Inaltarea Sfintei Cruci

• publicat la: 14 September 2014
Inaltarea Sfintei Cruci

Inaltarea Sfintei Cruci, cea mai veche dintre sarbatorile crestine, este singura cu post aspru si rugaciune ce apare atat in calendarul bizantin (ortodox si greco-catolic), cat si in cel latin, la data de 14 septembrie.

Spre deosebire de alte sarbatori, Inaltarea Sfintei Cruci se cinsteste cu post pentru ca aduce aminte de patimile si moartea Mantuitorului pe Golgota. Astfel, Crucea a devenit un simbol al victoriei asupra mortii si pacatului.

Inaltarea Sfintei Cruci marcheaza si doua evenimente solemne: Aflarea Crucii si inaltarea ei in fata poporului de catre episcopul Macarie al Ierusalimului, la 14 septembrie 335, si aducerea Sfintei Cruci de la persi, in 629, in vremea imparatului bizantin Heraclius, care a asezat-o in Biserica Sfantului Mormant din Ierusalim.

Aceeasi sarbatoare  aminteste de un moment semnificativ din viata Sfintilor Imparati Constantin si Elena: in ajunul luptei cu Maxentiu, un dusman al crestinilor (307-312), imparatul Constantin a avut o viziune: in plina zi, pe cer a aparut o cruce formata din stele, cu inscriptia “Prin acest semn vei invinge”.

Imparatul a invins, iar mama lui, dupa izbanda, a poruncit sa fie gasita Sfanta Cruce, la Ierusalim, aproape de Golgota. Acolo au fost gasite trei cruci identice, cea pe care a fost rastignit Iisus si doua ale talharilor ucisi odata cu El. Pentru a afla care este crucea pe care a fost rastingnit Iisus, patriarhul Ierusalimului Macarie a apropiat fiecare cruce de o fata care tocmai murise.

Cand Macarie a asezat langa ea Sfanta Cruce, se spune ca tanara a inviat. Vestea s-a raspandit ca fulgerul, iar biserica a devenit neincapatoare pentru credinciosii care soseau sa vada Sfanta Cruce. In anul 335 dupa Hristos, patriarhul a inaltat-o sa fie vazuta de tot poporul si de atunci, in fiecare an la 14 septembrie, se sarbatoreste acest eveniment.

Datini si obiceiuri stravechi

Ziua Crucii este consideara data ce vesteste sfarsitul verii si inceputul toamnei. Calendarul popular consemneaza aceasta zi si sub alte denumiri, cum ar fi Carstovul Viilor si Ziua Sarpelui. Sub prima denumire, ziua este cunoscuta mai ales in zonele deluroase si sudice, in zonele viticole, marcand inceputul culegerii viilor.

A doua denumire este legata de faptul ca, din aceasta zi, se crede ca serpii si alte reptile incep sa se retraga in ascunzisurile subterane, hibernand pana in primavara. La sate, inca se mai crede ca serpii, inainte de a se retrage, se strang mai multi la un loc, se incolacesc si produc o margica numita “piatra nestemata”, ce ar folosi pentru vindecarea tuturor bolilor.

Potrivit altor traditii, de Ziua Crucii se strang ultimele plante de leac (boz, micsunele, matraguna, navalnic), care sunt duse, impreuna cu buchet de flori si busuioc, la biserica, pentru a fi puse in jurul crucii si a fi sfintite. Plantele astfel sfintite se pastreaza apoi in casa, la icoane sau in alte locuri ferite, fiind folosite pentru vindecarea unor boli, dar si la farmecele de dragoste.

Busuiocul sfintit de Ziua Crucii se pune in vasele de apa ale pasarilor, pentru a le feri de boli, in lautoarea fetelor, pentru a nu le cadea parul, si la stresinile caselor, pentru a le feri de rele, in special de trasnete.

Tot in aceasta zi, in Bucovina se faceau ritualice cu scop apotropaic sau fertilizator. De pilda, oamenii atarnau in ramurile pomilor fara de rod cruci de busuioc sfintit, crezand ca astfel vor avea parte de recolta bogata in toamna viitoare.

sursa ziare.com

Lasati un comentariu