei pamant fusese “confiscat”. Contesa, ca si alti optanti unguri, a primit contravaloarea bunurilor confiscate. Daca ar fi ramas in Romania s-ar fi putut folosi de cate 100 de hectare din fiecare mosie. A preferat Ungaria, a fost despagubita.

de vito la 14 August 2014 - 15:22

bine ca Voiculescu si tovarasi sai din stanga si din dreapta, de sus in jos & mijloc au muncit foarte mult ca sa-si detine terenuri, cladiri etc

de crapu la 14 August 2014 - 15:43

ce treaba are voiculescu cu terenurile din ianculesti frate ?
mai bine sa spuneti de unde a venit presedintele de la udmr in carei ca nu a avut nici nevasta de aici si nici morminte la stramosi?
din ce bani a luat primaru masina cu care se plimba ca inca are retinere pe salarul pentru datoriile la bugetul la stat!
de ce nu plateste nimic taxe si impozite la oras ca si noi ceilalti?
din ce bani a luat vicele cladirile pe care acum da in chirie la societati pe drumu uzinei? cum a luat el spatiul unde a avut cifetaria si pentru care acum cere chirie de la terasele nostalgice?>nu acolo a lucrat ca bobinator kotlou care acum scrie pentru primari dar este platit de ponta de la guvern si el nici nu merge la servici????
ce sa mergem pana la bucuresti cand avem si la carei caru cu evazionisti si sifonari?

de emil la 14 August 2014 - 17:21

vito, stai cam rău cu gramatica! Acordul și exprimarea te trădează ca având alta limba materna decât italiana, dar tot cu rosu, alb, verde. O fi bulgara, sau ești de la rmdiszno citire?

de Nume la 14 August 2014 - 18:41

Dreptul de folosinta nu este un drept de proprietate.
Colonia Inaculesti mai exista? Ce este persoana juridica sau fizica. Si daca exista atunci nu exista satul Ianculesti. Sau?

de Horia Mărieș la 14 August 2014 - 19:18

@Nume

Scrie in articol.
Proprietar este Statul.
Dreptul de folosință (uzufruct) îl are Colonia Ianculești.
Există satul Ianculești, inglobat în municipiul Carei.
Există ASOCIAŢIA CRESCĂTORILOR DE ANIMALE IANCULEŞTI, cu personalitate juridică.
Judecătoria Carei
Nr. unic (nr. format vechi) : 1988/218/2012
Data inregistrarii 13.07.2012
Data ultimei modificari: 24.01.2013
Materie: Civil
Obiect: acordare personalitate juridică
Stadiu procesual: Fond
Şedinţe
17.07.2012
Complet: C 2 VJ
Tip solutie: Admite cererea
Solutia pe scurt: Admite cererea, dispune înscrierea asociaţiei în Registrul Special al instanţei.

de Horia Mărieș la 14 August 2014 - 19:24

@Nume

Există:

Nr. unic (nr. format vechi) : 1135/218/2013
Data inregistrarii 04.04.2013
Data ultimei modificari: 15.04.2013
Materie: Civil
Obiect: acordare personalitate juridică
Stadiu procesual: Fond
Părţi
Nume Calitate parte
ASOCIAŢIA CRESCĂTORILOR DE ANIMALE COLONIA MOTILOR IANCULEŞTI Petent
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CAREI Reprezentant legal
ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE CAREI Reprezentant legal

Şedinţe
08.04.2013
Ora estimata: 08:00
Complet: C 1 CF
Tip solutie: Admite cererea
Solutia pe scurt: admite cererea dispune înscrierea asociaţiei.
Document: Hotarâre 1018/2013 08.04.2013

de Horia Mărieș la 15 August 2014 - 06:58

@localnicului de la 13 August 2014 – 18:51, care se smiorcăie de mila Melindei

Nu sunt istoric. Cu atât mai puțin un istoric al familiei grófilor Károlyi.

Istoricul lor “prima, vioara întâi” este evident primașul, adică distinsul domn ing. Eugen Kovács Jenö, că de aia l-a și făcut contesa Francesca președinte al “Fundației gróf Károlyi Sándor”. În plus, familiile grófilor Kovács și Károlyi se și vizitează, socializează împreună, participă împreună la serate, la cine festive, la concerte, atât în țară la Carei, cât și în străinătate (Slovacia, Ungaria, etc.) Mai ales atunci când familia grófului Kovács face cinste. Dânsul, sunt sigur, ar putea să vă povestească multe despre contesa Melinda (grófnö). Dacă nu altceva, fiindcă nu prea i- plăcut istoria la școală – dânsul le avea doar pe alea cu rindeaua și cu tâmplăria – vă va putea spune sigur că Melinda, așa cum o arată de fapt și prenumele, a fost o femeie. Atât. Și punct. Sunt convins că pe dvs. v-ar satisface chiar și această informație, fiindcă v-a oferit-o un om în care aveți o neștirbită încredere, primașul de Carei.

Eu știu despre Melinda doar din auzite. Însă, este drept, eu știu doar lucruri foarte sigure.

Contesa Károlyi Melinda, grófnö (1872 – 1955) este cunoscută mai ales fiindcă a fost soția grófului Károlyi Gyula (1871 – 1947), fost ministru de externe al Ungariei (09.12.1930 – 24″08.1931), fost ministru de finanțe al Ungariei (1931) și fost prim ministru al Ungariei (1931 – 1932).

Gróf Károlyi Gyula era fiul grófului Károlyi Tibor (1843–1904) si al contesei Degenfeld-Schomburg Emma grófnő (1844–1901) iar Melinda era fiica grófului Károlyi István (1945 – 1907) și al contesei (gróf) Csekonics Magda. Gyula și Melinda, care erau de fapt rude (veri), s-au căsătorit în 20.10.1894, din această căsătorie rezultând trei copiii: Margit (1896 – 1975), Gabriella (1899 – decedată) care l-a avur ca soț pe gróf Andrássy Mihály și Emma (1902 – decedată).

Soții Gyula și Melinda Károlyi duceau o viață de un lux exorbitant fiindcă dispuneau de o avere imensă (pentru care n-au muncit nici măcar un minut, toată averea fiind provenită doar din moșteniri și din munca iobagilor), localizată în Carei și împrejurimile lui, în împrejurimile Aradului, în comitatul Szabolcs-Szatmar (Tiborszállás) din Ungaria și în alte părți. De exemplu, în anul 1881, gróf Károlyi Istvánné, nascută gróf Csekonics Margit, mama Melindei, a început demersurile necesare pentru a construi în Budapesta un palat care se află între străzile Reviczky și Muzeum, palat renovat de statul maghiar și care în prezent este o superbă clădire ce adăpostește așa numitul Kempelen Farkas Hallgatói Információs Központ, inființat in anul 2001.

După primul război mondial, în primăvara anul 1919, Károlyi Gyula a alcătuit la Arad un guvern in umbră, al opoziției si care avea ca scop răsturnarea dictaturii proletare (care a durat 133 de zile) instaurate de Béla Kun (născut Béla Kohn in 1886 – d. 1938), revolutionarul comunist, liderul Republicii Sovietice Maghiare. In luna mai 1919 trupele armatei regale române au ocupat Aradul și i-au internat la Mezöhegyes (localitate ocupată temporar de armata regală română) pe majoritatea membrilor “guvernului de opoziție”, inclusiv pe Károlyi Gyula. După eliberare, acesta s-a refugiat în Szeged-ul ocupat de francezi unde și a format un nou guvern de opoziție în data de 30.05.1919. Aici, la Szeged, Karolyi Gyula l-a rugat pe Horthy Miklós să se ocupe de formarea Armatei Naționale Maghiare și apoi să-i îndepărteze de la putere pe comuniștii lui Béla Kun. Insă, indepărtarea comuniștilor lui Béla Kun va fi făcută abia de către armatele regale române, după ocuparea Budapestei. Atunci a început de fapt prietenia dintre Károlyi Gyula și Horthy Miklós, prietenie care va fi cimentată ulterior și prin stabilirea unor relații de rudenie și care va dura intreaga lor viață, Károlyi Gyula devenind după 1932 confidentul și consilierul secret al lui Horthy Miklós.

După 1919 Karolyi Gyula s-a retras cca 10 ani din politică și, după semnarea Tratatului de la Trianon, familia lui s-a stabilit pe moșiile totalizând 12.000 de iugăre (aproape 7.000 de hectare) de teren arabil, din comitatul Szabolcs-Szatmár. Așa cum am mai menționat, Karolyi Gyula devine în anii ’30 ministrul de externe, ministru de finanțe și apoi prim ministru al Ungariei in perioada 1931-32, netezind drumul spre puterea absolută lui Horthy Miklós, cu toate consecințele istorice nefaste care se cunosc foarte bine de către cei inițiați.

După ocuparea de către maghiari, ca urmare a Diktatului de la Viena, a Ardealului de Nord, Melinda Károlyi grófnö reapare pe meleagurile careiene, mai ales fiindcă “a donat” armatei maghiare Castelui din Carei, acolo funcționând în timpul celui de al doilea război mondial școala de cadeți honvezi “A Nagykárolyi gróf Károlyi István Honvédtiszti Fiú nevelő Intézet”.

Sincer să fiu, aici am o gravă lacună documentară. Una de neiertat. Dar poate știe istoricul primaș toate detaliile. Ar fi și cazul. Eu știu doar că după primul război mondial, Castelul a fost în proprietatea statului român, acolo funcționând, printre altele, și un sanatoriu. Mai am eu și povești personale legate de acest sanatoriu, dar nu este cazul să le înșir aici.

Cum a putut fi “donat” Castelul de către Károlyi Melinda armatei maghiare, inclusiv prin înscrierea dreptului de proprietate în Cartea Funciară Carei, eu unul nu știu. Cert este că Melinda a și vizitat în ziua de 2 februarie 1943 școala de honvezi din Carei, așa cum relata în anul 2011, un adevărat istoric, l-am numit pe Domnul Dr. Németi János, cercetător științific. Tot dânsul relata și faptul că placa memorială care a fost executată cu ocazia “donației” făcută de contesa Károlyi Melinda armatei maghiare se află în interiorul muzeului orășenesc Carei și că este păzită și păstrată cu sfințenie de muzeografi, ca o relicvă a unui sfânt. Interesant.

http://nagykaroly.szatmar.ro/files/tiny_mce/mtr/1_19.JPG

Nu am de unde să știu mai multe detalii, mai ales fiindcă așa cum bine este cunoscut, în timpul celui de-al doilea război mondial o parte din arhivele din Transilvania au fost luate și duse în Ungaria, iar astăzi ungurii se folosesc de acest “vid informativ” ca să revendice până și ce nu le-a aparținut niciodată.

Ar mai fi de făcut o remarcă. După informațiile pe care le dețin, proprietar al Castelului din Carei este Statul Român iar administrator din anul 2004 (cu drept de uzufruct/folosință) este Consiliul Local al Primăriei Municipiul Carei.

Deci, Castelul din Carei, nu este în nici un caz proprietatea privată a grófului Kovács Jenö, așa cum îi place acestuia să lase să se înțeleagă, și nici în propritatea privată a nepoatei de grăjdar a grofului, numita Veress Anna, președinta Asociației Equus, așa cum se comportă de fapt dânsa. Castelul este în proprietatea Statului Român. Punct.

Dacă n-am dreptate, accept să fiu contrazis, dar doar cu extrasul de Carte Funciară Carei.
Iar dacă am greșit făcând această afirmație, o să-mi cer, cu maximă umilință, mii de scuze.

Ar cam trebui să inchei acest comentariu și cu o scurtă concluzie. Aceasta nu poate fi decât aceea că @localnicul careian nu are de fapt nici un motiv ca să se smiorcăie și să deplângă averea Melindei, avere ce a fost împărțită, urmare reformei agrare din 1921 românilor, maghiarilor, șvabilor și coloniștilor. Nu de alta, dar cel puțin până la instalarea, după cel de al doilea razboi mondial, a regimului comunist în Ungaria, adică cel puțin până pe la vârsta de 80 de ani, când comuniștii unguri i-au confiscat, mai mult decât probabil, întreaga avere, Melinda a trăit numai în puf. Însă, tot pentru acest motiv, a luat naștere și proverbul românesc: Câinele moare de drum lung și prostul de grija altuia.

de Nume la 15 August 2014 - 10:05

@Horia Mărieș
1. Cu toate ca uzufructul este un drept de folosinta, totusi conform Codului civil sunt doua lucuri diferite. Dreptul de folosinta poate fi revocat de cel care a dat acest drept. In articol ati prezentat 2 Cf-uri diferite: CF554 si CF1151.
2. ASOCIAŢIA CRESCĂTORILOR DE ANIMALE IANCULEŞTI nu este identica cu Colonia Ianculesti sau satul Ianculesti si nici macar nu este un Composesorat, deci nu au drept de folosinta asupra terenului in cauza.
3. Banuiesc ca si dumneavoastra ati avut terenuri pe camp pentru care candva a existat carte funciara dar tot nu acolo folositi terenul deoarece acele terenuri au fost colectivizare, iar in ’90 retrocedate.

de localnic la 16 August 2014 - 14:14

@Horia Mărieș
sunteti in pericol
multe grija aveti de ianculesteni.

de Horia Mărieș la 16 August 2014 - 14:29

@localnic

Îmi asum riscurile.

Traduceți-mi vă rog și mie, fiindcă uneori nu înțeleg bine limba maghiara. Sau ma fac că nu o înțeleg.

Asta cu: “sunteți în pericol. ‘multe, grija aveti de ianculesteni”, este o amenințare directă?

Dacă da, cine mă amenință? Nume și prenume. Ca să știu de cine trebuie să ma feresc.

Să mă feresc de “multe”.

de mot la 16 August 2014 - 14:32

cine vine cu ganduri bune este bine primit dar si cine vine cu alte ganduri…e in mare pericol;
sa nu crezi ca am uitat ca ati furat lacul de la ianculesti si pasunea si padurea!
nu mereu veti putea sa impuscati pe altii asa cum ati facut in 1940 ca sa le luati avutul!
mereu ati luat de la altii ca nu ati fost in stare sa va lucrati voi nici pamantul si nici firmele ca asa sef aveti la carei ca si voi.
nici romaneste nu sunteti in stare sa vorbiti corect da bani romanesti va trebe cat de multi!

de Horia Mărieș la 16 August 2014 - 15:55

@Nume la 15 August 2014 – 10:05

1. Da, am prezentat (doar parțial și cu titlu exemplificatic) două extrase de coli de carte funciară diferite.

CF 554 Carei “s-a născut” în 18.01.1947 inscrierea nr. 60 cf., uzufruct în favoarea Coloniei Ianculesti.
In CF 554 Carei, la A-5, de exemplu, figurează nr. top. 8133/3, “pășune în Ianculești”, suprafață de 26 iugăre și 312 stjp, adică 15,13 hectare. În CF 544 Carei exista pozițiile A1-25, toate (pășune, tresțiiș, mlaștină, dig, șanț) în ianculești, toate în proprietatea Statului Romãn, toate având drept de uzufruct in favoarea Coloniei Ianculești.

Nimeni și nicicând n-a revocat nici până în ziua de azi acest drept de uzufruct.

CF 11151 Carei (acum 102644) se referă la nr. top 8133/3/a/5, suprafață 14,38 hectare, înscriere 635/10.03.1995 proprietate Statul Român, împroprietărire prin Lege încheierea nr. 60/1947, drept de folosință Colonia Ianculești.

Nimeni și nicicând n-a revocat nici până în ziua de azi acest drept de uzufruct. Această eventuală revocare trebuia să fie făcută de Statul Român sau de reprezentantul acestuia.

Este extrem de ușor de observat că CF 11151 Carei (102644) este derivată din CF 544 Carei. De ce în 10.03.1995 registratorul de la CF Carei a înscris drept de “folosintă” în favoarea Coloniei Ianculeși și nu drept de uzufruct așa cum era in inscrierea nr. 60 cf. din CF 544. Carei, la care, în înscrierea nr 635/10.03.1995 cf. din CF 11151 Carei, registratorul face referire, este un detaliu tehnic sau de procedură, sau functionăresc care mă depășește și nici nu mă interesează.

2. V-am prezentat mai sus extrase de portalul instanțelor de judecată privind înscrierea în Registrul instanței Judecătoria Carei a celor două asociații. N-am văzut, n-am citit statutul nici uneia. Dar, probabil că o să le citesc cândva. Dpdv istoric, in actele din 1926 se vorbea de colonia “Urmașii lui Iancu” din satul Ianculești. Am vaga bănuială, deși n-am citit statulul, că Asociația Crescătorilor de Animale Colonia Moților Ianculești este și composesorat și este mai reprezentativă (adică succesoarea de drept) a coloniștilor “Urmașii lui Iancu” din Ianculeștiul anului 1926 și că are în mod evident drept de uzufruct/folosința asupra pășunii comunale și asupra păsurii comunale din Ianculești.

Afirmația dvs, in sensul că acestă asociație, sau că cele două asociații din Ianculești n-au drept de folosință asupra terenului în cauză (pășune comunală Ianculești), este nefundamentată, gratuită și total greșită. Puteți să o întrebați și pe Tanti Ileana, care a folosit această pășune intreaga ei viață, așa cum au folosit-o și părinții ei, moții colonizați in Ianculești după reforma agrară din 1921.

3. În cazul meu, terenurile arabile sau pășunea, au fost retrocedate exact pe vechiul amplasament fiindcă am beneficiat atât de extrase concludente și foarte exacte din Cartea Funciară Carei atunci când s-a redactat cererea-notificare pentru retrocedare la începutul anilor ’90, cât și, ulterior la reînscrierea în CF, de serviciile unor adevărați experți topografi din Carei, a unor profesioniști, de serviciile unor profesioniști și nu de cele ale unor amatori.

de emil la 16 August 2014 - 15:56

Domnule Horia Mărieș, donarea castelului către armata ungara a avut loc în 1907 (sau 1908, maximum), adică înainte de primul război mondial. După acesta, prin Tratatul de la Trianon, bunurile foste austro-ungare aflate dincoace de granița romano-ungara au revenit statului roman, care, în calitate de stat succesoral fostei Austro – Ungarii, a plătit cota parte din datoriile de război ale defunctei Austro- Ungarii. Romania, ca și Polonia, Iugoslavia, Cehoslovacia, a plătit asa zisa “taxa de eliberare”, pentru ca datoriile fostei austro-ungarii trebuiai achitate, în ciuda faptului ca Austro-Ungaria declanșase războiul. Dar, cum de la un mort nu mai putea recupera nimeni nimic, cei vii au fost siliți sa plătească oalele sparte de alții, ceea ce, desigur, nu era o noutate în istoria conflictelor militare, mai exact în istoria post-conflictuala, adică a păcilor din urma acelor conflicte. E drept ca nici “decesul” unui beligerant intre sfârșitul conflictului și încheierea păcii nu era o situație chiar frecventă. Cu castelul din Carei al familiei Karolyi, lucrurile au fost relativ clare, pentru ca donația s-a produs înainte de primul război mondial, iar construcția a trecut în proprietatea statului ungar, de unde, după primul război, a trecut, prin prevederile tratatului de pace, în proprietatea statului roman, care i-a devenit astfel proprietar de drept, cum a rămas pana în zilele noastre, cu întreruperea din perioada 1940-1944, timp în care statul ungar condus de amiralul Polii, horthy(cultorul) mikklos, a pretins ca a “recuperat” -evident,în mod abuziv, dar asta nu a mai recunoscut -proprietățile ungurești de dinainte de de război, fără a manifesta vreun respect fata de proprietatea altuia, adică a statului roman. Același comportament abuziv l-au avut horthystii și fata de proprietatea funciara, atât a statului roman, cât și a noilor proprietari ca urmare a aplicării reformei agrare din 1921. Pământurile Melindei Karolyi se încadrau în categoria bunurilor “optanților unguri”, adică a acelora dintre unguri care, după Trianon, au optat pentru cetățenia ungara și ale căror bunuri au făcut obiectul unei dispute internaționale romano-ungare, finalizate înainte de izbucnirea celui de-al doilea război mondial, curtea dând dreptate părții romane, iar bunurile devenind proprietate a statului roman. Ocuparea nordului Ardealului de către unguri în 1940-1944 a avut consecințe și în ceea ce privea proprietatea funciara, statul amiralului horthycultor operand modificări în cartea funciara în sensul refacerii proprietăților foștilor moșieri unguri de dinainte de 1918, nu numai pe teren, ci și în documentele oficiale, anulând efectele reformei agrare și expulzând peste 200.000 dintre etnicii romani, ce fuseseră împroprietăriți după 1921. Abuzul unguresc în domeniul funciar a fost îndreptat de guvernul dr. Petru Groza, care, la scurt timp după revenirea administrației românești în Ardealul de nord, dispus anularea înscrierilor din cartea funciara făcute sub horthy și repunerea în drepturi a proprietarilor de drept ai suprafețelor respective. Ceea ce înseamnă ca și colonia Ianculești a reintrat în drepturile și posesia terenurilor pe care le deținuse înainte de a fi expulzați/deportați. Ceea ce s-a întâmplat apoi prin colectivizare și prin decizii administrative care au inclus satul Ianculesti în orașul Carei, ca strada a acestuia, nu poate anula dreptul de uzufruct al ianculestenilor asupra suprafeței de teren (inclusiv pășune)ce le fusese acordata coloniștilor de același stat roman la înființarea coloniei, iar kk0vax, oricât s-ar prevala de calitatea sa de reprezentant al statului roman în orașul Carei, nu a fost investit de nimeni cu dreptul de a-i expropria pe ianculesteni de suprafața de pășune care li se cuvine. kk0vax e doar un amărât de trepăduș abuziv, care se mai bucura încă de impunitate. Dar când impunitatea aceea va dispărea?

de Horia Mărieș la 16 August 2014 - 15:57

@mot la 16 August 2014 – 14:32

Ați uitat să specificați cine este destinatarul rândurilor dvs. Reveniți și indicati desrinatarul.

de Horia Mărieș la 16 August 2014 - 16:03

@emil

Mulțumesc, o să meditez puțin la cele scrise de dvs., ca să incerc să fac ordine, cel puțin in capul meu, privind acest subiect.

Mi-ar placea să văd si ceva documente privind donația Melindei din 1907 (sau 1908) către armata (austro)ungară.

de motii din ianculesti la 16 August 2014 - 16:07

la asociatia crescatorilor de animale sunt 3 sau 4 persoane care nici macar nu sunt din ianculesti ci aduse de fotbalist pentru a face valuri…acele persoane nu detin nici pamant si deci nu aveau dreptul de aprimi pasune…barbatul margaretei todea nu e cumva fost detinut cu nume schimbat dupa casatorie ca sa se piarda urma faptelor sale de cand lucra pe la ceva fabrica de mobila careiana cu patron dator acum?

de mot la 16 August 2014 - 16:08

noi multumim la autorul de la articol ca ne ajuta cu pasunea si cu scoaterea adevarului din pivnita!

de Horia Mărieș la 16 August 2014 - 16:11

@emil

În plus, mi-ar plăcea să aflu de ce a mai “donat” Melinda castelul armatei ungare în 1941 dacă-l mai donase odată în 1907 sau 1908? A uitat oare că-l mai donase odată? Probabil.

http://nagykaroly.szatmar.ro/files/tiny_mce/mtr/1_19.JPG

de Horia Mărieș la 16 August 2014 - 16:26

@mot la 16 August 2014 – 16:08

Adevărul nu se află in pivniță ci in arhive. In arhiva Primăriei Carei (oriunde s-ar afla ea), in arhiva Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Carei, în arhiva Judecătorie Carei, în arhivele notariale Carei, In Arhivele Statului filiala Satu Mare, în arhiva Instituției Prefectului Satu Mare (cu referire la Decizia 371/1991), etc.

Acolo acolo trebuie căutat și inca foarte serios, fiindcă există tendința și interese absconse ca astfel de documente să “dispară”.

Iar această căutare înseamnă muncă. Vă sfătuiesc, cu cea mai bună intenție, să vă suflecați mânecile și să vă puneți pe treabă.
Căutați-vă și păsurea, 28,88 hectare de pădure nu sunt de aruncat, fiindcă după câte știu eu, ianculeștenii sunt urmași ai moților, nu al unor nababi sau ai unor grófi.

de Horia Mărieș la 16 August 2014 - 18:13

@emil

Apropo de Castel și de Melinda

Am citit intr-un material scris de profesorul de istorie careian dl Romát Sándor acum trei ani, că in octobrie 1944 Melinda Karolyi ar fi predat trupelor atacatoare (române + sovietice) Castelul, pentru a-f feri de distrugere.

(Vorbind de trupele germane-maghiare din zona Careiului inainte de 25 octombrie 1944, Romát Sándor scria: “A védelmi állások Nagykároly környékének magaslatain voltak….A tüzérségi megfigyelőjük (a Papírgyár kéményében volt. Azért nem a kastélyban, mert ekkora Károlyi Melinda már átadta a támadó csapatoknak a kastélyt, hogy megóvja azt a pusztulástó”)

Nu stiu ínsă ce izvoare a folosit dl. Romát Sándor.

P.S. Scuze ptr bâlba cu mesajul de mai sus, mi-a alunecat degetul și mesajul nefinalizat a pornit fără să vreau.

de riesi la 16 August 2014 - 18:36

“de Horia Mărieș la 14 August 2014 – 00:50

Încerc și eu să ajut niște săteni, pe “Urmașii lui Iancu” căutând să descâlcesc măcar o mică parte din matrapazlâcurile (multe și mărunte) făcute de “tulipani” (așa cum îi denumiți dvs.) și de primașul și de consilierii lor ”

zice un propagandist ciutist care citeste despre politica locala in ziarul independent buletindepenele.ro

de motul la 16 August 2014 - 20:42

multumim ziarului si lui horia maries pentru sprijinul acordat!
conducerea udmr a orasului carei a luat de la noi lacul si pasunile si padurea si acum sunt tare suparati ca avem ajutoare si descoperim jaful pe care il practica de ani de zile tulip[anii.
au pus roata lacul cu sarma ghimpata mai rau ca la inchisoare si nu putem sa mergem la lac numai daca p[latim 50 de lei pe zi.
pe lacul nostru trebuie sa platim dupa ce l-am aranjat si curatat!!!!
rusine udemeristilor careieni care se distreaza pe spinarea ianculestenilor!

de localnic la 16 August 2014 - 21:29

@Horia Mărieș
nici vorba de amenintare (cel putin nu din partea mea)
,m-am referit la acest proverb romanesc pe care ati folosit D-voastra Câinele moare de drum lung și prostul de grija altuia.

de motul la 16 August 2014 - 22:04

localnic…la carei,se spune …l-ati folosit.
tare sunteti deranjati de faptul ca romanii se aduna si se ajuta unul pe altul si nu mai tac ca nu mai au frica de voi!

de localnicul la 16 August 2014 - 22:11

da ce nu spui localnicule de diktatura udemerista de la carei si care doreste acum si pamanturile motilor pe care i-au schingiuit in 1940????
ce tot luati pamanturile romanesti de pe la oameni????
vreti sa fiti proprietari numai cu actele falsificate si lunand de la altii daca voi nu stiti sa munciti…sa nu ne spui ca grofii au muncit pamanturile furate tot de la locanicii romani de pe aceste meleaguri

de emil la 16 August 2014 - 22:44

In 1941 melinda neni a donat ceva ce nu-i mai aparținea, nici ei, nici familiei karolyi. Bunurile optantilor unguri intraseră in proprietatea statului roman

de Horia Mărieș la 17 August 2014 - 01:08

@emil.

Asta voiam să aud. Și să audă și primașul și nepoata grăjdarului grófilor si mulți alții.

de Horia Mărieș la 17 August 2014 - 01:10

@de localnic la 16 August 2014 – 21:29

Proverbul vă era dedicat. De ce o întoarceți acum ca la Ploiești?

de Horia Mărieș la 17 August 2014 - 18:26

@emil

Din nou:

Apropo de Melinda.

Un clasic aflat incă în viață, o fostă consilier local din partea UDMR, colegă și prietenă la toartă cu un fost primar azi city manager, care a obținut prin anii 2000, în special datorită acestei “calități”, concesionarea din partea Primăriei Carei, pe o perioadă de 50 de ani (deci și pentru viața acrivă a odraslele dânsei – sic!) a fostelor grajduri ale Melindei, fiindcă grăjdarul ar fi fost cică bunicul dânsei și fiindcă membri fondatori ai Asociației Equus (una nevinovată, iubitoare de căluți, una non profit, de binefacere, etc. -sic!) erau toți cei 28 baștani locali ai UDMR, în frunte cu distinsul primar ing. Eugen Kovács Jenö, care, datorită evidențelor, a fost nevoit să recunoască recent și în direct la o emisiune duminicală Radio Transivania că a fost membru al asociației, a devenit apoi administrator al Castelului și a făcut tot ce era posibil ca să-l folosească doar pentru profit propriu, a trebuit să renunțe la mandatul de consilier local din motive de incompatibilate, a obtinut o finanțare Phare de cca 60 mii euro, și-a cumpărat din acești bani patru lipițani, a dat o spoială, așa, de ochii lumii, pe pereții exteriori ai grajdului, insă la mansardă și-a amenajat un cuibușor de nebunii având camere dormitor mobilate și cu spații de cazare și servit masa ptr. circa 30 de persoane. Balurile secrete ale prietenilor ei se organizau in sala cu coloane ce apartine tot de lovarda și care se pare că se renovează acum. Trai pe vătrai nineacă și nepoata de grăjdar s-a apucat de făcut repede bani negri pentru zilele ei albe, sau pentru finanțarea în secret a UDMR-ului local. Pasiunea dânsei au fost mereu armăsarii, atât cei lipițani dar și cei de alte “rase”. A dezvoltat si o altă pasiune non-profit, una doar pur comercială, de mic business pentru echitatie, pentru “turismul ecvestru transfontalier” si pentru cazarea la mansarda grajdului a tinerilor liceeni careieni doritori de scurte și țapăne orgii, de escapade full action (sex+droguri+băutură), feriți de ochii părinților.

Dar am divagat. Voiam doar să vă prezint cam ce a reușit să rețină distinsa doamnă nepoată de grăjdar din istoria milenară a grofilor. Este textul dãnsei, postat pe diverse site-uri, cu scopul de a atrage probali clienți pentru pensiunea, stabilimentul, sau cum doriti dvs sa-i ziceți garjdului, pentru afacerea ei, făcută pe spinarea Statului Român, proprietar de drept al Castelului.

Ca exemplificare, enumăr doar câteva site-uri pe care se lăfăie această reclamă comercială selfie: Young America’s Foundation, KASTÉLY ERDÉLYBEN, La pensee de jour, etc.

Și acum iată mai jos și textul, cu velitățile lui storice, în toată splendoarea lui, dar plin de minciuni. De la început până la sfãrșit.

Dar cine va profita oare in Carei de renovarea, pe o grămadă de bani europeni, a manejului? Tot dânsa. Asta în timp ce publicul careian amator de spectacolele de la Augustfest a trebuie să le vizioneze stând pe mizerabile bănci de lemn care le-au făcut bătături la fund, au trebuit să suporte cât era seara de lungă sau cât ținea spectacolul înțepăturile nesuferiților țânțari, precum și cojile de napraforgó pe care iubitorii de artă romi le scuipau de-a dreptul în capul lor. Asta numai fiindcă consilierii locali UDMR au preferat in locul unui Teatru de Vară civilizat – un Manej, egy Lovarda, sau mai bine și mai direct spus, au preferat-o pe nepoata grăjdarului care este și în ziua de azi, angajata Primăriei Carei. Nici vorbă in acest caz de vreun conflict de interese, ca ăla la Carei nu se pune.

http://www.yaf.org/goldberg_fascism_cons.aspx

Young America’s Foundation
Readers’ Comments
Veress Anna – A Nagykarolyi Karolyi grofok leaaarmszottzi nem kaptak vissza a Nagykarolyban levo Karolyi kastelyukat, ami az ezer eves multtal rendelkezo Karolyi csalad osi feszke. Karolyi Melinda grofno 1940 ben ugyanis a magyar hadseregnek ajandekozta, kadetiskola mukodott benne 1943 ig, aztan a roman allame lett. A kastely most a varos tulajdona, teljes restauralas alatt all, europai unios penzbol. A kastelyt korulvevo 10 hektaros kertben all a Karolyi Antal grof altal a XIII. szazad masodik feleben epitett kooszlopos boltives lovarda. A benne mukodo EQUUS lovas egyesuletet vezetem 2000 ota. Lipicai lovaink vannak. Evente 50-70 gyerek lovagol nalunk hosszabb-rovidebb ideig. A Kalnokyak is hires lotenyesztok voltak, akarcsak a Karolyiak. lattam Kalnoky Anna grofnet a kolozsvari televizioban beszelni, szivbol orulok, hogy a lovak az o eletukben is ujra jelen vannak, korulotte is ott vannak a gyerekek es nem az uzlet dominal.
Posted by Hilda on 12/28/2012

de emil la 18 August 2014 - 11:31

Le place mult sa vorbească de numere rotunde acestor horthysti, dar, din nefericire pentru ei, acea mie de ani se compune din ceva mai putin de 700 (tot de ani!). Legende despre kund si koplon pot circula, traseismul legendelor szamarene (de la szamar, nu de la Szathmar) de doctori in dinti de grebla de sebessult korhaz pot fi editate la Potyad de pici gabriella din nagypuszta teruletem legelo si istalo -acesta din urma din grajdul castelului karolyi, de veresszari anus [ultimul cuvant de citit romaneste] cu scatofagul ei sot, cel cu galeata – dar adevarul se încăpățânează sa-i contrazică. Iar dacă în ceea ce privește prezenta romanilor in Ardeal înainte de venirea pustacilor (adică din pusta, dinspre legelo!)unguri, urmașii lor de azi pretind documente (pe care oricum le nesocotesc dacă nu le convine ce scrie în ele, vezi Anonymus, Simon de Keza si alte surse ungurești)atunci sa facă bine dragii de ei sa scoată documente despre neamul Karolyi înainte de 1320. Pentru ca abia din 1320 se cunoaște villa Karul, iar neamul Karolyi apare dupa aceasta data. Pentru legelista slabi la artinmitica (aritmetica e prea mult pentru ei!) 2014-1320= 694 de ani. Maximum! (Fiindcă am fost îngăduitor cu deceniile în care, și după 1320 – ca si inainte de 1320, de altfel – numele “Karolyi” nu exista in documente!) Oricum, cam subțire mie de ani formata din nici 700 de unități de calcul. De altfel, nu e nimic nou, ungaristii pretinzând de multa vreme ca Ungaria a stăpânit Ardealul 1000 de ani, evident incluzând în pretinsa mie chiar și perioada de peste 300 de ani în care Ungaria nici nu exista ca stat pe harta Europei (1541-1848, 1849-1867)ci fusese ocupata de turci și Habsburgi, rămânând apoi sub austrieci pana in octombrie 1918 când Austro-Ungaria a decedat. La scurt timp a repauzat si Ungaria mare, cea mult visata de injectații cu ungarita pana în zilele noastre. Năcazul mare al ungaristilor în momentul in care ii pui sa scoată documente care sa-i ateste cu numele Karolyi înainte de 1320 si putin dupa acel an, nu este neapărat faptul ca nu le au (fiindcă nici nu exista!)ci, culmea farsei pe care le-o joaca istoria, lor si lui folegelista [recidivist în acest sens, când a crezut ca Francisc Pall și Vida Gheza au fost unguri] culmea farsei zic, este ca se găsesc documente care atesta originea …………românească, maramureșeană a familiei! Din zona Barsana – Oncesti. Ceea ce nu ar fi nimic nou, multe familii “ungurești” de frunte de dincoace de Carpați având origini românești: Banffy, Dragffy, Hunyadi,Jozsika, Kendeffy, Lackfy, Noptsa,Patrubanyi, înșiruirea putand continua.

de emil la 19 August 2014 - 11:50

Domnule Horia Mărieș,

Pentru ca nu mi-e clar cât și ce cunoașteți despre problema generala, va recomand un link ca sa va faceți o imagine asupra afacerii optanților unguri. În situația în care linkul de mai jos nu va aduce un plus de informație, va prezint anticipat scuzele mele pentru disconfortul provocat.
http://www.historia.ro/exclusiv_web/actualitate/articol/criza-romano-maghiara-un-razboi-diplomatic-10-ani

de Horia Mărieș la 19 August 2014 - 12:08

@emil la 19 August 2014 – 11:50

Nu-mi provocați niciodată nici un disconfort.
Cunosc link-ul, am citit textul respectiv mai de mult, chiar dacă n-am reținut chiar tot.
În principiu cunosc, atât cât poate cunoaște cineva care nu este de profesie istoric, problema generală a afacerii optanților unguri.
Am insă lacune legate de detaliile careiene. De exemplu, am insistat mult pe Melinda Károlyi grófnö, atunci când de fapt pământurile care sunt acum în posesia sătenilor ianculeșteni au aparținut familiei Degenfeld. La fel, nu cunosc detalii legate de donația făcută prin 1907-1908 de Melinda armatei maghiare (este vorba de Castel). Mi-ar fi plăcut, de asemenea, să văd extrsele de Carte Funciară de la începuturile lor, (cadastrarea josefină de după 1880) pãnă în zilele noastre privind Castelul. Ca să văd cu ochii mei și să-i arăt și primașului, precum și altor persoane aflate mereu în eroare și inducând și pe altii voit, în eroare, că acest Castel Kărolyi din Carei este azi in proprietatea Statului Romãn, nu în cea a lui Jenöke.

Lasati un comentariu