Unul dintre cele mai valoroase manuscrise din ţară,Liturghierul lui Constantin Brâncoveanu

• publicat la: 24 August 2014
Unul dintre cele mai valoroase manuscrise din ţară,Liturghierul lui Constantin Brâncoveanu

Redactat şi miniat în urmă cu 300 de ani, Liturghierul Sfântului Domnitor Martir Constantin Brâncoveanu poate fi admirat în integralitatea sa, prin expunerea succesivă a tuturor filelor acestuia, în cadrul unei expoziţii ce urmează traseul sinuos al unui labirint, la capătul căruia se găseşte preţiosul manuscris, provenit din zestrea de valori a secţiei de Artă Veche Românească, din cadrul Muzeului Naţional de Artă al României.

Am pornit în itinerarul prin manuscris, ghidaţi de Carmen Tănăsoiu, conservator în cadrul secţiei de Artă Veche Românească a Muzeului naţional de artă, cea căreia, alături de colegele Emanuela Cernea, Lucreţia Pătrăşcanu, Oana Pădureţu, Puica Oprea şi Manuela Popa, i se datorează existenţa expoziţiei, deschisă publicului până la finele lunii lui Gustar.

„Cele 72 de file ale Liturghierului au fost printate la dimensiuni mari astfel încât vizitatorii să se poată plimba printr-un labirint alcătuit de filele acestui manuscris. Liturghierul este deschis în fiecare zi de vizitare la o altă pagină. Pe printurile noastre este marcat cu un ciucurel verde. Oamenii, după ce trec prin întregul labirint, ajung la manuscris şi pot vedea fila în original. Liturghierul, cea mai importantă carte din ritualul creştin-ortodox, cuprinde cele trei liturghii: Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, cea a Sfântului Vasile cel Mare şi cea pusă sub egida Sfântului Grigorie Dialogul, numită Liturghia Darurilor înainte sfinţite. Este scris în limba greacă şi liniat de acelaşi călugăr, ieromonahul Calinic, un apropiat al domnitorului, despre care se presupune că ar fi fost primul care a utilizat Liturghierul în rugăciunile sale pentru Constantin Brâncoveanu“, explică Carmen Tănăsoiu.

Deşi nu poartă nici o menţiune cronologică explicită, după numele persoanelor  menţionate şi după filigranul hârtiei, de origine veneţiană, Liturghierul Sfântului Domnitor Martir Constantin Brâncoveanu a fost datat de Liana Tugearu între 1693 şi 1697.

Potrivit ghidului, datarea este confirmată de apariţia în textul cărţii de cult a celei de-a doua fiice a lui Brâncoveanu – Maria –, numită Doamnă, urmare a căsătoriei cu voievodul Constantin Duca, din anul 1693. Anul morţii Mariei coincide cu cea de-a doua datare, ceea ce atestă că Liturghierul a fost finalizat în 1697.

Ca o particularitate a manuscrisului, numele voievodului apare în rugăciunile de pomenire şi în monogramele pictate cu aur pe marginile anumitor file, aspect detaliat de specialistul în conservare de la Muzeul de Artă: „În cuprinsul primelor două Liturghii apar menţionaţi de patru ori, de două ori în rugăciunile pentru cei vii şi de două ori în rugăciunile pentru cei adormiţi, Constantin Brâncoveanu, soţia sa, doamna Marica, părinţii săi, Stanca şi Papa, dar şi Maria Doamna. De asemenea, în două dintre cele patru rugăciuni, mai exact în cuprinsul celei de-a doua Liturghii, este amintit şi ieromonahul Calinic“.

Bogăţia simbolistică a detaliului decorativ

Monogramele caligrafiază, cu un fir continuu, Ioan Constantin voievod, titulatura oficială a domnitorului muntean. Pentru că voievodului nu îi erau străine scrierile codificate ale vremii, el însuşi folosindu-le frecvent pentru comunicare, se consideră că şi ideea acestor monograme (adresate aproape exclusiv unui cititor cu o educaţie specială) i-ar aparţine.

Ieromonahul Calinic a reuşit să transforme această carte de cult într-un obiect unic prin decoraţia bogată ce însoţeşte textul.

„Este unul dintre cele mai frumos decorate manuscrise din cultura română. Conţine miniaturi, pe prima pagină a fiecărei Liturghii, cu cei trei Sfinţi Părinţi, urmate de câte un frontispiciu foarte bogat decorat, de chenare în primele 14 file, de iniţiale foarte bogat decorate (cu motive orientale şi cu animale cu un anumit înţeles pentru creştinism), precum şi de monogramele lui Brâncoveanu în diverse alcătuiri – în partea dreaptă sau stângă a chenarului fiecărei pagini, cu semne de punctuaţie pictate cu auriu sau cu argintiu“, evidenţiază Carmen Tănăsoiu.

Fructe şi flori, vrejuri minuţios împletite, păuni şi dragoni, lei, şerpi, iepuri şi miei, păsări calandrinon, chipuri de unicorni redate timid compun o lume, plină de înţelesuri simbolice, greu de pătruns de cititorul contemporan.

„Întreaga decoraţie a manuscrisului, care se continuă până şi pe copertele lui, pune în evidenţă Taina Sfintei Euharistii. În primul rând, Liturghierul se deschide cu Sfântul Ioan Gură de Aur şi în două dintre iniţiale, la fila 6 şi la fila 34, sunt înfăţişaţi un înger în rugăciune, respectiv un preot îngenuncheat şi un sfânt în rugăciune. De asemenea, în frontispiciul celei de-a doua Liturghii a Sfântului Vasile cel Mare apare înfăţişată masa Altarului cu linguriţă, potir şi disc, pregătită pentru oficierea Sfintei Euharistii. Toate acestea pun în practica decorativă a manuscrisului faptul că în cadrul unei Sfinte Liturghii creştinii, îngerii şi sfinţii se roagă dimpreună pentru sfinţirea Darurilor. De asemenea, şi animalele care împodobesc celelalte iniţiale ale manuscrisului au şi ele legătură cu evidenţierea Tainei Sfintei Euharistii“, încheie Carmen Tănăsoiu, ghidul nostru în labirintica expoziţie dedicată uneia dintre cele mai preţioase comori ale Tezaurului cultural naţional.

sursa ziarullumina.ro

Lasati un comentariu