Maraton simbolic spre Carei. Reconstituirea drumului făcut de Armata Română

• publicat la: 22 October 2014
Maraton simbolic spre Carei. Reconstituirea drumului  făcut de Armata Română

50 de militari români au pornit în 19 octombrie din Bucureşti,într-un  maraton simbolic organizat de Ministerul Apărării Naţionale cu prilejul Zilei Armatei.

Pe traseul parcurs, care se va încheia în 25 octombrie la Carei, misiunea militarilor este de a reconstitui drumul făcut de Armata Română în lupta pentru eliberarea Transilvaniei de Nord.
În fiecare judeţ inclus în traseu, militarii predau o ştafetă cu steagul României. Cei 50 de militari parcurg traseul Bucureşti-Ploieşti-Braşov-Sibiu-Zalău, urmând ca în 25 octombrie să ajungă la Carei, unde a fost eliberată ultima brazdă de pământ românesc.

comentarii

de Horia Mărieș la 22 October 2014 - 13:31

Aș dori să aflu și eu, cu prilejul acestui “maraton” simbolic, un singur lucru, dar și ala cu cea mai mare exactitate istorică posibilă (adică fără nici un dubiu), adică cu toate atestările doumentare de rigoare:

Numele tuturor “oficialităților” careiene care au intãmpinat la “porțile Careiului” unitâțile Armatei Române în dimineața (ploioasă) de 25 octombrie 1944.

M-ar mai interesa să aflu și numele celui care a fost numit in ziua de 25 oct 1944 primar interimar al orasului Carei de către reprezentantul de vrf al Armatei Române prezent în accea zi la porțile Careiului.

Acum vreau să văd de ce sunt in stare istoricii careieni și nu numai.

Asta, doar ca să lămurim definitiv adevărul istoric.
Atăt și nimic mai mult. Dar foarte exact.
Mulțumesc.

de emil la 22 October 2014 - 22:45

Horia Mărieș

Din câte știu, nici o „oficialitate” careiană nu a întâmpinat armata română, la nici o poartă. Dar s-ar putea să nu fiu bine informat, ceea ce nu e de mirare, că doar nu le poate ști nimeni pe toate. Generalul Costin Ionașcu, comandantul Diviziei 9 infanterie nu mai trăiește, iar în jurnalul de operații nu cred să se găsească. Probabil la eșaloane mai înalte, la Corpul 6 armată sau poate chiar la Armata a 4-a. Poate știe domnul profesor Ioan Ciarnău, dacă o fi găsit prin arhive.

de Horia Mărieș la 23 October 2014 - 04:45

@emil

Sunt pe drumuri, n-am biblioteca la mine.

Am sesizat ironia dvs legată de termenul “poartă” și mă corectez imediat: ar fi trebuit să scriu “la marginea orașului”.
În ce privește termenul “oficialități”, aveți și aici dreptate.
Cei despre care știu eu că au ieșit în întâmpinarea trupelor române la marginea orașului erau niște locuitori oarecare ai orașului cum ar fi clopotarul și omul de serviciu al parohiei greco-catolice Petre Uglai, preotul greco-catolic Ioan Sălăgean (sau Sălăjean), profesorul de liceu Augustin Ossian (sau Osian), comerciantul Iosif Negrean – adică niște români foarte simpli.

Era și absurd să credem că “oficialitățile” horthyste ale orașului ar fi ieșit în întâmpinarea trupelor române fiindcă este de presupus că în ziua de 25 octombrie 1944 își luaseră deja tălpășița, fiind în drum spre Pesta.

Doar că termenul “oficialități”, sau mai exact, cel de “notabilități”, este folosit chiar în cartea numită “Ultima brazdă” a domnului prof. Ioan Ciarnău unde, la pag. 191 există textul: “Către ora 11 o delegație din notabilitățile orașului, in frunte cu primarul, s-au prezentat după tradiție, cu pãine și sare, la comandantul Diviziei 9 infanterie, care se afla la câteva sute de metri în spatele nostru, pentru a face urarea cuvenită de bun sosit.”

Din text, eu am înțeles că prin referirea “în spatele nostru” trebuie să ințeleg “in spatele Batalionul 2, Regimentul 34 infanterie” care a intrat primul in oraș și de aici deduc și că intâlnirea dintre “notabilitățile orașului” și comandantul Diviziei 9 Infanterie a avut loc undeva spre “marginea orașului”.

Am rezerve că ora 11, ora indicată în textul din carte prof. Ioan Ciarnău este cea exactă, fiindcă eu am informații că întâlnirea a avut loc ceva mai devreme. Mai am și informația (exactă) că atunci, în dimineața zilei de 25 octombrie, când Petre Uglai a bătut insistent în poarta casei lui Iosif Negrean, ca să-i dea veste intrării trupelor române în oraș, era o vreme rece, ploioasă, fiindcă Iosif Negrean a ieșit din casă îmbracat cu un palton gros, avãnd fularul la gât și cu pălărie pe cap.

Citind textul din cartea prof. Ioan Ciarnău, mi-am pus întrebarea: “Care primar a fost oare în fruntea “delegației notabilităților orașului” care s-a prezentat la comandantul Diviziei 9 Infanterie cu pâine și sare, după tradiție? Nu cred în nici un caz să fi fost un primar al administrației maghiare, administrație care și-a dat, evident, obștescul sfârșit în ziua de 25 octombrie 1944.

Evident că am încercat să lămuresc și eu, așa cum am putut, atât căt am putut, aceste neclarități, într-o seară de iarnă, in casa de la Dindești a Domnului Profesor Ioan Ciarnău. Din păcate, în afară de textul pe care l-am relatat deja mai sus, nu știa nici dânsul, nici măcar un singur cuvânt în plus. In seara respectivă, în prezența mea a luat legătura telefonică cu directorul Arhivelor Nationale din Satu Mare, unde se află depozitate documentele din anii ’40 ale Primăriei Carei. Profesorul l-a rugat pe directorul arhivelor sătmărene să caute vre-o urmă a zilei de 25 octombrie 1944 in dosarele primăriei careiene (am înțeles că este vorba despre niște cutii mari de carton în care se află dosarele). Eu nu știu ca după convorbirea telefonică profesor-director să fi ieșit ceva informație certă la iveală.

Prin cele de mai sus, am încercat să mă justific de ce “am aruncat mănușa” istoricilor careieni și nu numai.
Fiindcă sărbătorim peste două zile aniversarea unui eveniment, dar noi încă nu-i cunoaștem nici azi toate detaliile.
În plus și fiindcă sunt absolut convins că la acele evenimente a participat și bunicul meu, la memoria căruia eu țin extrem de mult.
Deci tocmai de aia. N-am vrut să jignesc sau să supăr pe nimeni.

de Sorin-Iulian Floruț la 23 October 2014 - 12:40

Horia Mărieș

Din cele scrise de dumneavoastră pare să rezulte că dispuneți de anumite informații neconsemnate încă de vreun document cunoscut, și vă sunt recunoscător că le-ați făcut publice, pentru că ele pot fi un ghid util pentru cercetătorii arhivelor, în sensul că aceștia au, datorită dumneavoastră un punct de plecare într-o direcție nouă. Dacă drumul se va închide fără vreun rezultat sau dimpotrivă, nu avem de unde ști. Dar este o pistă pe care se poate porni un nou demers. Cu ce rezultate și de către cine…. vom vedea. De acord cu supoziția dumneavoastră referitoare la primarul administrației ungurești. Oricum, ceea ce s-a întâmplat în primele momente ale prezenței trupelor române în Carei la 25 octombrie este destul de dificil de reconstituit mai ales acum, după 70 de ani de la eveniment, când cei mai mulți dintre participanți au trecut în eternitate, iar cei care au auzit informații sau doar frânturi de informații din sursă directă s-au împuținat și ei semnificativ. Mai ales că e posibil să nu fi consemnat nimeni nimic, supraviețuind doar tradiția orală. În situația tulbure din acel moment nici nu ar fi fost de mirare. După cum e posibil să fi avut loc și alte inițiative, fiecare inițiator atribuindu-și prioritatea. Adică e chiar complicat de descâlcit faptele. Nu e însă imposibil. Suspectez și eu că întâlnirea cu pâine și sare ar fi trebuit să se producă ceva mai devreme de ora 11. Asta pentru că deja înainte de ivirea zorilor, după o puternică pregătire de artilerie, plutoane din regimentele 34 și 40 infanterie pătrundeau în oraș. Oraș despre care cred că fusese deja părăsit de administrația ungurească în cursul nopții de 24 spre 25 octombrie. Generalul Costin Ionașcu precizează în memoriile sale că în acea noapte, deja inamicul nu mai trăgea. Nu se știa dacă inamicul se retrăsese sau nu, de aceea, în dimineața de 25 pregătirile de atac s-au făcut ca și cum inamicul ar fi fost încă acolo. De lucru cu inamicul mai aveau doar grupuri de vânători din divizia 18 munte, care a dat peste cap apărarea ungurească de la ferma Clara și apoi de la Foieni, după care, în jurul orei 10, primele elemente din Corpul 6 armată au ajuns pe aliniamentul Cămin – Urziceni, după care, urmărind inamicul, au trecut pe teritoriul Ungariei. Rezumând, este posibil ca informațiile dumneavoastră să fie total sau parțial adevărate, iar contactul cu comandamentul românesc să fi avut loc așa cum ați prezentat dumneavoastră.

de emil la 23 October 2014 - 12:43

Horia Mărieș

Eu chiar nu m-am supărat. Nu este exclus ca, de fapt, adevărul despre 25 octombrie să fie chiar cel povestit de dumneavoastră.

de Razvan B la 24 October 2014 - 17:30

@ Horia Mărieș

Pentru documentarea personala, ma intereseaza o sursa buna de informatii referitoare la unitatile inamice (in special germane) din zona Careiului de la data de 25 oct 1944. Din cele scrise mai sus de dvs. reiese ca aveti cartea domnului Ciarnau, “Ultima brazda” pe care din pacate nu am reusit sa o procur pentru colectia personala. Imi puteti confirma daca si in ce masura acest aspect este tratat de cartea domnului Ciarnau? Si eventual, imi puteti sugera o modalitate prin care pot intra in posesia unui exemplar al cartii?

de emil la 25 October 2014 - 23:57

Răzvan B
Cel mai simplu, pentru carte luați legătura cu domnul profesor Ciarnău. Locuiește la Dindești, județul Satu Mare.

de Horia Mărieș la 26 October 2014 - 04:35

@Razvan B la 24 October 2014 – 17:30

Procedati cum am convenit. Dați telefon autorului, etc. Dacă nu reușiți, vă împrumut exemplarul meu ptr tras la xerox.

http://youtu.be/jeg5wkBAMlU

Lasati un comentariu